Dragostea nu moare

Tânărul Mircea Eliade avea, când a cunoscut-o, 23 de ani, iar ea 16. Adolescenta scria versuri, apreciate de Rabindranath Tagore, și avea să devină o cunoscută poetă indiană.

Întâlnirea dintre Maitreyi Devi și reputatul nostru sanscritolog Sergiu Al. George la Calcutta, în 1972, a „declanșat” scrierea unei noi cărți. Tulburătoarea poveste de dragoste din anii ‘30 a primit astfel o replică magistrală de la însăși eroina ei, Maitreyi (în carte, Amritai) după 42 de ani.

Romanul–răspuns „Dragostea nu moare”, scris mai întâi în bengali, a fost tradus și publicat în limba engleză în 1976. Ne cufundăm, în timpul lecturii, în peisajul și în mentalitatea indiană, cu mirifica ei lume a miturilor, ritualurilor și simbolurilor. Coloana vertebrală a cărții de față este însă relatarea cu autenticitate și, aș zice, cu geniu, a celei mai mari minuni a lumii: înfiriparea sentimentului de dragoste, fericirea iubirii împărtășite și destrămarea ei.

Mircea și Amrita (din „Dragostea nu moare”), ca și Allan și Maitreyi (din „Maitreyi”), pot sta alături de nemuritoarele cupluri Paul și Virginia, Tristan și Isolda. Romeo și Julieta. „Dragostea nu moare” (1976), cartea apărută până acum în limbile bengali, engleză, germană și română, nu are încă notorietatea planetară a romanului „Maitreyi” (1933). Ea însă înaintează triumfal pe aceeași cale regală a consacrării universale.