Fenomene aerospațiale neidentificate

Oamenii de știință au fost, tot timpul, extrem de sceptici privitor la realitatea fenomenului, întrucât proprietățile raportate privind OZN-urile (plutire nemișcată, apoi o plecare „ca din pușcă", cu viteză hipersonică, sau întoarceri în unghi la care nu doar piloții dar și orice aeronavă s-ar fi rupt în bucăți etc.) erau imposibile conform legilor fizicii. Știința cere ca orice asemenea fenomen nou și inexplicabil să fie acceptat doar dacă poate fi examinat, eventual într-un laborator, de orice sceptic, or așa ceva era imposibil. Iar ipoteza, spusă cu jumătate de gură, conform căreia am putea avea de-a face cu vizitatori veniți din Cosmos, era nu doar absurdă în conformitate cu tot ce știam despre zborurile extraterestre, ci și toxică și capabilă să producă teroare. Religiile consideră, cu rare excepții, că fenomenele neidentificate, care nu se încadrează în dogma proprie, dacă sunt recunoscute ca reale, sunt „ispitiri diavolești", pe care un bun credincios trebuie să le respingă sau să le evite. Iar o bună parte din populație este credincioasă și convinsă că preoții au dreptate. În plus, față de cele de mai sus, niciun om nu iubește răsturnarea sistemelor sale de referință. Viziunea despre lume este fundamentală pentru echilibrul nostru psihic. Ea ne dă siguranța de zi cu zi că suntem stăpâni pe existența noastră. Necunoscutul ne sperie, în timp ce imaginea unei lumi simple, în linii mari complet explicabile, ne face să ne simțim mai în siguranță și mai relaxați. Subiectul OZN/FAN atacă viziunea acceptată asupra lumii, deci majoritatea oamenilor îl vor respinge visceral. Pe baza acestor premise, tradițiile, cultura, școala, declarațiile oficiale, religia, știința popularizată, istoria marilor călătorii și cuceriri, povestirile sau filmele SF ș.a.m.d. ne-au setat mințile pe paradigme și șabloane care resping realitatea fenomenelor aerospațiale neidentificate, ca și a fenomenelor asociate, conferindu-le și o imagine caricaturală, asezonată cu omuleți verzi care ar veni, cu OZN-uri, în vizită de pe planete îndepărtate. S-a instituit astfel, treptat, marele tabu asupra subiectului, tabu care n-a dispărut nici până azi. Dacă erai pilot și spuneai că ai văzut un OZN erai coborât din avion și trimis, luni de zile, la vizite medicale; dacă erai om de știință, îți periclitai cariera abordând acest subiect; iar dacă erai un om obișnuit și vorbeai de OZN-uri, cei care te ascultau erau convinși că ești „dus cu pluta".

PREFAȚÃ ... 9
UN FENOMEN INTELIGENT ... 12

APARIȚII DIN NECUNOSCUT ... 12
Aeronave misterioase ... 12 Invazie OZN pe valea fluviului Hudson ... 14
OZN-urile sfidează zonele nucleare interzise ... 16
Luminile din Phoenix ... 17 OSN - OBIECTE SUBACVATICE NEIDENTIFICATE ... 18 Un caz din Norvegia ... 18 Cazul Shag Harbour ... 19 Cazuri rusești ... 20 ÎN SPAȚIUL COSMIC ... 22 Astronomii văd OZN-uri ... 22 Întâlniri ale astronauților ... 24 Semne stranii pe Lună ... 26 Planeta Marte ... 30 OBSERVAȚII ÎNDEPÃRTATE și ÎNTÂLNIRI DE GRADUL I ... 32
Însușiri vecine cu magia ... 32 Cazul Retezat 1991 ... 34 ALTE DOUÃ CAZURI ROMÂNEȘTI ... 37 Cazul Pădurea Baciu 1968 ... 38 Încă două exemple ... 39 Observații cu un radar meteorologic ... 40
ÎNTÂLNIRI DE GRADUL II ... 41 Urme pe sol și afectarea vegetației ... 41
Alte genuri de urme ... 42 Cazul din Valea Plopului ... 43 OZN-URI AGRESIVE ... 44
Cazul Stephen Michalak ... 44 Cazul Cash-Landrum ... 45 OZN-uri ucigașe ... 47

