Tu ești Universul

Chiar dacă nu ești familiarizat cu știința sau ai un interes scăzut pentru ea, nu ai cum să nu fii interesat de felul în care lucrează realitatea. Modul în care îți privești viața contează, desigur, pentru tine, iar viața fiecăruia este încorporată în matricea realității. Ce înseamnă să fii om? Dacă suntem niște puncte insignifiante în vastul vid întunecat al spațiului cosmic, acea realitate trebuie acceptată. Dacă, dimpotrivă, suntem creatorii realității, trăind într-un univers conștient ce reacționează la gândurile noastre, acea realitate trebuie acceptată. Nu există o poziție intermediară și nici o realitate secundară care să poată fi alese pentru că se întâmplă să ne placă mai mult.
Să lăsăm, așadar, călătoria să înceapă. La fiecare pas de pe drum te vom lăsa pe tine să fii judecătorul. Pentru fiecare întrebare, precum „Ce a fost înaintea Big Bangului?", vei afla cele mai bune răspunsuri pe care le oferă știința modernă, urmate de motivul pentru care acele răspunsuri nu au fost satisfăcătoare. Acest fapt deschide calea spre explorări cu totul noi ale unui univers în care răspunsurile vin din experiența fiecăruia. Aceasta este, probabil, cea mai mare surpriză dintre toate: camera de comandă pentru crearea realității există în experiența pe care fiecare om în parte o are zi de zi.

Cuvinte de apreciere pentru cartea Tu ești Universul ... 5
Prefață • Tu și Universul sunteți una ... 9

Prezentare generală • Începutul unui univers uman ... 17
Toate lucrurile sunt relative? ... 23
Cuanta și planurile stabilite dinainte ... 26
Un poet găsește o cale de ieșire ... 35

Partea I • Misterele fundamentale

Ce a existat înainte de Big Bang? ... 43
Înțelegerea misterului ... 45
Un început derutant ... 50
Cel mai bun răspuns de până acum ... 53
Este necesar Big Bangul? ... 55
Alunecând în multivers ... 57
O teorie informațională ingenioasă ... 62
Vibrația superstringului ... 64
Încotro s-a îndreptat totul? ... 67
De ce Universul se îmbină atât de perfect? ... 72
Înțelegerea misterului ... 74
Cele mai bune răspunsuri de până acum ... 79
Oamenii contează atât de mult? ... 81
Corpul cosmic ... 84
Un mister în plus: planeitatea ... 87
Dar dacă reglajul fin trebuie să existe? ... 90
Alegerea unei căi de a merge mai departe ... 93
De unde a apărut timpul? ... 98
Înțelegerea misterului ... 100
Găina cosmică sau oul cosmic? ... 102
Sau poate că nu... ... 106
Cuantele sunt sub influența timpului măsurat de ceas? ... 112
Psihologia își face intrarea ... 118
Din ce este alcătuit Universul? ... 124
înțelegerea misterului ... 127
Deschiderea cu forța a cutiei negre ... 130
Ceea ce vedem ... 132
Atunci când domnește întunericul ... 135
Realitatea este un joc al minții ... 138
Problema observatorului își ițește capul ... 140
Există un design în Univers? ... 144
Înțelegerea misterului ... 147
Asumarea riscului întâmplării ... 152
Când întâmplarea este detronată ... 157
Frumusețea transcende lumea haotică ... 160
Lumea cuantică e conectată cu viața de zi cu zi? ... 165
Înțelegerea misterului ... 169
Lumina se comportă ciudat ... 171
Cum iau decizii fotonii? ... 173
Se poate avea încredere în creier? ... 176
Adaptarea la lumea cuantică ... 181
O pisică paradoxală ... 183
Trăim într-un Univers conștient? ... 189
Înțelegerea misterului ... 192
Când au învățat atomii să gândească ... 194
Probleme ușoare și grele ... 197
Lăsând realitatea să vorbească de la sine ... 200
Urmărește săgeata care se mișcă ... 203
Cum a început viața? ... 208
Înțelegerea misterului ... 212
Mecanismul vieții? ... 213
Călătoria de la mic la absolut nimic ... 219
Cuantele sunt vii? ... 222
Ajungând de la „cum" la „de ce" ... 226
Creierul creează mintea? ... 230
Înțelegerea misterului ... 235
Cinci motive pentru care computerele nu au minte ... 238
De ce creierului tău nu îi place Beatles? ... 242

