Programul Terra în Egiptul Antic (vol. 1+2) - Cartea egipteană a morților - computerul genetic al zeilor + afiș atașat la coperta spate

Ființele extraterestre nu provin din reproducere sexuală, ci din transformarea prin prelucrare genetică a sufletului uman, într-un dispozitiv uriaș pe care l-am denumit computer genetic.
Zeii l-au inginerat genetic pe om după chipul și asemănarea LOR, adică cu o structură genetică asemănătoare. Scopul a fost acela al recreării și producerii ființei extraterestre din genetica umană asemănător proiectată în programe standard de inginerie genetică. Primul nivel de control al organismului este cel energetic; de aceea zeii își construiesc mărcile genetice în energie structurată.
Textele egiptene sunt scrise ca oricare dintre textele vechi în tehnologie holografică. Mesajul acestor texte nu poate fi pătruns fără cunoașterea anatomiei energetice holografice a ființei umane, fără a avea noțiuni elementare de genetică, de embriologie, de fizică și fără înțelegerea holografici textelor. Noțiunile de mai sus, prezentate detaliat în carte pe înțelesul oricui, dezleagă acest fascinant puzzle construit în artă tehnico-literară și tehnico-imagistică.
Cartea de față analizează mesajul tehnic din spatele poveștilor cu zei și cu zeițe, cu demoni și cu figuri zoomorfice.
Zeii Egiptului antic își prezintă în textele antice inscripționate în piramide, temple, sarcofage, papirusuri și bazoreliefuri efortul devenirii LOR prin noi și își dezvăluie chiar și certificatul de naștere în care și-au înscris PROPRIUL COD GENETIC ENERGETIC EXTRATERESTRU.

Descriere la Cartea egipteană a morților

Scopul acestei introduceri nu este acela de a demola istoria oficială. Asta nu o poate o face o simplă introducere într-o carte, ci asta o va face chiar istoria oficială prin propriile afirmații.
Școala ne învață că perioada dinastică timpurie a Egiptului a început acum circa 5200 de ani, Egiptul devenind rapid, la scala de timp a istoriei, o civilizație rafinată, dezvoltată multilateral. Pentru a avea o oarecare orientare temporală enumăr mai jos perioadele Egiptului antic, conform altor date, oficiale și ele:
- Egiptul preistoric -3150 î. Hr.
- Perioada dinastică timpurie 3150-2686 î. Hr.
- Vechiul regat 2686-2181 î. Hr.
- Prima perioadă intermediară 2181-2055 î. Hr.
- Regatul mijlociu 2055-1650 î. Hr.
- A doua perioadă intermediară 1650-1550 î. Hr.
- Noul regat 1550-1069 î. Hr.
- A treia perioadă intermediară 1069 -664 î. Hr.
- Perioada târzie 664-332 î. Hr.
- Dinastia Ptolemeică 332-30 î. Hr.
- Perioada romană și bizantină 30 î. Hr. - 641 d. Hr.
Acestea sunt cele mai acceptate date astăzi. Descoperirile ultimilor ani (2013) arată însă că istoria Egiptului antic unitar începe cu mult mai devreme. Descifrarea Pietrei din Palermo, provenită din Memfis, din perioada vechiului regat, a făcut posibilă cunoașterea numelui primilor opt regi ai primei dinastii și împingerea datării Egiptului antic ca stat unitar în jurul anului 3800 î. Hr. Prin urmare, în loc de Egiptul preistoric, putem spune... Egiptul pierdut în timp.
Am preluat parțial în introducere câteva dintre ideile prezentate de Sir E. A. Wallis Budge în introducerea Cărții egiptene a morților, în ediția din 1898.
Cu mult timp în urmă, în cea mai timpurie perioadă a civilizației egiptene, locuitorii de pe Nil aveau obiceiul de conservare și de păstrare a trupurilor moarte ale rudelor și prietenilor cu sare, sodă, rășină, bitum și alte substanțe.
Arta mumificării și înfășării corpului în bandaje de in a atins un înalt nivel de perfecțiune. Egiptenii au folosit mijloace simple, dar eficiente pentru păstrarea oaselor, sinusurilor și a pielii, aproape la fel ca în existența corpului viu pe pământ. Egiptenii considerau probabil, că bunăstarea viitoare a celor plecați în lumea zeilor depindea într-un fel de păstrarea corpurilor pe care le-au lăsat în urma lor pe pământ. Indiferent de motiv, este foarte sigur că trebuie să fi fost unul foarte puternic, pentru că obiceiul de a îmbălsăma morții a durat în Egipt fără pauză timp de cel puțin patru mii de ani. A supraviețuit tuturor influențelor pe care grecii și romanii le-au adus asupra obiceiurile egiptenilor și a dispărut din Egipt doar cu aproximativ două sute de ani înainte de includerea Egiptului în Califatul Rashidun în anul 641.
Scrierile Egiptului antic au arătat că datoria fiecărui om era de a pregăti în timpul vieții sale un mormânt potrivit, în care trupul său s-ar putea odihni după moarte. Determinarea religioasă explică efortul economic uriaș depus pentru elaborarea ritualurilor funerare sofisticate care asigurau mortului drumul spre lumea de dincolo. O întreagă producție de obiecte era destinată numai pentru a însoți mortul în lumea promisă de zei. Practic, întreaga viață era călăuzită de pașii ce trebuie urmați, de regulile ce trebuie respectate, pentru ca drumul spre lumea zeilor, de după moartea fizică, să nu dea greș.
Pe măsură ce timpul a trecut, îmbălsămarea mortului a fost executată într-o manieră mai elaborată și în același timp, ultimul loc de odihnă al corpului mumificat a fost ales mai atent și a fost lucrat cu o atenție mai mare. Dacă inițial erau permise morminte neetanșe, în găuri săpate în roci, mormintele ulterioare confecționate din cărămidă, boltite, au fost caracteristice dinastiilor timpurii. Locul acestora a fost luat mai târziu de piramidele construite din piatră și camere mortuare tăiate în stâncă. S-au luat mai toate măsurile pentru a fi evitat putregaiul umed și cel uscat. Funeraliile mortuare includeau ritualuri complicate în care preoții recitau și interpretau texte care astăzi se regăsesc în Cartea egipteană a morților, pentru ca mormântul să fie ferit de animale sălbatice, de dușmani, de degradare. În plus, corpul îmbălsămat avea alături papirusuri conținând capitole ale Cărții morților frumos ilustrate cu vignete, reprezentând scene ale călătoriei mortului în lumea zeilor.