Cum să facem față persoanelor toxice

Oamenii care tind să-i pună pe ceilalți pe primul plan sunt deseori înconjurați de persoane toxice. Unele dintre acestea sunt atât de obositoare, încât realmente te pot îmbolnăvi. Profitorii, agresorii, leneșii, vampirii energetici, manipulatorii, lăudăroșii, narcisiștii, psihopații, dependenții și mulți alții, toți îți pun sănătatea și starea de bine în pericol dacă nu iei măsuri. Nu trebuie să crezi că majoritatea oamenilor sunt răi sau că totul se petrece din vina ta. Poate ai impresia că ceilalți se poartă urât cu tine pentru că nu ești suficient de bun. Iar atunci te străduiești și mai mult să le faci tuturor pe plac. Greșit! Ce trebuie să faci este să privești dincolo de persoanele toxice care te înconjoară. Pentru a reuși, trebuie să afli ce vrei cu adevărat și să înțelegi comportamentul oamenilor. Câștigă libertatea de a face singur alegeri și de a-ți trăi viața!

Mulțumiri ... 9
Introducere ... 11

Partea I. CUM FUNCȚIONEAZÃ OAMENII

1. Oameni ... 19
2. Grupuri și familii ... 39
3. Cum pot fi influențați oamenii ... 59

Partea a II-a. OAMENI ȘI LOCURI TOXICE

4. Persoane toxice ... 69
5. Locuri toxice ... 105
6. Familii toxice ... 121
7. Situații toxice ... 131

Partea a III-a. ÎNFRUNTAREA TOXICITÃȚII

8. Principii generale pentru a înfrunta toxicitatea ... 141
9. Principii specifice pentru a înfrunta toxicitatea ... 159
10. Gestionarea toxicității – trei aptitudini importante ... 185
11. Cum faci față diferitelor tipuri de oameni toxici ... 197
12. Dar dacă eu însumi sunt o persoană toxică? ... 217

Concluzie ... 221

Lecturi suplimentare ... 229
Indice ... 231

Atribuire

Oricât am fi de înțelegători și oricât de mult am încerca să nu-i judecăm pe ceilalți, ceea ce simțim în legătură cu noi înșine și cu cei din jurul nostru se bazează pe atitudinile noastre, care au fost adoptate, în mare măsură, în copilărie. Ar fi minunat dacă toate atitudinile și deciziile noastre ar fi logice, dar în realitate multe dintre ele nu sunt așa. Avem tendința să facem atribuiri greșite. Atribuirea înseamnă a considera că un lucru are o anumită cauză. Permite-mi să-ți explic.
Mulți oameni tind să pună lucrurile negative care li se întâmplă altora pe seama gândurilor, comportamentelor sau intențiilor acestora, și nu pe seama împrejurărilor exterioare, dar în ce îi privește pe ei înșiși, au o cu totul altă părere, făcând atribuiri care le servesc propriile interese. De pildă: „Am picat la examen fiindcă a fost nedrept", dar „A picat la examen fiindcă n-a învățat destul". Succesul meu se datorează eforturilor mele, dar eșecul meu este cauzat de împrejurări adverse. În ceea ce te privește pe tine, lucrurile stau exact pe dos.
În schimb, oamenii predispuși la depresie au tendința de a se subevalua, supraevaluându-i în schimb pe ceilalți. Linda, o mamă singură care se luptă să-și întrețină cei trei copii mici, o dă drept exemplu pe una dintre mamele de la școala copiilor ei, care lucrează, este implicată într-o organizație de caritate și pe deasupra este întotdeauna drăguță și bine îmbrăcată. Ea trece cu vederea că această femeie are o armată întreagă de ajutoare atât la lucru, cât și acasă, iar asta îi permite să arate atât de bine. Linda se consideră banală, neputincioasă și lipsită de orice talent, când de fapt se descurcă de minune în îndeplinirea responsabilităților sale.
Majoritatea oamenilor tind să facă atribuiri care servesc propriilor interese, însă cei la care această tendință este cel mai puțin pronunțată, fără a se ajunge la autodenigrare (adică oamenii care sunt realiști în ceea ce-i privește pe ei și pe ceilalți), au deseori succes, în timp ce aceia la care tendința este extrem de pronunțată sunt oameni toxici.