Partea a II-a • Acceptarea sinelui tău cosmic

Puterea realității personale ... 253
Nu este loc pentru absența minții ... 255
Qualia: realitatea este disponibilă ... 266
Dar ... 270
De unde ai venit de fapt ... 273
Mintea „mea" sau mintea cosmică? ... 276
Dându-i Universului avizul de evacuare ... 279
Persoane pe care le placi în opoziție cu persoane pe care le displaci ... 282
Cum e resimțită separarea ... 284
Cum te simți când ești real ... 285
Mintea în calitate de creatoare ... 287
Moniști care se duelează la O.K. Corral ... 289
Scăpat de griji ... 292
Punctul inițial de plecare nu e o problemă ... 295
Atingerea umană ... 297
Poate realitatea să ne elibereze? ... 299

Anexa 1 • Familiarizarea cu qualia ... 305
Principiile qualiei: Fundația pentru o știință a conștiinței ... 306
Anexa 2 • Cum se comportă conștiința cosmică ... 318
Cum oglindește fiecare celulă cosmosul ... 322

Mulțumiri ... 324
Despre autori ... 328

Sunetele care ajung în creierul tău prin mecanismele auzului vor produce o reacție foarte diferită decât dacă altcineva ți-ar fi adresat aceeași întrebare.
Einstein putea vedea mental că obiectele nu îi vor părea să se deplaseze cu aceeași viteză cuiva care călătorește pe o rază de lumină și altcuiva aflat pe un alt obiect în mișcare. Întrucât viteza oricărui obiect e măsurată prin timpul necesar deplasării pe o anumită distanță, dintr-odată timpul și spațiul trebuiau și ele să fie relative. Foarte curând, seria de raționamente ale lui Einstein a devenit complicată: i-au trebuit zece ani, din 1905 până în 1915, ca să se consulte cu matematicieni pentru a găsi formularea corectă a teoriei sale. La final, Teoria relativității generalizate a fost elogiată drept cea mai extraordinară operă științifică realizată de o singură minte. Dar nu trebuie uitat faptul că Einstein a spart codul spațiului, timpului, materiei, energiei și gravitației folosind experiența imaginilor vizuale.
Dovedește asta că îți creezi realitatea personală potrivit experiențelor tale? Bineînțeles. În fiecare moment al zilei te raportezi la realitate prin tot felul de filtre care îți aparțin doar ție. O persoană pe care tu o iubești e detestată de altă persoană. O culoare pe care tu o consideri frumoasă este urâtă pentru altă persoană. Un interviu de angajare care pe tine te face să ai imediat o reacție de stres nu-i pune nicio problemă unui candidat care are norocul să fie mai încrezător în el. Întrebarea reală nu este dacă tu îți creezi realitatea – toți ne-o creăm –, ci cât de în profunzime ajung intervențiile tale. Există oare „acolo" ceva care este real independent de noi?
Răspunsul nostru este „nu". Toate lucrurile cunoscute drept reale, de la o particulă subatomică până la miliarde de galaxii, de la Big Bang până la sfârșitul posibil al Universului, sunt făcute să se conformeze observației și, ca atare, ființelor umane. Dacă ceva este real mai presus de experiența noastră, nu vom ști niciodată. Dă-ne voie să clarificăm faptul că nu adoptăm o poziție neștiințifică sau împotriva științei. În timp ce Einstein vedea imagini mentale ce aveau să răstoarne timpul și spațiul, alți pionieri din fizica cuantică demontau într-un mod și mai radical realitatea obișnuită. În timp ce teoriile relativității au fost în mare parte produsul unei singure persoane (cu un mic ajutor din partea colegilor), fizica cuantică s-a dezvoltat colectiv datorită multor fizicieni din Europa. Obiectele solide erau acum privite ca nori de energie. Atomul a fost observat ca fiind mai mult spațiu gol (dacă un proton ar fi de mărimea unui fir de nisip aflat în mijlocul unui stadion de fotbal acoperit, un electron ar orbita în jurul lui la înălțimea tavanului).
Revoluția cuantică ce a izbucnit în timpul vieții lui Einstein a înlăturat treptat fiecare părticică sigură din lumea de „acolo". Din punct de vedere intelectual, consecințele au fost dezastruoase. Există un aforism celebru rostit de astronomul și fizicianul Sir Arthur Eddington în timp ce contempla ciudățeniile domeniului cuantic: „Ceva necunoscut face nu știm ce." Aceste cuvinte sunt în general interpretate ca o remarcă usturătoare dintr-o eră trecută. Eddington, care a furnizat unele dintre primele dovezi că teoria relativității corespunde într-adevăr realității, a trăit înainte de perioada în care fizica își ațintea privirile asupra unei explicații totale a cosmosului – o Teorie a Întregului –, pe care unii o consideră iminentă.

