Imaginează-ți că trăiești într-un loc în care nu există
oglinzi și că nici măcar nu știi ce sunt oglinzile. Acest concept este dincolo
de înțelegerea ta. Îi poți vedea pe ceilalți, le vezi chipurile, îi poți auzi,
însă nu te poți vedea pe tine. Dacă încerci să te privești, îți vei vedea doar
vârful nasului, mâinile și picioarele, însă nu îți vei vedea gâtul sau
urechile, și nu îți vei cunoaște chipul. Poți vedea chipurile celorlalți, dar
nu și pe al tău. Același lucru este valabil și pentru cei din jur. Ceilalți îți
vor spune cum cred ei că arăți, și pe baza opiniilor lor, îți vei forma o
imagine de sine. Ar putea să spună: „Ai ochii mamei tale”, sau „Ai
urechile bunicului tău.” Astfel, îți vei imagina cum arată chipul tău, dar
nu vei ști cu adevărat.
Închipuie-ți apoi că ți se dă o oglindă,
și pentru prima dată, îți poți vedea chipul. Imaginea pe care ți-ai creat-o
despre tine, bazată pe opiniile celor din jur, va fi cu siguranță diferită de
cea reflectată în oglindă. Ai crescut cu convingerea că arăți într-un fel
anume, însă realitatea este cu totul alta. Nu arăți nici pe departe așa cum
credeai.
Când îți găsești sinele autentic, se
întâmplă același lucru. Realizezi că persoana care credeai că ești - bazată în
mare parte pe opiniile celorlalți și pe ceea ce credeau ei că trebuie să fii -
nu este cine ești tu cu adevărat. Nu ai nevoie de o oglindă pentru a-ți găsi
sinele autentic; tot ceea ce trebuie să faci este să încetezi să mai încerci să
fii ceva anume, si pur și simplu să fii. Prin renunțarea la ceea ce crezi că ar
trebui să fii, devii sinele autentic. |