Sundar Singh
s-a născut la data de 3 septembrie anul 1889 la Rampur, statul Patiala,
în nordul Pungiabului în India. Tatăl său se numea Sardar Sher Singh,
făcea parte din clasa sikh și era foarte bogat. A avut 4 copii, 3 băieți
și o fată. Sundar Singh era cel mai mic copil.
Mama lui Sundar
era o femeie foarte credincioasă, plină de curăție și evlavie. Postea
des ca Dumnezeu să-i asculte rugăciunile ei. De la mama sa a învățat
Sundar să aibă evlavie, să trăiască în curăție și să fie bun. Mama voia
să-l facă sadhu, o ființă numai pentru Dumnezeu, un fel de călugăr
renunțând la lume.
Mama este totul în viața unui copil, ea îl
formează pentru veșnicie. Dacă ai o mamă creștină, apoi vei deveni
creștin. Iată cum o descrie pe mama sa Singh:
„M-am născut
dintr-o familie sikh, în care hinduismul era baza educației Mama mea era
o imagine vie a acestei învățături, ea se scula de noapte și după o
baie și înainte de toate citea cărțile hinduse. Eu am fost influențat de
viața ei. Ea m-a învățat că prima datorie după sculare și
înainte de a mînca era de a mă ruga lui Dumnezeu. Ea m-a învățat să-I
caut pe Dumnezeu mai înainte de toate“.
El declară că mama l-a
păstrat langă Dumnezeu și va spune: „Cred că toți cei credincioși au o
mamă credincioasă“. El simțea un dor permanent după divin și nu-1
mulțumea învățătura preoților budiști.
Cînd ajunge mai mare este
dus la Școala Misiunii Presbiteriene Americane, care exista în India.
Aici auzind lectura Bibliei, va suferi o influență nouă. Și-a cumpărat
apoi Noul Testament și citindu-1 des îi crește și mai mult ura împotriva
creștinilor.
La anul 1903, la 14 ani îi moare mama, se simte
singur și începe să-1 dorească pe Dumnezeu. Auzind des în Sfânta
Evanghelie cuvintele „Veniți la Mine... “, s-a simțit adânc mișcat.
Dar atât de râvnitor era pentru hinduism că în anul 1904, la 16
decembrie a rupt Biblia și i-a dat foc. Tatăl lui, fiind de față, îi
zice: „De ce faci, fiul meu, un lucru atât de stupid?“
Iar el
i-a răspuns: „Deoarece această religie este mincinoasă și trebuie s-o
nimicim“. Tulburarea internă crește și mai mult și vrea să se sinucidă.
Avea doar 15 ani, iar tatăl i-a zis: „Pentru ce vrei să te omori?“ El
i-a răspuns: „Pentru că religia hindusă nu mă mulțumește. Am trăit
destul din viata mizerabilă, acum vreau să-mi pun capăt“.
El se
deșteaptă dimineața pe la orele 3, in 18 decembrie 1904, face o baie
rece și începe sa se roage așa: „Dacă exista un Dumnezeu, atunci să mi
se arate, să-mi alunge tulburarea inimii și ii voi sluji toată viața”.
„Eram hotărât, ca in caz ca rugăciunea mea nu primea răspuns, să mă duc
înainte de a se crăpa de ziuă, să-mi pun capul pe șina căii ferate la
trecerea trenului. Am rămas la rugăciune o oră și jumătate, sperând să
văd că apare Krishna sau Buda, sau un Sfant indian, dar n-au mai venit.
M-am rugat cu și mai multă stăruință: „O, Dumnezeule, de exiști tu, docoperă-mi-te!
Camera mea s-a umplut de lumină sub forma unui glob și am văzut un
bărbat viu și strălucitor in centrul acestei sfere. Era Iisus Hristos,
care îmi zice:
„Pentru ce mă prigonești? Eu am suferit pentru
tine, Mi-am dat viața pentru tine, Eu sunt Mântuitorul lumii”. Aceste
cuvinte au ars inima mea.
Am văzut semnele cuielor, am căzut
în genunchi în fața lui și am început să mă închin. Inima mi s-a umplut
de bucurie și de pace. Când m-am sculat plin de bucurie, totul
dispăruse.
Apoi am alergat la tatăl, care dormea și i-am spus
de vedenie și că de acum sunt creștin. Tatăl mi-a zis: ”Cum se poate, cu
numai două zile ai ars Biblia și acum zici că ești creștin? Ai urât pe
Hristos și acum vrei să-I slujești? Cum vine asta?”
„Pentru că am văzut viu pe Hristos și I-am auzit glasul. Eu vreau și trebuie să-I închin viața”.
De acum înainte Sundar Singh va începe o viață nouă în Hristos, viață de Apostol pentru India.
Va fi bătut, alungat, dat morții, dar de cîte ori a fost gata de
moarte, de atâtea ori i s-a arătat Hristos. Câte dureri a suferit Sundar
Singh, pe atâtea revelații a avut.
A fost și în Europa și a predicat în Elveția în Biserici și a fost și în alte țări.
In aceste țări protestante a fost izbit de lipsa de trăire a creștinilor…
|