MILITARII ȘI POLITICIENII SE IMPLICÃ ... 49

„FOO FIGHTERS" ȘI RACHETE FANTOMÃ ... 49
OZN-uri deasupra de Los Angeles ... 49 Avioane fantomă în Al Doilea Război Mondial ... 50
Rachete fantomă deasupra Suediei ... 51 OZN-URI CARE SE PRÃBUȘESC? ... 52 Recuperarea unui obiect necunoscut la Roswell ... 52
Mass media și cenzura ... 53 Resturile părăsesc baza Roswell ... 55 Incidentul este investigat după treizeci de ani ... 57
Ancheta GAO și reacția Air Force ... 57 Alte OZN-uri prăbușite ... 58 Industria militară americană a folosit resturi de OZN? ... 61
CONFLICTE AVIATICE ȘI CU RACHETE NUCLEARE ... 62 Accidente mortale ... 62 Piloți care trebuia să doboare un OZN ... 64
întâlniri ale aviatorilor români ... 66 Blocarea rachetelor Minuteman ... 69 Fenomenul s-a repetat și la ruși ... 70 SE INSTALEAZÃ UN TABU ... 71 Proiectele OZN ale US Air Force ... 71 Un secret mai strict decât bomba cu hidrogen ... 73
Vânătoare de OZN-uri pe cerul capitalei americane ... 74
Panelul Robertson ... 75 Proiectul Condon ... 77 J. Allen Hynek și James E. McDonald ... 78
„ACEST FENOMEN NU EXISTÃ" ... 80 Sfârșitul proiectului Blue Book ... 80 Regulamente militare privind OZN-urile ... 81
Rolul NORAD ... 83 MECANISMELE DEZINFORMÃRII ... 84 Mitologia OZN ... 84 Ca cealmaua UMMO ... 85 Experimentul Philadelphia ... 86 Manechine pentru ruși ... 87 Biroul de Investigații Speciale AFOSI ... 89
Misteriosul grup „Majestic-12" ... 92
OZN-uri în „Aria 51"? ... 95 STRÃDANII DE DEZVÃLUIRE ... 99 Inițiativa Rockefeller și Raportul COMETA ... 99
Proiectul „Disclosure" ... 101 Mișcarea „Exopolitics" ... 102 Paradigm Research Group ... 103 Despre OZN-uri la ONU ... 104 PROGRAME, COLABORÃRI, DESECRETIZÃRI ... 105 Programele „Setka" ... 105 Dezinformări și la ruși ... 108 Cazuri din Regatul Unit ... 111 Cazul Rendlesham 1980 ... 112 Proiectul „Condign" ... 114 În Franța ... 116 În Belgia ... 118 America Latină ... 119 ÎNCEP SÃ APARÃ „DOVEZILE EXTRAORDINARE"? ... 123
O dezvăluire jenantă ... 123 Istoria proiectului ... 125 Cazul „Nimitz" 2004 ... 126 Cazul „Theodore Roosewelt" 2015 ... 128
Cum a reușit „dezvăluirea"? ... 130
O alianță surprinzătoare ... 134