După cum stau lucrurile, materia și energia întunecate sunt presupuneri formulate prin argumente logice elaborate și meticuloase - existența lor propriu-zisă înseamnă câțiva pași eliminați din „A vedea înseamnă a crede".
Unii sceptici avertizează că fizica flirtează cu fante-zia. Imaginează-ți că privești în jur la regnul animal și vezi niște cai galopând pe întinderea câmpiei. Întorcându-ți privirea, mai vezi un mamifer marin cu un corn, numit narval. Aceste realități vizibile îți permit să raționezi că unicornii sunt reali, având corp de cal și corn de narval? Răspunsul nostru modern este „nu", dar în Evul Mediu nu exista o diferență atât de strictă între lumea reală și cea mitică. La ora actuală, cosmologia este încărcată de o întreagă menajerie de creaturi mitice, de la quarcuri și superstringuri la multivers, create doar prin deducție matematică.
Materia întunecată este un prim exemplu de „real prin deducție". În primul rând, materia întunecată este dedusă din rotația accelerată a stelelor dintr-o galaxie tipică. Stelele sunt atrase în jur de forța gravitațională a unei mase exterioare mai repede decât poate explica fizica. (NASA utilizează gravitația la fel atunci când dirijează o sondă spațială aproape de o planetă uriașă precum Jupiter sau Saturn, astfel încât gravitația planetei poate servi ca praștie, mărind viteza sondei în timp ce trece rapid pe lângă ea.) După cum este măsurată în mod normal, galaxia tipică nu conține suficient de multă masă pentru a explica rotația observată și nici universul cunoscut.
În al doilea rând, majoritatea galaxiilor se află în roiuri de diverse mărimi. Unele sunt mici, conținând doar câteva galaxii, în timp ce altele sunt masive, conținând zeci de mii de galaxii și emițând cantități uriașe de raze X. Aceste roiuri uriașe par să conțină mai multă masă decât este calculată, fie în stele, fie în materialul gazos din interiorul roiului, fapt ce este observat doar cu ajutorul razelor X. Prin deducție, undeva în interiorul roiului trebuie să existe mai multă materie. În final, când galaxii din planul îndepărtat sunt observate în timp ce lumina lor traversează un roi de galaxii mai apropiat (precum roiul Bullet), curbarea luminii lor cauzată de câmpul gravitațional din roiul apropiat - ce se comportă ca o lentilă gravitațională -arată că în interiorul roiului există mult mai multă materie întunecată. Aceste trei dovezi sunt în acord, pe baza aceleiași variabile: gravitația. Ele duc la predicții numerice exacte, care au fost confirmate. Deducțiile făcute nu sunt neconvingătoare, dar nu sunt nici suficiente.
Pentru a ilustra, imaginează-ți că te afli într-o încăpere fără geamuri care se învârte asemenea unei stele. Simți forța centrifugă, în timp ce ești izbit de pereți, și deduci că ceva din exterior trage de încăpere. Aceasta e o deducție convingătoare, dar îi poți observa limitările: pentru a descrie de unde vine forța exterioară (o tornadă, un elefant furios, un uriaș care se distrează cu jucăriile lui?), nu se poate spune nimic la modul real, te bazezi doar pe o deducție, în ciuda celor mai bune calcule făcute din interiorul camerei, care îți spun cât de mare este forța aplicată.

ATUNCI CÂND DOMNEȘTE ÎNTUNERICUL

Întrucât în cadrul creației întunericul pare să fie regula, rezolvarea misterului despre elementele din care e alcătuit Universul trebuie să înceapă de acolo - dar este împiedicată aproape imediat.