Lumea fascinantă a vibrațiilor - vol. 1

Tot ceea ce există în Univers, de la astrul cel mai îndepărtat și până la cel mai mic dintre atomi, radiază și emite în jurul său anumite unde sau vibrații de natură subtilă, a căror traiectorie nu este rectilinie, ci mai degrabă pare a se desfășura în raport cu un ax de simetrie.
INTRODUCERE 4
CAPITOLUL I
GENERALITÃȚI ȘI ASPECTE ISTORICE 22
I. Generalități 22
II. O sinteză istorică 28
Capitolul II
RADIAȚIA UNIVERSALÃ 41
I. Atomii 41
Structura electrică a atomului,
comparată cu cea a Universului 48
Lumină - Electricitate - Căldură -
Culori în general 48
Energia intra-atomică și interatomică.
Particularități 56
Transformare - Instabilitate -Echilibru
și dezechilibru atomic 63
Relațiile interatomice sau radiația
universală 75
Unda emisă de atomii ce compun corpurile
fizice este universală - Corelații cu fizica, influențele materiale și
spirituale asupra omului 82
Structură - Serii - Numere - Mase -
Perioade atomice 87
Tabelul elementelor și maselor atomice 92
II. MOLECULELE 97
Generalități 97
Structura moleculară 101
III. MATERIA 110
IV. UNIVERSUL - CORPURILE CEREȘTI ÎN GENERAL. SISTEMUL PLANETAR-PÃMÂNTUL 136
O teorie cosmogonică sintetică și o
teorie personală despre formarea Universului 162
Ce ne învață Tradiția și Geneza. Consensul
cu știința actuală 167
Pământul - Soarele - Universul 175
Formarea stelelor - Meteorii - Sistemul
turbionar - Galaxiile spirale - Mișcarea de rotație - Mișcarea de translație -
Cauze 184
Atracție - Greutate - Coeziune -
Gravitație - Inerție 194
Alte observații și reflecții asupra
Pământului și corpurilor cerești 198
V. Eterul sau mediul de propagare al undelor electromagnetice 223
CAPITOLUL III
RADIAȚIA CORPURILOR ȘI INFLUENȚELE
ACESTEIA 236
I. Radiația generală a corpurilor 236
Generalități 236
II. Radiația corpurilor asemănătoare. Legile calității, masei și formei 286
Geometria în operele lui Dumnezeu 286
III. Influența formei asupra radiației 319
IV. Spectrele și câmpurile corpurilor 343
V. Remanente - Impregnarea corpurilor prin intermediul undelor 353
VI. Radiația metalelor 371
VII. Gazele 387
Rezumatul și concluziile capitolului III 388
Concluzie la volumul I 393
BIBLIOGRAFIE 396
Aceste erori, care s-au propagat nestânjenite de-a lungul
secolelor, se datorează în mod evident dualității, contradicției,
inconsecvenței, orgoliului - toate acestea fiind aspecte intrinsece naturii
umane pervertite.
Nu numai în idei, ci și în fapte,
oamenii au ajuns să aplice termenul de Univers Pământului, care nu este decât
un fragment, o componentă infinitezimală a acestuia; s-a încercat să se
limiteze orizonturile umane, Idealul uman, la suprafața Pământului, care
trebuia să conțină tot ceea ce există, tot ceea ce trăiește, tot ceea ce a fost
creat, extazul dumnezeiesc, totul! Fixând Pământul drept obiectiv final,
oamenii au încercat să reducă, să mărginească cu bună știință propriile lor
gânduri și idei, au confundat totul cu Pământul, considerându-se față de acesta
Ființa Superioară, Maestrul, Scopul ultim, finalitatea unei serii de
transformări ce a pornit de la atomi și a continuat cu organismele unicelulare,
iar apoi, printr-o înlănțuire de contorsiuni, de mișcări haotice (sau decise de
către forțe exterioare necunoscute), a ajuns la celulele animale, la maimuță
(poate uistiti, poate gorilă, cine știe!) și, în final, la stadiul de Om, care,
după părerea lor, ar trebui să continue să evolueze până când va deveni o
ființă perfectă. Astfel, în decursul ultimului secol, omul în general, rătăcit,
dezaxat, limitat în gândurile și în viziunile sale, a atins maximul său de
infatuare și orgoliu; rezumând gândirea epocii, anumiți autori au mers până la
afirma, în entuziasta lor eroare, că ”Omul este pe cale să devină
zeu”. Dar vai! Să privim care era starea deplorabilă în care se afla
societatea occidentală la vremea aceea...
