PRELIMINARII Dificultatea de a oferi o idee justă și completă despre sistemul maniheist. Critica vechilor autori care s-au ocupat de acest subiect
I. Este foarte dificil, ca să nu spunem imposibil, să avem azi o idee justă și completă despre sistemul filosofic și teologist maniheist. Pentru a cunoaște cu certitudine concepțiile adepților săi ar trebui să le identificăm în confesiunile lor de credință sau în cărțile lor, unde aceștia le expun cu precizie și claritate. Din păcate în momentul de față nu există nicio carte a lui Mani sau a vreunuia din primii săi discipoli; cu greu s-au păstrat câteva fragmente în scrierile autorilor care le-au respins tezele și care, după m,etoda polemiștilor, vor sesiza de obicei ceea ce le va părea mai puțin rațional și mai susceptibil de a părea absurd în lucrările adversarilor. De altfel, nu putem judeca corect gândirea unui autor prin intermediul unor paragrafe scoase din context. Ce idee ne-am putea face despre doctrina protestantă a libertății, a justificării sau a faptelor bune dacă le-am judeca după propozițiile scoase din context care au fost prezentate la Conciliul de la Trento?
Cu privire la cărți, Antichitatea și-a făcut o religie din faptul de a le arde. Nu știu dacă Leon I a fost cel care a dat exemplul, dar el a fost urmat cu siguranță de succesorii săi. Ghelasie a ars în fața bisericii Sf. Maria toate cărțile maniheilor pe care le-a putut găsi. Symah va face același lucru la scurtă vreme după aceea. El a ars, spune Atanasie, toate statuile și toate cărțile din fața bazilicii lui Constantin. Nu știu care puteau fi aceste statui, căci se pare că maniheii nu aveau deloc așa ceva. Sfântul Epifanie, care recunoaște că magii detestau statuile și imaginile, adaugă că ei adorau idolii focului, ai lunii și ai soarelui. Însă, dacă aceștia erau idolii maniheilor, cum era posibil să-i ardă? Cu toate acestea, Hermizdas va urma exemplul predecesorilor săi și vedem la Sfântul Augustin că, îndată ce găseau cărțile ereticilor, magistrații le confiscau pentru a le arde.
Nu este ușor să calificăm corect zelul acestor episcopi care i-au îndemnat pentru prima dată pe împărații creștini să ardă cărțile ereticilor și să-i condamne la moarte pe cei care le citeau sau care le păstrau în casele lor. Aș vrea să cred că motivul lor era unul întemeiat, însă trebuie să recunoaștem că exemplul era foarte periculor și că înșiși creștinii l-au condamnat ca pe cea mai nedreaptă violență. |