Inteleptul si predicatorul
Trăia odată un om care le adresa credincioșilor întrebări atât de
înțelepte, încât chiar și cei mai încrezători dintre ei se fâstâceau și
plecau, copleșiți de rușine.
Dar mai era și un alt fel de om, care vorbea atât de frumos despre
Dumnezeu, încât chiar și cei mai ocupați oameni își abandonau treburile
zilnice, doar ca să-1 asculte. Astfel, cei veseli încetau să mai râdă,
iar celor triști le dispăreau cutele de pe frunte și le străluceau
ochii.
Cei doi trăiau în același oraș însă nu se întâlniseră niciodată. Casa
unuia se afla pe drumul comercial ce venea dinspre nord și ducea spre
oraș iar casa celuilalt, pe drumul ce ieșea dinspre oraș și ducea spre
sud.
Mai erau și alte deosebiri. Cel căruia îi plăcea să adreseze întrebări
complicate, se trezea târziu, pentru că citea toată noaptea, iar cel
care încânta inima oamenilor cu învățătura despre viața viitoare
dimpotrivă, se trezea dis-de-dimineată ca o pasăre și tot ca o pasăre
înceta să mai cânte odată asfințitul soarelui.
Oamenilor le plăcea să-i asculte pe amândoi: unul îi speria însă le
atrăgea mințile cu logică rece ca gheața și ascuțită ca lama unui pumnal
pe când celălalt le înmuia inima, spunând cuvinte simple, ce stârneau
plânsul multora deși nu întristau pe nimeni.
Odată, în timpul unui târg de iarnă, un om mai poznaș a propus ca cei
doi să fie supuși unei confruntări: „Să ne arate cine pe cine va
învinge, iar noi îi vom asculta. Va fi mult mai interesant decât să
urmărim un meci de box!”
Oamenilor li s-a părut fascinantă această idee, chiar au rămas
surprinși, că până acum nici unuia dintre ei nu-i venise în minte un
astfel de gând.
ulțimea agitată, zgomotoasă, a mers la primăria orașului și a cerut să
se dea o hotărâre, prin care să-i determine pe cei doi înțelepți să se
prezinte la o anumită oră în piața orașului pentru a se confrunta.
în aceeași zi poștașul a dus presupușilor adversari câte o scrisoare identică, cu un sigiliu solid de ceară.
-Ei, cum au reacționat cei doi la primirea invitației de la primărie? - l-au întrebat oamenii pe poștaș, care mai de care.
- Cel care aduce argumente de netăgăduit s-a bucurat și a spus că de
mult timp visa la o astfel de zi - a răspuns poștașul - dar cel care le
spune povești bătrânilor și copiilor, a luat în tăcere scrisoarea și
mi-a dat o monedă.
Frecându-și mâinile și chicotind agitat, oamenii s-au împrăștiat pe la
casele lor. Mulți ardeau de nerăbdare să audă disputa dintre cei doi,
iar cele trei zile care mai rămâneau până la confruntare, li se părea o
eternitate.
în așteptarea competiției desemnate, presupușii competitori se comportau
în mod diferit. în casa de la marginea de nord a orașului ardea lampa
nopți în șir. Proprietarul era afundat în cărți, cizelând argumentele și
pregătind cele mai derutante întrebări. Din când în când, se ridica și
începea să se plimbe prin cameră. în acele momente, cei care priveau
prin geam mișcarea nervoasă a umbrei lui, spuneau că aceasta părea a fi
de rău augur.
Insă predicatorul nu-și schimbase modul de viață. Se trezea
dis-de-dimineață și pleca în afara orașului, în pădurea din apropiere,
ca să asculte păsările. Prin geamurile casei lui nu se vedea lampa
arzând, se culca devreme ca de obicei.
Desigur că și el avea emoții, doar era om. Avea și el nervi și în
pieptul lui bătea o inimă obișnuită, dar își amintea îndemnul că nu
trebuie să te bazezi pe cunoștințe, că la momentul potrivit gura va
rosti cuvintele Adevărului, dacă nu te vei încrede în tine însuți, ci în
Altcineva.
în ziua stabilită, cetățenii au mers de dimineață în piața din centrul
orașului. Oamenii îi invidiau pe cei care locuiau în casele din
vecinătatea pieței.
Desigur, ei aveau posibilitatea ca, fără să iasă din casă, de la
ferestrele lor să urmărească spectacolul mult-așteptat. Unii chiar au
făcut bani buni, vânzându-le doritorilor un loc la balcon. Femeile au
îmbrăcat cele mai elegante rochii și și-au împletit panglici colorate în
păr. Bărbații au pariat pe unul din cei doi potențiali câștigători.
Proprietarul cârciumii a anticipat că va avea un mare profit. Indiferent
de rezultat, el nu va rămâne în pagubă, căci toți vor veni la el: unii
să se bucure de victorie, iar alții ca să-și înece amarul.
înțeleptul, stăpân pe sine, care a stat trei zile cu nasul în cărți, a
venit în piață primul. Era palid, dar în ținuta lui, în sclipirea
ochilor era atâta putere, încât admiratorii predicatorului, fără să
vrea, s-au speriat: „Să vezi că acesta va câștiga. Ar putea fi învins
într-o dispută unul ca acesta?”
Dar ce s-a întâmplat?! Soarele răsărise, timpul confruntării indicat în hotărârea emisă trecuse…. |