După ce au cucerit, printre altele, în
fizică, această ”oroare de vid”, ce a fost înlocuită de legile
atracției universale, gravitației, electromagnetismului etc, oamenii, cu
contradicțiile lor înnăscute, au încercat să suprime ceea ce este dincolo de
Lumea Fizică, și să recreeze un neant, un vid imaterial în spiritul lor, după
ce îl suprimaseră în fizică. încă o dată, vai! Putem vedea toate consecințele
și efectele acestor greșeli, din punct de vedere individual, familial, moral,
social, național, internațional. Omul, coborându-se până la stadiul de animal,
și-a înmulțit în mod voluntar cusururile și patimile, până într-atât încât a
ajuns să fie uneori mai rău ca animalele. Mulți au pierdut noțiunea de bine și
de rău, de onoare, de plăcere sănătoasă și naturală, de fericire elevată și
durabilă, iar încrederea reciprocă și în sine însuși a dispărut în mare măsură;
pentru unii, cuvintele și înțelegerile scrise între oameni, între societăți și
între națiuni nu mai au nicio valoare. Pretutindeni, în toate țările, se poate
constata existența unei nemulțumiri generale; nu se mai aud decât acuzații,
injurii și plângeri, se vorbește mereu despre drepturi și niciodată despre
îndatoriri etc.
Acesta este bilanțul a două secole de
eroare. Aici ne-au condus cei care erau ori s-au crezut destinați să lumineze
oamenii și să-i călăuzească pe o cale nouă, cu idei noi, mai avansate (ziceau
ei), dezvoltate «prin teorii filosofice care, plecând de la o premisă greșită,
și-au dovedit într-un mod evident falsitatea prin însăși aplicarea lor
practică; acestea au fost promovate de o literatură aservită, o literatură mai
degrabă irealistă decât realistă (cum își spune ea), îndepărtând progresiv
masele de adevăr și de bucuriile naturale, sănătoase, normale. Din aceste
teorii elucubrante, după cum se știe, nu au rezultat decât catastrofe și multă
suferință.
Ah, nu, omul nu a devenit zeu, căci
dimpotrivă, eroarea seculară, orgoliul, lăcomia unor indivizi, societăți sau
națiuni, diferitele aspecte nefaste ce au fost mai mult sau mai puțin
dezvoltate prin intermediul unor teorii și școli corespondente, nu au făcut din
Pământ un paradis, ci un osuar mai vast, mai întins și adesea presărat cu
caverne pline de tâlhari dezbinați între ei asemenea păsărilor de pradă.
Mulți dintre acești falși păstori,
nelipsiți totuși de inteligență și de un anume simț moral și spiritual, după ce
au gustat din bucuria deșartă de a se vedea publicați, văzând rezultatele,
efectele greșelilor lor ce s-au amplificat timp de o generație sau două, și-au
retractat teoriile înainte de a muri. Din acea Lume de Dincolo, care există cu
siguranță, ei au putut desigur să constate greșeala pe care au comis-o față de
umanitate, lăsând să le cadă din mâini Făclia Luminii, ce a dăinuit de la o
generație la alta și, mai mult decât atât, răspândind idei false - din
nesăbuință, din atașament față de propria imagine, din lăcomie și, prea adesea,
din vanitate, din dorința de a ieși în evidență măcar pentru o clipă. Ei își
vor fi dat seama puțin cam târziu de răul pe care ni l-au făcut, prin
gândurile, cuvintele și scrierile lor.
Puțini sunt cei rămași după ei, care,
fiind impregnați de aceste doctrine și ajungând la crepusculul vieții, se simt
împăcați, căci știința secolului al XIX-lea a neglijat complet spiritul; ei au
putut de asemenea să-și dea seama, în urma descoperirilor care au revelat
existența unei Cauze primordiale, că știința nu poate fi separată de credință,
ci dimpotrivă, ea iluminează, dezvoltă, înfrumusețează și întărește credința.