Drumuri spirituale

Budismul este în esență o cale de cunoaștere care duce la eliberarea de suferință. Iluminarea cu care culminează este în același timp o înțelepciune bazată pe o înțelegere justă a realității și o eliberare de emoțiile perturbatoare și de voalurile ivite din ignoranță. Practica budistă nu ne cere să renunțăm la ceea ce are bun existenta, ci să abandonăm cauzele suferinței de care suntem adeseori atașați ca de un drog. A studia învățămintele budiste nu consistă așadar în a încărca spiritul cu o multitudine de informații, ci în a stăpâni singurele cunoștințe necesare pentru a ne elibera din samsara, ciclul existentelor condiționate de ignoranță și suferință. Calea budistă este structurată în așa fel încât ține cont de caracterul treptat al transformării lăuntrice, fiecare etapă conducând în chip natural la următoarea, ca în construirea unei case căreia nu i se poate pune acoperișul fără ca înainte să se facă fundația, să se înalte zidurile și să se instaleze șarpanta.

Cuvânt înainte ... 11 Introducere ... 17

I. A întoarce spiritul spre calea spirituală ... 25
1. Valoarea existentei umane ... 27 2. Reflecții asupra impermanenței și morții ... 41 3. De la sămânță la fruct sau de la legea cauzei la efect ... 56
4. Insatisfacția inerentă lumii condiționate de ignoranță ... 65
5. A renunța la cauzele suferinței ... 74

II. Fundamentele practicii ... 109
1. A ne refugia ... 111
2. Iubire altruistă și compasiune ... 114 3. Cele șase perfecțiuni sau virtuți transcendente ... 153 4. Purificarea voalurilor și achiziția meritelor ... 188 5. Învățătorul spiritual. A ne uni cu spiritul învățătorului ... 204

III. Calea principală ... 223
1. A înțelege natura spiritului ... 225 2. Eremitul ... 251
3. A aprofunda practica spirituală ... 265 4. Vederea, meditația și acțiunea ... 271

IV. A înlătura obstacolele și a progresa în practică ... 313
1. A urmări greșelile ... 315
2. A dejuca demonii lăuntrici ... 359

Note ... 367
Apendice ... 381
Glosar ... 389
Notițe biografice ale principalilor autori citați ... 409 Mulțumiri ... 457

Să știi să tai nodul lăcomiei, Iată ce poate fi binele esențial.

Trădat fiind de cei în care te încrezi, Fie să-ți dăruiești inima celor Trei Nestemate fidele!

Disperat de pierderea unui copil adorat, înțelege clar natura ultimă a tristeții tale, Și rămâi, spiritul liber și deschis, În spațiul indicibilei vacuități luminoase.

E absurd să întreții atașament și ură Pentru ființele din cele șase lumi
De care ne leagă profunde înrudiri. Să înțelegem că sunt toți egali,
Nu este în sine o eliberare, o mare fericire?

Toate situațiile fericite sau nefericite Sunt, în esența spiritului în sine, libere de mirajele mentale, Asemeni curcubeului care nu lasă urme pe cer. Lasă orice lucru în vastul spațiu liber de atașament!

SCHECHEN GYALTSAP (1871-1926)

Când căldura, îngrășământul și umezeala sunt întrunite, ne pregătim de semănat. Când descoperim un zăcământ de aur sau de argint, ne pregătim să-l extragem. Când recoltele de toamnă sunt coapte, ne pregătim să le culegem.
Când suntem însoțiți pe un drum periculos, simțim o îndoită putere. Când avem lucrători și ajutoare, ducem la bun sfârșit lucrul. Acum, când aveți o prețioasă existență omenească fără nicio piedică și sunteți dotați cu toate condițiile favorabile, consacrați-vă fără oprire practicii spirituale!
Gândiți-vă bine: nu mai e timp să dormim, nici să ne oprim ca să ne tragem sufletul, e timpul să facem un efort fără să ne rătăcim. Orice am face - când mergem, mâncăm, stăm etc. -, să ignorăm lenea, indolența, apatia, neglijența sau neatenția. Să stăpânim tendințele care ne fac refractari la orice schimbare în trupul nostru, în cuvintele noastre, în spiritul nostru, până și în activitățile cele mai mărunte. Odată angajați pe calea eliberării, n-ar trebui să ne comportăm ca de obicei: să observăm constant spiritul cu vigilență și cu luciditate. Dacă am făcut ceva rău, să regretăm și să promitem că nu vom mai repeta. Dacă n-am făcut nimic rău, să știm să ne bucurăm.

NYENDRAK LUNGRIK NYIMA (sec. al XIX-lea)

Chiar dacă subiectul și obiectul nu sunt două, Ne apar ca entități fundamental distincte. Atașându-ne de ele, întărim și mai mult aceeași tendință: Samsara nu este altceva decât aceasta.

Fie că sunt bune sau rele, actele sunt lipsite de realitate proprie.
Prin puterea intenției noastre au ca efect fericiri și nenorociri,
Așa cum semințele de plante dulci sau amare Dau fructe cu gustul acestor semințe.

Tot astfel, lumea le apare asemănătoare Celor care au karme comune,
Și diferită le apare celor ce n-au karma la fel.

De fapt, de „mergem" în infern sau aiurea, Nu-i decât o schimbare a percepției noastre asupra lumii. Ca în vise, în care imaginile apărute nu există, Izvorul tuturor percepțiilor noastre iluzorii este spiritul.

Natura spiritului transcende noțiunile de existență Și de nonexistență, de eternitate și de neant: Acestei naturi îi dăm simplul nume de „spațiu absolut".

Acest spațiu, în sinea lui perfect pur, Acest cer imaculat, vid și luminos, fără mijloc, nici mărginire,
Se află dintotdeauna în inima fiecărei ființe, „Fața" sa e ascunsă de voalul efemer al imaginilor mentale.

E greu să punem capăt cu forța Înlănțuirii neîncetate de gânduri,
Dar dacă, atunci când apar, le recunoaștem natura, Gândurile nu au nimic altceva de ales Decât să se elibereze în propria lor sferă. Fără a urmări gândurile trecute,...