Stresul care te îmbolnăvește
Unul dintre aspectele cele mai importante care separă
stresul inofensiv de stresul care te îmbolnăvește este durata. Putem face față
unei scurte perioade de stres, atâta timp cât nu este prea traumatizant sau
copleșitor. Problemele apar când rămânem stresați lungi perioade de timp,
pentru că nu așa am fost proiectați. Am fost proiectați pentru viața pe
câmpiile primordiale cu milioane de ani în urmă. Selecția naturală ne-a adaptat
foarte bine la acel mediu. Structura noastră de bază nu a evoluat prea mult de
atunci pentru că puține lucruri din viața noastră de azi ne amenință atingerea
vârstei de reproducere. În acele vremuri, viața era în mare parte
plictisitoare, presărată ocazional cu scurte perioade de pericol extrem sau cu
oportunități. Dacă o antilopă trece pe lângă peștera ta, ai cam 20 de secunde
să faci ceva în acest sens, altfel, tu și familia ta nu veți mânca timp de o
săptămână. Pe de altă parte, dacă ieși din peșteră și dai peste un tigru cu
dinți sabie, ceea ce faci în următoarele 20 de secunde va determina dacă îți
vei transmite sau nu genele mai departe. Așadar, am devenit foarte pricepuți să
facem față perioadelor scurte de stres. Hormonul numit adrenalină a apărut
pentru a genera o serie de modificări foarte rapide în organism atunci când
apare nevoia. Face o treabă excelentă, transformându-ne în mașini subtil
adaptate, capabile de luptă sau de fugă la cel mai înalt nivel al
capacităților organismului nostru.
În câteva clipite, adrenalina, secretată de organism ca
reacție la amenințarea percepută, afectează aproape fiecare funcție a
organismului. Inima ne bate mai repede, pentru a pompa mai mult sânge în corp,
ni se taie respirația, astfel încât să ne încărcăm cu mai mult oxigen, vasele
de sânge din mușchi și din piele se dilată, pentru a permite o activitate
musculară mai intensă și pentru a elimina căldura pe care sigur o vom genera
atunci când fugim de bestia care ne urmărește, iar toți nervii noștri devin
supersensibili, pentru că vom avea nevoie de toată acuitatea disponibilă în
lupta pe viață și pe moarte care va urma. În plus, intestinele vor avea
tendința să se deschidă la ambele capete, acest lucru permițând o eliminare
rapidă a câtorva kilograme din greutatea corporală, ceea ce ne va ajuta să
alergăm mai repede și va lăsa o urmă cu miros puternic. Dat fiind că cea mai
mare parte a prădătorilor noștri din acele timpuri se bazau în special pe
simțul mirosului, iar noi nu, confuzia astfel creată ne oferă câteva secunde să
găsim o crevasă în care să ne strecurăm pentru a evita să fim mâncați.
Toate sunt adaptări bune, dacă ești urmărit de un tigru cu
dinți sabie, dar nu îți sunt de mare ajutor dacă te afli la birou, la
restaurant sau acasă.
Tratamente care ajută la vindecare
Pentru oricare dintre bolile care v-au afectat din
cauza stresului, aspectul esențial este același. Ați funcționat prea mult timp
la viteză maximă. Acest lucru a fost parțial determinat sau cauzat de anumite
situații. Nemernicii v-au nenorocit, dar doar pentru că i-ați lăsat. Voi trata
felul în care ar trebui să acționați în raport cu ei mai târziu, dar deocamdată
avem nevoie de o „inactivitate urgentă". Sunteți o tornadă, care se
acumulează încontinuu, indiferent de cât de mult rău v-a făcut acest lucru.
Acum sunteți bolnav. Deci, în primul rând, OPRIȚI-VÃ!
Nu mai faceți ceea ce făceați. Dacă munca, parțial sau în
întregime, v-a făcut să vă îmbolnăviți, mergeți la medicul vostru și luați-vă
un concediu medical. Dacă v-ați epuizat pentru a răspunde cerințelor
celorlalți, stabiliți diagnosticul și spuneți-le că sunteți bolnav. Nu puteți
face ceea ce ați făcut întotdeauna pentru ei, cel puțin nu deocamdată. Dacă
v-ați îmbolnăvit urmărind obiective personale, trebuie să luați o pauză pentru
o vreme. Exact ca un sportiv care se accidentează pentru că s-a antrenat prea
serios, trebuie să vă odihniți pentru a-i da timp rănii să se vindece.
Indiferent de afecțiunile enumerate în Capitolul 5 și pe care le-ați constatat
la voi, aveți o boală reală, cu o bază fizică. Nu este doar în mintea voastră
și nu puteți ieși din această situație prin efort sau hotărâre. Cu cât
încercați mai mult, cu atât va fi mai rău.
Dacă simțiți că vă aflați pe marginea prăpastiei, este
pentru că așa se și întâmplă... deci faceți un pas înapoi. Este în interesul
tuturor să faceți asta, chiar dacă cei din jurul vostru (șef, soț, prieteni,
copii) se plâng de asta acum. Ei nu înțeleg bolile legate de stres și nu există
nici un motiv pentru care ar trebui să le înțeleagă; nu le-au trăit niciodată.
Dacă încetați să vă mai duceți la fund, măcar lucrurile nu se vor agrava, iar
dacă vă acordați timp pentru a vă odihni, veți începe să vă vindecați. Apoi,
unele tratamente specifice vă pot ajuta să vă recuperați.
Odată obținut acest lucru, putem ajunge la partea cea mai
satisfăcătoare: aceea de a fi bine. Dar dacă nu opriți, în primul rând, ceea ce
v-a făcut rău, nimic altceva nu va funcționa. Nu uitați, nu stresul v-a făcut
să vă îmbolnăviți, voi sunteți cel care a făcut acest lucru. Așa că vă zic din
nou... OPRIȚI-VÃ!
Nu citiți mai departe până nu ați făcut acest lucru,
deoarece nimic din restul acestei cărți nu vă va fi de folos până când nu vă
opriți. Dacă nu știți cum să o faceți, consultați-vă medicul de familie, luați
legătura cu un consilier (sau terapeut) sau discutați cu un prieten înțelept...
Nu unul care vă va spune să vă adunați, ci unul care și-a dat deja seama că nu
sunteți bine. Convingeți-l să citească acest capitol până aici. Apoi discutați
cum, în situația voastră specifică, vă puteți opri. |
Adevăr Divin
