O lume ascunsă

Afirmațiile din această carte sunt relatări ale unor descoperiri științifice, fapte cunoscute din fiziologie și referiri la scrieri vechi, redate ca atare.
Există numeroase autorități care au afirmat că farfuriile zburătoare și alte fenomene stranii există, lucru pe care oamenii de știință nu vor sau nu îndrăznesc să-l admită. Puțini oameni, din Statele Unite, au curajul să afirme adevărul și numai adevărul despre orice subiect (chiar dacă știu adevărul). Acest lucru este valabil, în special, pentru savanți cu înalte studii și oameni suspuși. Guvernele s-ar prăbuși – banii și creditul ar dispărea. Ar fi un haos, iar indivizii bine situați s-ar ruina economic și social.
Adevărul este o calitate atât de rară, un străin întâlnit atât de rar în această civilizație a falsității, încât nu este primit niciodată de bunăvoie, ci trebuie să-și croiască drum în lume prin luptă. Nu există vreo școală de stat care să predea adevărul despre religie, sănătate, sistemul monetar, politică sau comerț etc.

Cuvânt înainte ... 9
OZN-urile și secretul guvernamental ... 12
Pietre de hotar în istoria marii descoperiri geografice a noi ținuturi necunoscute, făcuta de contra-amiralul Richard E. Byrd în concavitățile polare, dincolo de Polul Nord și Sud ... 18
Ge încearcă să dovedească această carte ... 20
Cuvânt înainte 22

CAPITOLUL 1
Descoperirea epocală a amiralului Byrd ... 27
CAPITOLUL 2
Pământul gol ... 53
CAPITOLUL3
Cartea lui William Reed – „Fantoma Polilor" ... 84
CAPITOLUL 4
Cartea lui Marshall B. Gardner – „O călătorie spre interiorul Pământului sau au fost oare polii descoperiți, într-adevăr?" ... 105
CAPITOLUL 5
A fost Polul Nord într-adevăr descoperit? ... 136
CAPITOLUL 6
Originea eschimoșilor ... 145
CAPITOLUL 7
Originea subterană a farfuriilor zburătoare ... 152
CAPITOLUL 8
Descrierea unei expediții aeriene teoretice în deschiderea polară care duce spre interiorul gol al Pământului ... 176
CAPITOLUL 9
Agartha, lumea subterană ... 181
CAPITOLUL 10
Concluzie ... 202
CAPITOLUL 11
OZN-uri sau farfurii zburătoare în Antichitate ... 204
CAPITOLUL 12
Farfurii zburătoare, propulsie și relativitate ... 211

Reed a atras atenția că Pământiii nu este o sferă perfectă, că este turtit la Poli sau, mai degrabă, începe să se turtească, pe măsură ce ne apropiem de ipoteticii Poli Nord și Sud, care, în realitate, nu există, deoarece acolo se află, deschiderile spre interiorul gol. Întrucât polii se află, de fapt, în aer, în centrul deschiderilor polare, și nu pe suprafață, așa cum presupun așa-zișii descoperitori ai Polilor, Reed pretinde că Polii nu pot fi descoperiți, fiindcă Pământul este gol în punctele Polilor, care se află în aer, datorită existenței în acel loc a deschiderilor polare ce duc în interior. Când exploratorii au crezut că au ajuns la Pol, ei au fost induși în eroare de comportamentul busolei la latitudinile mari, nordică și sudică. Reed afirmă că acest lucru s-a întâmplat în cazul lui Peary și Cook, care, în realitate, n-au ajuns nici unul la Polul Nord, după cum vom vedea în paginile următoare.
Începând de la latitudinile de 70 până la 75 grade nord și sud, pământul începe să se CURBEZE SPRE INTERIOR. Polul este, pur și simplu, marginea exterioară a unui cerc magnetic din jurul deschiderii polare. Polul Nord Magnetic, despre care odinioară se credea că este un punct în Arhipeleagul Arctic, este, de fapt, după cum au arătat de curând exploratorii arctici sovietici, o linie lungă de aproximativ 1000 mile. Însă, așa cum am afirmat mai înainte, în loc să fie o linie dreaptă, este, în realitate, o linie circulară, alcătuind marginea deschiderii polare. Când un explorator atinge această margine, a ajuns la Polul Nord Magnetic; și deși busola va arăta în continuare spre el și după ce S-a trecut de el, acesta nu este Polul Nord, chiar dacă exploratorul este înclinat să creadă astfel, sau chiar dacă își închipuie că a descoperit Polul datorită proastei funcționări a busolei. Când cineva atinge acest cerc magnetic (marginea deschiderii polare), acul magnetic al busolei arată drept în jos. Lucrul a fost observat de mulți exploratori arctici, care, după ce au ajuns la latitudini mari, apropiate de 90 grade, au fost nedumeriți de inexplicabila comportare a busolei și de tendința acesteia de a arăta vertical, în sus. (Ei se aflau, atunci, în interiorul deschiderii polare, iar busola arăta spre Polul Nord Magnetic al Pământului, care se află de-a lungul marginii acestei deschideri.)
Pământul se învârtește în jurul axei sale cu o mișcare giroscopică, asemănătoare rotației unui titirez: Polul giroscopic exterior este cercul magnetic al marginii deschiderii polare. Dincolo de această margine, Pământul se aplatizează și capătă o pantă lină spre interiorul său gol. Adevăratul Pol este centrul exact al deschiderii de la Poli; deci, în consecință, el nu există, iar cei care au pretins că l-au descoperit n-au spus adevărul, fiind induși în eroare de comportarea neobișnuită a busolei la latitudini mari. Din acest motiv, nici Cook, nici Peary, nici alt explorator n-a ajuns vreodată la Polul Nord sau Polul Sud, și nici n-o să ajungă.
Un articol foarte interesant asupra subiectului de mai sus a apărut în numărul din martie, 1962, al revistei „Farfurii zburătoare“, scris de redactorul-șef, Ray Palmer, care crede că farfuriile zburătoare ies din interiorul gol al Pământului prin deschiderile polare. Acest articol este intitulat „POLUL NORD – ÎN STIL RUSESC" și descrie remarcabilele descoperiri făcute de exploratorii arctici ruși, care confirmă teoria Pământului gol și a deschiderilor polare, la fel ca observațiile exploratorilor arctici, la care ne vom referi mai jos. Articolul are următorul subtitlu: „Mai multe mărturii despre misterioasele ținuturi de la Poli Două sute de ani de explorări au oferit rușilor o nouă concepție asupra Polului și fac ca toate geografiile anterioare să fie depășite. Acestea sunt realități „geofizice indiscutabile!"