Stătea picior peste picior, pe spătarul unui fotoliu
tapițat, de o culoare trandafirie care era ușor ștearsă pe ici, pe colo. își
învârte ușor piciorul drept în ritmul muzicii. Părul ei blond și fin, era
pieptănat în sus, spre creștetul capului, lăsând șuvițele laterale revărsate
până peste umerii largi, acoperindu-i sacoul. Acesta era confecționat din lână
moale de culoare roz și se potrivea cu fusta lungă până la genunchi, amintind
de moda feminină din anii ”40.
M-am simțit ca și cum am fi fost vizitați de un suflet
dintr-o existență anterioară, dar eram sigur că nu eram eu. Poate a fost viața
trecută a Amaliei, terapeuta mea de la masaj. Imediat ce mi-a venit în minte
acest gând, am simțit dureri ascuțite în zona stomacului. Ședința s-a încheiat
după câteva minute. In timp ce strângea prosoapele și alte ustensile, m-a
întrebat, întâmplător, cum mă simt. Când i-am povestit despre viziunea mea, s-a
oprit și s-a întors spre mine:
– Tocmai m-ai descris cum arătam într-o viață trecută. Să te
lămuresc despre durerea pe care tocmai ai perceput-o? Ei bine, în acea viață am
murit în timpul travaliului.
În timp ce rostea vorbele, un film a început să ruleze pe
peretele alb. Privesc. Era vorba despre mine și de primele mele ore de viață.
După ce m-a născut, mama mea a murit. Atunci mi-am dat seama că Amalie a fost
si ea invitată la han. Era clar că a fost nevoie să îi simt durerea și că
trebuia să aibă o confirmare a faptului că experiența ei a fost reală.
Păzitorii ne aduseseră într-o situație care să ne faciliteze creșterea și
cunoașterea reciprocă. Acum era clar că între noi doi exista o legătură. Poate
că ar fi trebuit să simt vreun regret, o oarecare vinovăție pentru ceea ce i se
întâmplase, dar nu am simțit. In schimb, am simțit că am vindecat o rană veche.
Sper că o voi mai revedea cât voi fi pe aici.
– Ce a vrut să însemne asta? l-am întrebat pe vrăjitor când
ne-am întâlnit din nou lângă șemineu.
– Experiența ta aici, se bazează pe căutare personală. Nu
pot interveni în nicio privință; numai tu îți poți gestiona călătoria în
perioada când ești aici. Amintește-ți că acesta este un loc al amintirilor
colective, istoria tuturor lucrurilor.
– De ce se reîncarnează oamenii? l-am întrebat pe vrăjitor.
Am impresia că odată ce știi cât de dificilă poate fi viața, ai rămâne doar în
astral și te-ai bucura de libertatea de a crea.
– Nu există nicio explicație exactă la întrebarea ta,
răspunse el în timp ce își aduse mâinile în semn de rugăciune către buze.
Există multe motive pentru reîncarnare: lecții care trebuie învățate,
experiențe care trebuie trăite, provocări care trebuie depășite, datorii
karmice care trebuie echilibrate, raționalizarea comportamentelor actuale ale
vieții, regretele și, chiar ceva destul de simplu, precum plictiseala. Acum
poți să te odihnești puțin și vom continua mai târziu.
Devenisem destul de însetat, așa că m-am dus în bucătărie în
căutarea unei băuturi. Mă gândeam că poate obțin o bere rece în acest loc. |