Exact așa

Ibn Khafif Shirazi a povestit odată: Am auzit că în Egipt trăiau doi mari Maeștri, așa că m-am grăbit să ajung în prezența lor. Ajuns acolo, am văzut doi învățători magnifici - absorbiți în meditație, l-am salutat de trei ori, dar nu mi-au răspuns; așa că am meditat alături de ei timp de patru zile. În fiecare zi îi rugam să-mi vorbească și le spuneam că am străbătut un drum atât de lung ca să le fiu în preajmă. În cele din urmă, cel tânăr a deschis încet ochii. «Ibn Khafif, viața-i scurtă. Folosește timpul care ți-a mai rămas pentru a pătrunde în interioritatea ta. Nu-ți irosi vremea cu saluturi și vorbe goale!» I-am cerut să-mi dea un sfat și, înainte să se cufunde în meditație, mi-a spus: «Stai în prezența acelora care-ți amintesc de stăpânul tău, care nu doar rostesc adevărul, ci sunt Adevărul.»

Și eu mă simt la fel ca Ibn Khafif. La nivelul la care ființează Osho, introducerile sunt inutile și ele servesc doar ca reclamă pentru prefațator.

Să înceapă muzica! COLEMAN BARKS