Boala, o memorie genealogica

pag. 8-9

Astfel, unii pacienți și-au descoperit adevărații genitori pe parcursul analizei genealogice, în timp ce făceau cercetări des¬pre familia lor de origine. Uneori, tatăl copilului nu este adevăratul genitor al pacientului și/sau femeia pe care el o numește mamă nu este cea care l-a adus pe lume. Este vorba despre forme de adopție care pot să rămână ascunse ani de zile. Descoperirea unui secret se poate face întâmplător, în timpul unei conversații, sau în urma unor demersuri administrative, precum cele care au loc în momentul în care se produce decesul părintelui.
Dacă se poate stabili un dialog sincer cu părinții, ar fi util să li se pună întrebări în legătură cu circumstanțele nașterii pacientului. Știind că ei pot oferi relatări diferite, ar fi de preferat să se discute cu fiecare, separat, despre acest subiect.
Care a fost situația personală a părinților pacientului în momentul când l-au conceput? Treceau printr-o perioadă prosperă și fericită sau, dimpotrivă, trăiau un moment delicat al existenței lor?
Este limpede că, în funcție de o situație sau alta, viitorul copilului poate fi diferit.
De exemplu, atunci când concepția are loc înainte de căsătorie, într-o perioadă în care părinții acestuia nici măcar nu se gândeau să întemeieze o familie, este o situație cu totul diferită de cea în care concepția are loc după ani de viață comună. De asemenea, conceperea copilului într-o perioadă în care părinții săi au o stare materială bună este diferită de situația în care ei sunt afectați de o criză economică sau trec printr-o traumă istorică.
Ce vârstă aveau părinții la momentul nașterii copilului? Este important să deținem această informație pentru a înțelege evenimentele care vor surveni atunci când însuși copilul va atinge vârsta la care părinții lui l-au conceput.
La fel de important este și locul conceperii copilului: în casa familiei, într-un loc de vacanță, într-o țară străină? Se poate ca părinții să fi fost dominați de anumite sentimente în acel moment - precum bucuria, constrângerea, pasiunea, gelozia, drama, frica, indiferența. Toate aceste trăiri, și altele asemenea, dau naștere unor situații diferite. E ușor de înțeles, astfel, că atitudinile morale care domină în acest act fondator reprezintă o amprentă hotărâtoare pentru viitor. Tatăl și mama copilului au trăit emoții diferite în funcție de nivelul lor de conștiință, speranțe, implicarea lor personală și propriul lor trecut în sânul familiei de origine.

Conceperea copilului stă sub influența istoriei familiale

în momentul conceperii unui copil, trecutul celor doi genitori este prezent. Istoria familială a partenerilor le va influența sentimentele cele mai profunde și natura legăturilor pe care le vor stabili cu propriul copil.
Acest act fondator corespunde, într-o anumită măsură, modului în care părinții viitorului copil au fost ei înșiși concepuți, cu o generație înainte.
Iată, așadar, că evenimentul acesta ne trimite la istoria singulară a bunicilor pe linie maternă și paternă.
Bunicii copilului joacă un rol esențial. Pentru a înțelege personalitatea și soarta mamei copilului, a unchilor și mătușilor pe linie maternă, precum și a tatălui copilului, a unchilor și mătușilor din ramura paternă, nu se poate face abstracție de existența bunicilor și de modul în care au trăit.
Pe de altă parte, între actul conceperii și alte evenimente familiale majore există o relație de coincidență. Se știe, de exemplu, că deseori decesele care au loc în aceeași perioadă în cadrul unei familii pot da naștere unei dorințe de substituire inconștiente.
Astfel, este posibil ca părinții să fi conceput copilul la puțin timp după decesul unui alt membru al familiei. Există și alte evenimente familiale susceptibile să favorizeze conceperea copilului: căsătoria fraților și surorilor părinților, apariția...