SUNTEM ÎNTR-O REZERVAȚIE? ... 137

RÃPIRILE OZN ... 137
întâlniri de gradul III ... 137 întâlniri de gradul IV ... 142 Cazul Betty și Barney HUI ... 144 Leo Sprinkle și cazul Schirmer ... 147 Cazul Pascagoula ... 148 Cazul Travis Walton ... 150 Budd Hopkins și lacuna temporală ... 153
Un caz de răpire din România ... 157 Răpiri în alte țări ... 158 UNIVERSITARII SE IMPLICÃ ... 162
Răpirile examinate la universitățile M.I.T. și Harvard ... 162
John Mack ... 164 David Jacobs ... 165 Scenariul răpirii ... 166 Experiment genetic? ... 170 CARACTERISTICI SPECIALE ... 175
Amintirile paravan ... 175 „Factorul OZ" ... 177 Copiii - o țintă predilectă ... 178 Nevoia de nuanțe ... 179 Statistici ... 180 EFECTE ASUPRA CELOR RÃPIȚI ... 182 Cicatrice, erori, dovezi fizice ... 182 Vindecări ... 185 Instruire și îndoctrinare ... 188 Sindromul post-răpire ... 189 RÃPIRI FÃRÃ ÎNTOARCERE ... 190 Dispariții ... 190 Răpiri OZN fără întoarcere? ... 192 Grădini zoologice nepământene? ... 194 Ipoteza reptilienilor ... 195 Mutilările de animale ... 196 AU TOATE ASTEA O NOIMÃ? ... 198 Explicații pentru răpiri? ... 198 Explicații pentru mutilări? ... 203 Pământul - o rezervație a extratereștrilor? ... 205

TRADIȚII, MITURI ȘI SPIRITUALITATE ... 210

FOLCLOR, CONSEMNÃRI ȘI URME MISTERIOASE ... 210
Au fost văzute de la începutul lumii ... 210
Magonia ... 213
Fata pădurii ... 216 Șamani și vindecători ... 219 CERCURI MAGICE ... 222
Semne în lanurile de cereale ... 222 Agroglife contrafăcute ... 225 Un fenomen foarte vechi ... 227 Mesaje dintr-o altă lume? ... 228 PALEOASTRONAUTICÃ ȘI MUMII ... 228
OOPARTS ... 228
Mumii inexplicabile ... 230 SUPERMEMORIA AKASHA ... 234
Tehnologia de clarviziune CRV ... 234 Cele trei minți ... 237 Fenomenul de channeling ... 240 Înregistrările Akashice ... 242 OZN-URI ȘI FIINȚE IMATERIALE ... 244 OZN-urile și extratereștrii urmăriți prin tehnica CRV ... 244
Răpiri fizice, răpiri în spirit ... 246 Călătorii ale spiritului în afara corpului ... 249
Experiența morții iminente ... 251 Spiritul se reîncarnează? ... 254 Luări în posesie? ... 256 ADORATORII OZN-URILOR ... 257
Contactații și sectele OZN ... 257 Contactații psihici ... 260 Mișcarea New Age ... 261 APARIȚII SFINTE, RELIGII ... 263 Apariții sfinte ... 263 OZN-uri în Biblie? ... 265 îngerii ... 266
Răpiri cerești ... 268 Cine au fost Adam și Eva? ... 271 îngerii fac și ei experimente genetice ... 273
OZN-urile sunt lucrări ale Satanei? ... 276
Poziția reprezentanților Vaticanului ... 279

ÎN CÃUTAREA UNEI EXPLICAȚII ... 281

CE AR PUTEA FI? ... 281
Răspunsuri la îndemână ... 281 Ipoteza extraterestră ... 282 Paradoxul lui Fermi ... 285 Șansa civilizațiilor ... 285 Prăpastia timpului ... 288 IPOTEZA HIPERCIVILIZAȚIILOR ... 289 „Marele filtru" ... 289 Transformarea în „altceva" ... 290 Principiul neintervenției ... 292
Ipoteza extraterestră primitivă și ipoteza hipercivilizațiilor ... 294
Dovezi și magii ... 295

CE AR FI DE FÃCUT? ... 298
Hipnoza culturală ... 298 Realitatea este mult mai complexă decât credem ... 300
Limitele științei și nevoia de noi metode ... 301
O știință nouă și mărturia ... 303 La ce ne putem aștepta? ... 303
BIBLIOGRAFIE SELECTIVÃ ... 307

Ce ar fi de făcut?

