9. Ai nevoie de o recunoaștere mai largă, care să
depășească cercul apropiaților. Acest lucru este adesea rezultatul unei lipse
din copilărie, de unde și dorința de a demonstra celorlalți că suntem valoroși
(„a apărut și în presă").
10. Este al treilea semnal negativ prezent în test. Dacă te lezează cel
mai tare, înseamnă că, după toate probabilitățile, ești sensibil la nedreptate
și la imposibilitatea de a te apăra. Dacă i-ai acordat un calificativ superior
celui de la întrebarea cu numărul 7, suporți mai bine să fii judecat după ceea
ce spui decât după ceea ce ești.
Detalii
Acum adună punctajele următoarelor întrebări: 1 + 2 +
3 + 5 + 6 + 8 + 9.
Dacă obții sub 21 de puncte, înseamnă că te simți puțin
timorat când primești semnale pozitive. Poate ai impresia că cineva încearcă să
te manipuleze sau că aprecierile ar fi nemeritate?
Dacă ai adunat peste 21 de puncte, ai o preferință clară
pentru semnalele pozitive (situația cea mai frecventă). Nici nu e de mirare, de
obicei laudele au un impact pozitiv! Cu toate acestea, nu toate semnalele au
aceeași pondere. Să definim în mod nuanțat punctajele intermediare:
• 1 + 2 + 3 + 8 = punctaj v [verbal]; 5 + 6 = punctaj nv
[nonverbal].
Punctajul v privește semnele verbale. Dacă ai obținut
un scor mai mare de 15, cuvintele te ating în mod deosebit. Dacă ceilalți nu
îți SPUN ce sentimente nutresc față de tine, ce cred despre munca ta, nu ai cum
să îți dai seama cum ești perceput.
Punctajul nv se referă la semnele nonverbale. Dacă ai
obținut un scor mai mare de 7, pentru tine contează mai degrabă gesturile.
Dacă ambele punctaje sunt suficient de ridicate, preferi
deopotrivă comunicarea verbală și cea gestuală. Dacă există o mare diferență
între cele două, este posibil să ai probleme cu recepționarea categoriei de
semnale care înregistrează punctajul cel mai scăzut.
• 1 + 2 + 5 + 6 + 8 = punctaj i; 3 + 4 + 9 = punctaj c.
Punctajul i măsoară nevoia ta de a fi recunoscut
necondiționat, fără să o fi meritat. Dacă ai mai puțin de 12 puncte, nu numai
că nu vei avea niciodată această nevoie, dar ai putea-o interpreta ca pe o
atenție nemeritată. Între 12 și 18, se profilează o zonă de mijloc, care nu ar
trebui să pună niciodată probleme.
Un punctaj mai mare de 18 denotă preferința clară pentru
schimburi necondiționate - sau poate ai impresia că semnalele condiționate te
obligă să te „pliezi" prea mult pe cerințele celuilalt?
Scorul c se referă la semnele condiționate. Dacă ai obținut
un scor mai mare de 12, preferi să știi cauza pentru care ești recunoscut. A
primi un compliment pentru acțiunile tale pare mult mai sigur și mai meritat
decât afecțiunea necondiționată pe care ai putea să o primești doar pentru că
ai moștenit un fizic plăcut sau pentru că hazardul ți-a dat niște părinți
drăguți. între 8 și 12, este zona mediană, unde se echilibrează semnele
condiționate cu cele necondiționate. Sub 8, nu-ți face prea multă plăcere că ți
se comentează faptele; poate ești de părere că nu ai ce învăța de la alții.
Exercițiul nr. 30. Liniștește Copilul din
tine!
Scopul acestui exercițiu, care merge mână în mână cu
precedentul, este de a-ți dezvolta anumite obiceiuri care au legătură cu starea
de Copil, cel căruia i-au lipsit sprijinul și răsfățul.
Experimentează aceste metode diferite de calmare
pentru a vedea care sunt cele mai potrivite pentru Copilul tău interior, apoi
folosește-le după nevoile tale.
1 Îmbrățișează-te: când ești abătut și ai o stimă de sine
scăzută, prinde-ți umerii cu brațele, ca și când ai consola un copil suferind.
Câteva cuvinte mângâietoare de la Părintele binevoitor, pe care l-ai cultivat
cu grijă, îți vor prinde bine.
2 „Adăpostește-te" într-un colț liniștitor: uneori ne
simțim rău pentru că ne lipsesc reperele. În acest caz, Părintele tău normativ
trebuie să intervină, cu ajutorul Adultului. Dacă, spre exemplu, stai în fața
televizorului ore întregi sau dacă mănânci prea mult, înainte de a-ți reproșa
aceste scăpări, încearcă să cornuți suficient de repede pe canalul Părintelui
normativ, care să te oprească, fără să te critice („Acum e de-ajuns! Te
oprești, te ridici și respiri adânci").
3 Respiră: e important. Când ești prea tensionat, odihna și
inspirația abdominală favorizează relaxarea. Când te simți dărâmat în interior,
respirația intercostală te ajută să-ți revii și să-ți recapeți energia (cf.
Exercițiului nr. 35, în special ultima parte, despre postură).
4 Relaxează-te: nu este vorba despre practicarea unei
relaxări reale care cere să stai întins, cu o pătură etc, ci de a-ți oferi o
clipă de destindere în diferite împrejurări (nu în timp ce conduci mașinal).
- Închide ochii. Dacă este posibil, acoperă-i cu mâinile
pentru a te izola mai bine.
- Mai întâi, respiră profund de două-trei ori, apoi expiră
încet, natural, fără să te forțezi.
- Fii conștient că picioarele tale vin în contact cu solul
și de faptul că stai pe scaun.
- Lasă o culoare să-ți invadeze mintea. Alte gânduri vor
continua să apară, dar nu te încorda, lasă-le să vină, imaginează-ți că le vei
alunga făcând un semn cu capul. Încet-încet, asigură-te că tot câmpul tău
vizual interior este ca un ecran mare în culoarea pe care ai ales-o.
- Când vrei să te oprești, întinde-te, scutură-ți mâinile,
cască dacă este posibil și masează-ți brațele. Ești gata să-ți reîncepi
activitatea!
5 Refugiază-te în „locul tău de pace": gândește-te la
un loc, real sau imaginar, în care te simți bine, în siguranță, liniștit, fără
critici și contacte neplăcute. În momentele tale dificile, du-te mental acolo
câteva clipe. |