CAPITOLUL 1
EŞTI FIICA UNEI MAME NARCISISTE Simţi că, oricât de mult ai încerca, nu poţi să scapi de tristeţe, furie sau de sentimentul de inadecvare? Poate că vrei să fii şi tu cum par să fie celelalte femei, care vorbesc despre emoţiile lor şi despre vieţile lor pline de prietenii. Poate că ţi-ai dori să îţi spui punctul de vedere, fără să te temi că cineva va fi indiferent sau te va respinge dacă nu îi este pe plac ceea ce spui. Dar păstrezi tăcerea. Sau poate că nu ai nicio problemă în a te face auzită.Te ia gura pe dinainte, după care te simţi vinovată şi frustrată, ceea ce nu e benefic pentru relaţiile tale şi pentru stima ta de sine. Dar când te simţi anxioasă sau nervoasă, eşti atât de copleşită, încât nu te poţi linişti. În plus, te-ai săturat să te simţi tot timpul vinovată că faci propriile alegeri: unde locuieşti, meseria ta, identitatea ta sau cum îţi petreci timpul. Nu e de mirare că mulţi nu te văd sau nu te cunosc, chiar dacă eşti acolo, cu ei. Presupun că citeşti această carte pentru că ai început să realizezi că există o legătură între relaţia cu mama ta şi felul în care te simţi şi funcţionezi. Prin urmare, probabil că tânjeşti după validarea mamei tale. Poate că auzi tot timpul vocea mamei tale în capul tău, criticându-te. E o înregistrare nesfârşită, iar tu redai în mintea ta discuţiile sau certurile cu mama ta, te mustri pentru că te-ai exprimat sau pentru că ai tăcut. Poate că te concentrezi asupra viitorului, îngrijorată pentru ce îţi va mai reproşa sau îţi va mai cere mama ta. Sau faci şi una, şi alta, cu mintea pendulând intre anxietăţi actuale sau trecute legate de mama ta. E posibil să realizezi totodată că încerci să jeleşti relaţia cu mama ta, cea pe care nu ai avut-o niciodată, chiar dacă ea încă este în viaţă. La maturitate, unele femei vor să se întâlnească tot mai rar cu mamele lor, deoarece acele interacţiuni le fac să se simtă furioase, deprimate, ba chiar „înnebunite''. În fiecare zi, fiicele mamelor narcisiste se chinuie cu întrebări precum: Trebuie s-o invit pe mama la Ziua Recunoştinţei? Ar trebui să îi blochez numărul? Nu e periculos dacă o las singură cu copiii mei? Cum voi face faţă la Ziua Mamei? O parte din tine ar vrea să încheie relaţia de tot, dar ideea te îngrozeşte. Ce fel de fiică ar face aşa ceva? Ea îmbătrâneşte. Vrei să fii un om bun. Cine va avea grijă de ea? Cum rămâne cu copiii tăi - nu merită ei să-şi cunoască bunica, chiar dacă ea îţi provoacă atâta durere? Şi ce se va întâmpla cu relaţiile tale cu restul familiei dacă nu te vei mai vedea cu ea? Nu-i de mirare că te simţi copleşită, epuizată, blocată. Nu e uşor să răspunzi la aceste întrebări. Pare că ai intrat într-un tunel întunecat, din care nu mai ai nicio ieşire. Indiferent de scopul tău sau de etapa din viaţă în care te afli, ceea ce ai nevoie este o relaţie sănătoasă cu tine însăţi, una în care să îţi poţi auzi vocea în mod clar şi autentic. Acesta e scopul principal al acestei cărţi: să te simţi lămurită, distinctă şi văzută. CUM AI DEVENIT AŞA? În următorul capitol, vei învăţa în detaliu despre fondul psihologic al mamelor narcisiste. Deocamdată, e important să ştii că probabil ai trăit în copilărie unele situaţii (sau chiar pe toate) pe care le voi prezenta în continuare. În familiile cu o mamă narcisistă, lucrurile sunt pe dos. într-o familie sănătoasă, nevoile copiilor vin pe primul loc. Părinţii au grijă de copii, cum pot ei mai bine. Însă un părinte narcisist e incapabil să facă asta, cel puţin nu suficient de constant. În schimb, nevoile şi dorinţele părintelui sunt cele mai importante. |
Adevăr Divin