Hipnoza culturală

Înțelegem, din cele de mai sus, că paradoxul lui Fermi își are explicația, de fapt, într-o „orbire mentală" de care suferim cu toții. Poate că acei „extratereștri" ai civilizațiilor foarte bătrâne sunt chiar aici, sub nasul nostru, dar noi suntem incapabili să-i vedem, din cauza unei „hipnoze culturale", indusă întregii omeniri, de oficialități, știință, religii, cutume, literatură SF ș.a.m.d. Unul dintre componentele acestei hipnoze s-a constitui începând din anii ”40. Încă de atunci, principalele puteri armate sperau să obțină un avantaj asupra adversarilor, încercând să înțeleagă și să aplice principiile de funcționare ale OZN/FAN. Fără succes; dar, așa cum am văzut într-un capitol anterior, a urmat, la începutul anilor ”50, o politică fermă de secretizare, negare, mușamalizare și ridiculizare, folosind mass-media, ceea ce a indus marelui public convingerea că subiectul este neimportant, chiar „rușinos" pentru un om normal. O altă componentă a „hipnozei" a fost știința actuală, materialistă, care cere ca faptele folosite drept dovezi să fie verificabile de orice doritor, eventual printr-un experiment, și poate să fie chiar cuantificabile. Ea a spus mereu că mărturiile privind OZN/FAN - chiar dacă ar fi cu milioanele - nu dovedesc nimic, deoarece vorbesc despre niște lucruri care: (1) nu sunt posibile conform legilor realității pe care le cunoaștem astăzi, mai ales că apăreau și în conexiune cu fenomene spirituale; (2) eventualele dovezi nu sunt observabile, după dorință, de orice sceptic, nici reproductibile, de pildă în laboratoare. Prin urmare, știința noastră nu poate aborda, decât cel mult foarte superficial, statistic, fenomene cum ar fi: OZN-urile, răpirile, percepția extrasenzorială, extracorporalitatea (OBE), stările din preajma morții (NDE) și altele din această sferă.
Filosoful Michael Zimmerman de la Universitatea Tulane din New Orleans, vorbind de „atacurile intense, uneori chiar vicioase" venite din partea unor academiști, la adresa celor ce studiază fenomenul OZN, spunea că, în numele „raționalismului", asistăm de fapt nu doar la „utilizarea rațiunii pentru a câștiga noi cunoștințe ori a exersa un scepticism adecvat, ci și la utilizarea minții pentru a dezavantaja sau a exclude, de la bun început, informațiile care pot pune sub semnul întrebării viziunea acceptată asupra lumii".
Prof. John Mack remarca și el „rezistența la schimbări" dovedită de știința contemporană, rezistență manifestată prin „atașamentul la credința că legile fizicii pot descrie tot ce există în realitate și că, dacă alte ființe trăiesc în Cosmos, ele se vor comporta mai mult sau mai puțin la fel ca noi".