Centrul controlului

Acest termen vizează dacă tu controlezi mediul înconjurător sau dacă mediul te controlează pe tine. La dependenți, inclusiv la alcoolici, acest centru al controlului este de obicei exterior până la recuperarea completă. Prin urmare, dacă un pacient alcoolic nu mai bea de o săptămână și nu urmează o altă terapie, l-aș putea întreba: „N-o să mai bei?" În general, va răspunde ceva de genul: „Voi încerca, dar depinde de soția mea. Dacă va continua să se poarte cu mine la fel ca până acum, probabil va trebui să beau un pahar ca să fac față".
Controlul asupra propriului viitor depinde în întregime de soție, cel puțin în mintea lui. Mai devreme sau mai târziu (probabil mai devreme), se va reapuca de băut, deoarece în cazul lui centrul controlului se află în exterior.
În schimb, cineva care a muncit din greu pentru a se recupera, poate urmând o terapie și cu ajutor din partea organizației Alcoolicilor Anonimi, va da următorul răspuns: „Va fi greu. Eu și soția mea nu ne înțelegem întotdeauna, iar asta mă poate afecta.

Posesivitatea are mai multe nuanțe în afară de gelozia patologică - și nu ești în pericol fizic din simplul motiv că partenera ta este puțin nesigură pe ea. Dar puteți discuta rațional despre ce o frământă? Nu susțin că Mary ar trebui să aibă mereu încredere în tine. Sunt de părere că încrederea este adesea supraevaluată, precum în cazul soțului a cărui relație extramaritală a fost descoperită și iertată și care îi spune soției: „Căsnicia noastră va merge doar dacii ai încredere în mine". De ce? Încrederea trebuie câștigată, iar odată pierdută, redobândirea ei necesită un timp îndelungat. Până atunci, trebuie să se supună tuturor „controalelor" pe care soția lui găsește de cuviință să le facă. Situația devine toxică atunci când partenerul caută în permanență dovezi fictive ale infidelității în lucrurile și evenimentele de zi cu zi, iar acest obicei ajunge să domine viața celor doi.

Ezitanți si evitanti

William pare bărbatul ideal; este aproape prea bun ca să fie adevărat. Arată bine, e inteligent, fermecător, relativ înstărit și, în mod surprinzător, necăsătorit la 38 de ani. Cu siguranță nu e homosexual, iar între voi începe să se înfiripe o frumoasă poveste de dragoste. Deoarece, la 35 de ani, tocmai ai divorțat după opt ani de căsnicie nefericită, te simți norocoasă că l-ai găsit.
William te urmărește cu o doză bună de romantism și hotărâre. Are ceva de furcă deoarece, în mod explicabil, te-ai ars deja o dată și nu te grăbești să lași garda jos. Dar William insistă și, în cele din urmă, te îndrăgostești de el.
Într-o seară, îl întrebi încotro crede el că se îndreaptă relația voastră și dacă v-ar putea vedea mutându-vă într-o zi împreună. În momentul acela, pentru prima dată, simți că William devine tensionat. Începe să fie evaziv, iar atmosfera din cameră se răcește brusc. În următoarele câteva săptămâni, William nu-ți dă nici un telefon și devine tot mai greu să iei legătura cu el. Până la urmă, te cuprinde nerăbdarea și îl întrebi dacă vrea să încheie relația. Spune că nu și, pentru o vreme, totul revine la normal. Însă chiar atunci când crezi că relația voastră este pe drumul cel bun, se întâmplă același lucru, iar William dispare din nou. Te interesezi de el la niște prieteni comuni și e limpede că nu se întâlnește cu altcineva, insă cel mai bun prieten al lui îți spune că William a fost dintotdeauna așa. Se teme să-și ia angajamente.
Bine, asta e, viața e prea scurtă. Îl suni pe William și-i spui că s-a terminat. E șocat și surprinzător de supărat. Dacă relația voastră era așa de importantă pentru el, spui tu, unde a dispărut? Te roagă să-i mai dai o șansă și ești de acord, deși eziți. Pentru o vreme William este din nou atent, dar ciclul se repetă și în curând dispare din nou.
Acum chiar s-a terminat și îi spui lui William să nu te mai caute. Dar el te caută, chiar de mai multe ori pe zi. Primești flori și bijuterii, încearcă să te convingă să mergi cu el într-o vacanță în Maldive, iar când nici asta nu merge, dintr-odată, te cere în căsătorie.
Ai idee ce se va întâmpla dacă vei accepta cererea lui William?
Ai ghicit. Va fi o relație singuratică și îndelungată, care va dura până la moartea unuia dintre voi, dacă nu îl părăsești.