Dupa cum sugereaza si titlul, lucrarea are ca scop sa demonstreze cu argumente teologice, dar si de ordin psihologic, ca Spovedania nu este o simpla formalitate, un lucru imperios necesar inainte de primirea Sfintei Euharistii, ci o lucrare, un examen care deschide posibilitatea atingerii unei culmi a existentei. Curajul de care trebuie sa dea dovada fiecare om in fata scaunului de spovedanie este firul rosu al acestei lucrari. Acest curaj indeparteaza orice soi de egoism, de rautate interioara si ii determina pe toti credinciosii sa renunte la falsitatile existentei mundane, care de multe ori pateaza nu doar existenta lor, ci si pe cea a celor din jur, si sa se apropie de Adevar si de Viata.
Curajul apropierii de duhovnic si schimbare a vietii sunt insotite de cunoasterea de sine, o alta conditie „sine qua non“ pentru ca un credincios sa atinga maturitatea duhovniceasca. Nu in cele din urma, rolul duhovnicului este esential in acest demers spiritual, pentru ca „una din sarcinile importante ale pastoratiei omului de azi este aceea de a iesi in intampinarea cautarii de sine a omului, de a-l incuraja in demersul sau de a se maturiza duhovniceste prin cunoasterea de sine si de a-l ajuta sa isi doreasca sa se deschida spre Dumnezeu“, dupa cum spune parintele Gafton intr-unul dintre capitolele cartii.
„Taina a implinirii umanului“
In cele 14 capitole ale lucrarii parintelui Vasile Gafton, vor gasi profunde meditatii teologice cu privire la existenta duhovniceasca a omului si sondari psihologice in cele mai adanci aspecte din viata umana atat credinciosii, cat si preotii care ii indruma pe enoriasi spre intelegerea Spovedaniei si spre cresterea in Dumnezeu. Cartea aduna o buna parte din articolele publicate de autor in mai multe numere ale publicatiei „Telegraful Roman“.
Printre subiectele de meditatie propuse de parintele Gafton se afla: „Pastoratia, din perspectiva nevoii de indrumare duhovniceasca“, „Omul, intre scandal, lucruri si credinta“, „Eul liturgic, temei al reconstituirii sensului familial-eclesial al existentei umane“, „Existenta umana intra si extra muros! Schita pentru o abordare psihopastorala a Parabolei Fiului Risipitor“.
Acuratetea ideilor expuse si stilul concis al textului fac lectura cartii placuta, dar in acelasi timp deschid, in inima cititorului, apetitul spre „trairea autentica ce ar trebui sa ii anime pe credinciosi atunci cand se raporteaza la marile praznice ale crestinatatii, toate acestea pentru a avea o cat mai buna raportare la Taina Spovedaniei, ca taina a implinirii umanului prin revelarea sensului autentic al omenescului din om“, asa cum spune Inaltpreasfintitul Laurentiu, Arhiepiscopul Sibiului si Mitropolitul Ardealului, in prefata lucrarii.
Fiecare credincios, ca mădular al Sfintei Biserici, Trupul tainic al Domnului, năzuiește continuu spre ținta bucuriei sufletești, unirea cu Hristos-Domnul prin Sfânta Euharistie, după cuvântul Mântuitorului: „Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne întru Mine și Eu întru el” (In 6, 56). Pentru realizarea acestui ideal, credincioșii se pregătesc în mod deosebit, curățindu-și păcatele prin Taina Sfintei Spovedanii, care a fost numită de sfinții și părinții bisericești „al doilea Botez”.
Spovedania este taina Bisericii prin care se împărtășește credinciosului harul iertării și al împăcării cu Dumnezeu, adică restabilirea noastră în har. Dar, în același timp, este și o „instituție de pedagogie divină”, în cadrul căreia duhovnicul, printr-o înrâurire personală asupra penitentului, în lumina învățăturilor Mântuitorului și prin mijloace psihologice și pedagogice, contribuie la îndreptarea acestuia. În calitate de slujitor (iconom) al tainelor lui Dumnezeu, în cadrul spovedaniei, preotul mijlocește pogorârea harului iertării păcatelor, iar ca păstor de suflete își concentrează toate puterile sale spre îndreptarea celui căzut, oferindu-i mijloacele și căile necesare ridicării din păcat, spre a deveni practicant al virtuților. Rolul său de duhovnic va fi complet, în scaunul spovedaniei, numai dacă va stărui, cu multă atenție și responsabilitate, să-l determine pe cel căzut să rupă legătura cu păcatul și să devină un om virtuos.
Prima datorie a preotului, în legătură cu această taină, este aceea de a da credincioșilor cuvenitele îndrumări privind pregătirea lor pentru o mărturisire sinceră, completă, din toată inima și cu multă umilință. Preotul duhovnic va învăța din timp pe credincioșii săi cum trebuie să-și facă, fiecare în parte, „examenul de conștiință”, înainte de a se prezenta la scaunul mărturisirii.
Conștiința, glasul lui Dumnezeu în om, judecătorul nemitarnic, este chemată să se pronunțe asupra valorii morale a faptelor săvârșite. Cel care se pregătește pentru Sfânta Spovedanie mai întâi își cercetează toate faptele săvârșite de el, aducându-le în fața conștiinței, care îi va dezvălui povara care apasă asupra sa și-l va determina să aleagă calea ușurării – scaunul mărturisirii. Examenul de conștiință este un act profund, răscolitor care amplifică în sufletul nostru căința, trezind părerea de rău și dezgustul pentru păcatele săvârșite, hotărârea de a nu mai păcătui și dorința de a ne vindeca.
Asupra maturității duhovnicești pe care o presupune această „probă” a mărturisirii pe care trebuie să o trecem fiecare dintre noi, unii în fața scaunului de judecată, alții aflați în scaunul mărturisirii, vine și ne dă mărturie din activitatea sa pastorală Părintele Protopop Vasile Gafton. Așa cum ne-a obișnuit însă, autorul face și incursiuni psihologice cu privire la diverse abordări ale existenței umane, dar vine și scoate în evidență trăirea autentică ce ar trebui să îi anime pe credincioși atunci când se raportează la marile praznice ale creștinătății, toate acestea pentru a avea o cât mai bună raportare la Taina Spovedaniei, ca taină a împlinirii umanului prin revelarea sensului autentic al omenescului din om.
Binecuvântăm această apariție editorială și ne bucurăm că iată unul dintre protopopii noștri a găsit timp să lucreze și pe plan scriitoricesc pentru o cât mai bună pastorație a preoților și credincioșilor noștri.
† Dr. Laurențiu Streza,
Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului
|
Adevăr Divin
