pag. 16-17
CAPITOLUL 1
Matricea energie-emoție
Fericit, trist, supărat, bucuros. Emoțiile conferă vieții ritm,
context și înțeles. în lipsa lor, succesele noastre ar valora mai puțin
iar din eșecuri nu am învăța tot atât de mult. Emoțiile sunt chintesența
a ceea ce înseamnă să fii viu; cu toate acestea, cei mai mulți dintre
noi risipim considerabil de mult timp și multă energie în vederea
evitării și controlării emoțiilor personale, în locul utilizării lor. Ne
displace să simțim furie, teamă, tristețe, rușine sau vinovăție și ne
străduim să scăpăm de acestea sau să le reprimăm. Preferăm fericirea,
entuziasmul, satisfacția, bucuria - și cine nu ar face-o? Acestea ne fac
să ne simțim bine, ne insuflă energie și ne înalță. Confundând
confortabilul și inconfortabilul cu valoarea/lipsa de valoare, etichetăm
emoțiile în bune și rele. Dar dacă emoțiile ar însemna mai mult decât
felul în care ne fac să ne simțim?
Emoțiile sunt o sursă de informații. Confortabile sau nu, ele ne
comunică ceva despre noi: sub ce aspect trebuie să mai evoluăm, ce
traume încă nu s-au vindecat, ce avem de oferit lumii ș.a.m.d. Tot
emoțiile încearcă să ne informeze despre mediul care ne înconjoară: în
ce direcție să ne îndreptăm, în cine să avem încredere, când să luăm o
anumită decizie legată de afaceri etc. Emoțiile plăcute ne pot călăuzi
către anumite activități și relații personale; emoțiile dezagreabile
îndeplinesc, însă, un rol similar. Acestea ne oferă informații vitale
pentru propria noastră supraviețuire, avertizându-ne în caz de pericol
și împiedicându-ne să dăm curs unor fapte nesăbuite. Emoțiile nu sunt
valoroase numai datorită informațiilor pe care le vehiculează; ne
insuflă și energie pe tot parcursul vieții. Simultan cu furnizarea de
informații către percepțiile noastre, emoțiile eliberează energia care
ne pregătește de acțiune, descătușând forța necesară realizării
obiectivelor și urmăririi consecvente a aspirațiilor pe care le avem.
Cercetările arată că inteligența emoțională este mai importantă
decât IQ-ul în construirea unei cariere de succes și întreținerea unor
relații personale fericite. Tipic pentru noi, însă, avem tendința de a
subestima emoțiile și de a le privi cu neîncredere, cum am fost învățați
să facem încă din copilărie. Vă amintiți când erați mici și știați,
datorită reacției voastre emoționale, că unul dintre părinți era supărat
pe voi dar vi se spunea că vă înșelați și că, de fapt, ”nu se întâmpla
nimic”? Aceste negări transmit un dublu mesaj. Mai întâi ne descurajează
să avem încredere în ceea ce simțim. Acceptarea, în ultimă instanță, a
contradicției dintre ceea ce simțim și ceea ce ni se spune că este
adevărat ne subminează abilitatea de a avea încredere în propriile
percepții, dăunând astfel încrederii în propria persoană. Cineva care se
îndoiește permanent de instinctele sale este incapabil să acționeze cu
toată convingerea sau să-și acceseze puterea personală.
în al doilea rând aceste negări dau de înțeles că emoțiile sunt, pe
undeva, ceva rău și că ar fi mai bine să negăm și noi ceea ce simțim.
Suntem condiționați să credem că rațiunea este bună iar emoțiile sunt
rele; că emoțiile ne îndepărtează de logică, împingându-ne să devenim
dependenți de plăcere în detrimentul virtuții unei munci pe brânci. Prin
frică, furie și rușine, aceste negări ne prind în capcana limitărilor.
Multe religii ne învață că emoțiile induc în eroare, ademenind
aspiranții departe de adevărata credință. Emoțiile au fost descrise
inclusiv ca parazite, ca și când unul dintre atributele care fac viața
să fie minunată ar fi lipsit de orice funcționalitate. Mesajul care se
desprinde de aici este limpede: emoțiile ar trebui suprimate și lăsate
în urmă fie în favoarea logicii și a raționalității, fie în favoarea
oarbei credințe.
Odată cu negarea emoțiilor mesajul pe care-l poartă și energia lor
sunt suprimate și, în loc să ne confere mai multă forță, emoțiile devin
sabotorii fericirii și succesului de care ne-am... |