Un element important al „hipnozei culturale" îl reprezintă religiile. Ele recunosc existența fenomenelor numite uneori supranaturale", precum și valabilitatea mărturiilor asupra lor, inclusiv pe cele asupra aparițiilor OZN și a fenomenelor conexe, dar, în acest caz, întâlnim o altă problemă. Există peste zece mii de religii în lume, dintre care 150 au cel puțin un milion de adepți. Fiecare dintre diferitele religii este convinsă că ea și numai ea este cea care deține, în litera dogmelor sale, adevărul ultim asupra naturii realităților de dincolo de materie. Numai că, se constată că „adevărurile ultime" ale unor religii contrazic, uneori în totalitate, pe cele ale altora.
Fundamentaliștii religioși se vor încrâncena să considere că tot ce e legat de „extratereștrii" este „lucrătura Satanei", împotriva căreia trebuie să luptăm prin toate mijloacele. Or, influența, inclusiv politică, a acestor fundamen-taliști este mai mare decât se crede.
Dar „hipnoza culturală" este întreținută și de motive mai profunde. Dacă s-ar produce o întâlnire, imposibil de negat, cu o civilizație nepământeană, mult superioară nouă, ar fi un eveniment neplăcut nu doar pentru reprezentanții economiei, culturii, religiei, științei, armatei ori ai clasei politice, ci și pentru „majoritatea tăcută" a populației. Omul obișnuit nu iubește nici el răsturnările sistemelor sale de referință; el va fi fericit ori de câte ori oamenii de știință îl vor asigura că suntem singuri în Univers, ori că alte civilizații sunt atât de departe încât nu există nicio speranță să ne întâlnim vreodată, ori dacă religia îi va cere să respingă aceste „erezii" considerate diavolești. Necunoscutul ne sperie, în timp ce imaginea unei lumi simple, complet explicabile, ne face să ne simțim mai în siguranță și mai relaxați.
Dacă un fenomen nu se desfășoară în conformitate cu legile pe care oamenii de știință newtonieni-cartezieni le înțeleg - spunea John Mack - sau nu se potrivește cu cadrul testabil materialist pe care ei îl cunosc, aceștia vor spune pur și simplu că fenomenul nu există. Aceasta nu doar pentru că avem mare încredere în eficiența științei, ci și deoarece viziunea despre lume este fundamentală pentru echilibrul nostru psihic. Ea ne dă siguranța de zi cu zi că suntem stăpâni pe existența noastră. Punerea sub semnul întrebării sau atacarea concepției noastre despre lume creează teroare.
Luis Elizondo, care a condus, între 2010 și 2017, programul OZN „AATIP" al Departamentului Apărării al SUA, comenta reacția pe care a constatat-o în Pentagon (dar care este caracteristică și pentru restul populației), privind realitatea fenomenului OZN, spunând: „aproximativ 30% dintre oameni, după experiența mea, nu reușesc absolut deloc să o proceseze. E prea mult; ei nu vor să vorbească despre asta. Chiar nu vor să se gândească la asta, indiferent de motiv. Și eu respect acest lucru".

