Fotopateric. Chipuri smerite din Mănăstirea Secu

Un înțelept spunea oarecând că cei ce nu-și cunosc trecutul nu-și merită viitorul. De aceea ne bucurăm de ințiativa părintelui ieromonah Hrisostom Filipescu de a aduce în fața celor ce doresc să cunoască, atât cât au dorit acest lucru cei ce sunt zugrăviți în aceste medalioane duhovnicești, nevoința și lupta duhovnicească a unor viețuitori ai mănăstirii noastre.
Totodată mă bucur, că prin mila lui Dumnezeu, mă aflu și eu viețuitor în această mănăstire, care a avut o cumințenie aparte, neieșind ostentativ în evidență, cu toate că istoria dovedește că a avut și are multe lucruri și lucrări cu care ar putea să stea în fața lumii, nemaivorbind de sfințenia pe care au dobândit-o mulți dintre cei ce s-au nevoit aici, unii cunoscuți, dar Dumnezeu știe câți necunoscuți, o parte trecuți în calendarul ortodox, iar alții care vor fi trecuți atunci când va fi voia Domnului.
Bunul Dumnezeu să binecuvânteze și să pomenească osteneala celor ce sunt amintiți în această carte, iar pilda viețuirii lor să ne fie, nouă și tuturor celor care vor citi aceste pagini, îndemn spre cât mai multă dragoste și străduință în lucrarea duhovnicească, iar dacă au fost și căderi, acelea să ne ajute spre a scăpa de multele curse pe care dușmanul mântuirii noastre ni le întinde în cale.