Când un umanoid a apărut în dreptul unei ferestre, doi bărbați s-au decis totuși să iasă din nou din casă. În următoarele douăzeci de minute cei doi au tras circa cincizeci de focuri spre arătările care apăreau fie pe crengile copacilor, fie pe acoperiș, reușind în cele din urmă să le facă să dispară. Familia Langford a stat apoi timp de două ore în casă, gata de reluarea ostilităților. Pe la ora 23 toți cei 11 s-au înghesuit într-o mașină, mergând până la cel mai apropiat post de poliție. Cazul a stârnit multă zarvă și au urmat numeroase anchete. Oricum, familia Langford a refuzat să mai locuiască în acea casă, iar John Sutton a vândut peste puțin timp ferma. Probabil cea mai interesantă întâlnire de gradul III din România este cazul Cerțești. La invitația lui Mihai Bădescu, de la TVR1, care a realizat un film documentar despre acest caz, am avut ocazia, împreună cu Călin Turcu, să stau de vorbă cu martorii evenimentului și să-mi formez o părere personală asupra celor întâmplate. În noaptea de 8 spre 9 iulie 1996 plutonierul de poliție Marian Mancu și paznicul Maricel Rusu își făceau rondul prin satul sediu de comună Cerțești (jud. Galați). în jurul orei 0.30, fâcându-i-se foame, plutonierul Mancu a vrut să se abată pe acasă, ca- să mănânce ceva. Locuința sa era într-un bloculeț de un etaj, aflat pe partea cealaltă a șoselei asfaltate față de postul de poliție. Intrarea era prin spate. Abia a trecut plutonierul de colțul blocului când a auzit un vâjâit și a simțit un curent puternic de aer. S-a întors și a zărit pe șosea ceva care „împroșca lumini colorate albăstrui-roșietice". În primul moment a crezut că un echipaj al poliției din Galați venit în control. Apropiindu-se a văzut că obiectul plutea deasupra șoselei iar lângă el se mișca un omuleț cu înfățișare neobișnuită. A strigat „paza!" Ca răspuns, Rusu, care se ascunsese, de frică, în șanțul de la marginea drumului, vârât pe jumătate sub un podeț, a scos capul spunând: „dom” Marian, Satana!". Paznicul Maricel Rusu mi-a declarat (transcriu din înregistrarea audio) că a fost „o fâlfâială de sus...". Lumina a clipit și a coborât, fără zgomot, un obiect care a rămas plutind la circa o jumătate de metru deasupra solului. Au apărut și trei umanoizi. Paznicul spunea: „când i-am văzut cum erau, când am văzut starea lor de urâțenie, mi-am zis că ăștia nu-s de-ai noștri... apoi m-am speriat și am coborât în șanț... să mă ascund...". Obiectul, după descrierile concordante ale celor doi, avea o formă de pălărie, cu diametrul de circa 5-6 metri și circa 2-2,5 metri înălțime. OZN-ul avea de jur-împrejur un brâu luminos „continuu", „ca un curcubeu", „din verde pornea roșu...". Dedesubt obiectul avea o lumină puternică, albă. Niciunul dintre cei doi n-a văzut uși sau geamuri... Înainte ca plutonierul să plece de lângă colțul blocului, OZN-ul a decolat perpendicular, moment în care luminile sale au devenit mult mai puternice. După aceea a plecat, cu o viteză foarte mare, spre est. Felinarul stradal s-a stins în momentul decolării, dar și-a revenit de la sine, în circa o jumătate de minut. Făpturile umanoide au fost văzute mai bine de paznicul Rusu. Plutonierul Mancu a zărit una singură, și pe aceea din spate. Înălțimea lor a fost apreciată la circa un metru. Aveau o înfățișare de „avorton" (în sensul de „neîmplinit" cum au precizat martorii ulterior). Capul era mare, alungit spre spate, cu excrescențe pe creștet. Urechile erau clăpăuge. Fața era albă, ochii mari, dar niciunul dintre martori nu a observat cum erau nasul sau gura. Corpul era acoperit de solzi gri metalizat. Maricel Rusu spunea: „îmbrăcămintea lor, că o fi fost îmbrăcăminte sau ce-o fi fost, era... ca solzii de pești, așa strălucea...". Abdomenul era relativ mare și flasc.Brațele erau extrem de subțiri „cât două degete". Nu pășeau, ci părea că plutesc deasupra solului. Neavând ceas, niciunul nu a fost capabil să jaloneze mai exact timpul scurs. Totuși au existat anumite lacune în continuitatea eve-nimentelor. Niciunul dintre martori nu-și aminteea să fi văzut făpturile coborând din OZN sau urcând la loc; nici nu-și puteau explica pe unde ar fi putut coborî sau urca o dată ce nu au văzut uși sau alte căi de acces. În zilele care au urmat incidentului, plutonierul Mancu s-a simțit slăbit și lipsit de chef; a declarat că i-era teamă să nu fi fost iradiat. Paznicul Rusu a avut coșmaruri. Declara că „vreo două nopți i-am visat... visam așa cum stăteam în șanț", după care se trezea înspăimântat. Nu au rămas urme pe sol. Un cireș enorm aflat în locul respectiv a avut frunzele ofilite și fructele stafidite, deshidratate, pe circa 15% din coroană, pe partea în care se spune că a aterizat și apoi a decolat obiectul. S-a speculat că putea să fi fost efectul unor microunde.