Karma și dreptul divin. Trezirea spirituală și conștiința de sine. De la sex la îndumnezeire [CONFERINȚE cu Ovidiu-Dragoș Argeșanu]

Învățați să vă deschideți mintea și să înțelegeți principiile care guvernează acest Univers, această lume. Lumea spirituală este ca și cum te-ai duce într-o țară nouă. Te duci într-o țară nouă, ea are legile ei - dacă nu le știi, plătești. Dacă știu care este dreptul meu divin, atunci știu cum să îl cresc și înseamnă că m-am înțelepțit, iar dacă m-am înțelepțit, înseamnă că reușesc să scap de anumite probleme care mă țin în loc referitor la sex, bani, iubire, relații, femei, bărbați, oameni, șefi, subalterni, deci, automat, sunt pe cale să urc. Și asta e tot. În esență este foarte simplu...

Karma și dreptul divin ... 7

Trezirea spirituală și conștiința de sine ... 52

De la sex la îndumnezeire ... 96

A doua conferință

TREZIREA SPIRITUALÃ ȘI CONȘTIINTA DE SINE

Șapte centri, șapte câmp uri sub forma foițelor de ceapă în mijlocul cărora se află Sinele. Sinele este cauza și scopul vieții. Sinele este cel care se află pe aceasta planetă ca să-și ia lecțiile de viață. Sinele este totul. Pentru el, Dumnezeu a jertfit totul. Fiecare dintre voi aveți acest Sine. Sunteți voi. Acest Sine pe care, mă rog, unii - printre care mă număr și eu, că nu toți suntem de acord asupra acestui sistem - îl identifică cu Șatpele Kundalini, care este încolăcit la baza coloanei și doarme. 99,99% din oameni dorm. Vorbesc serios! El este cel la care se află memoria kinestezică, el este cel ce poartă informațiile din alte vieți, el este cel care are programe pozitive și negative, care se manifestă în jurul vostru, în viața asta. Datorită lui vi se determină viața.

În jurul lui este construit un univers pentru fiecare – vă dați seama ce important este fiecare om. Pentru fiecare om, universul este construit ca o oglindă a Sinelui lui. Nevasta, copilul, tatăl, mama, șeful, mentorul sunt oglinzi ale voastre, și ăla nasolul, și ăla bunuț. Totul în funcție de fațetele pe care voi le aveți la nivel de sine, cu programele cu care veniți de altădată.

Acest Sine are și o culoare, o dimensiune, o vârstă astrală, asta însemnând câte întrupări a avut în momentul de față: sunt persoane care vin de pe alte planete, sunt persoane care s-au născut pe planeta asta. În funcție de asta, au o vârstă astrală care se poate măsura. În funcție de programele pe care le au înăuntru, la nivelul spiritual– care mai modifică un pic acolo, gena, care este, de fapt, o dischetă pe care se află informații.

Bun. El crește... Să vă fie clar, la cei mai mulți oameni, doarme. Momentul trezirii, cauza trezirii nu ține nici de mine, nici de voi. Cine hotărăște treaba asta? Dumnezeu. De ce Dumnezeu? Pentru că el mută cu albele. Nu știu dacă vă e clar, stiți? El lucrează cu albele. La șah, primul care mută e albul și atunci el decide cine hotărăște trezirea spirituală. Evident, modurile în care se trezește un om sunt diverse, fiecare se trezește la momentullui, în felul lui, specific lui, situației lui, condiției lui, nevoilor lui spirituale.

Există magia care poate să determine trezirea spirituală, există un șoc psihic care poate să determine trezirea spirituală, există un șoc emoțional care poate să determine trezirea spirituală, există școli care duc la trezirea spirituală– vezi yoga și asanele– există școli ortodoxe, vezi mănăstirile care duc la trezirea spirituală. Fiecăruia, în funcție de cum i-a îngăduit Dumnezeu.

Ceea ce duce la trezire, o să vedeți, are mare legătură cu sexualitatea, cu abstinența sexuală, fie că e acceptată, fie că e liber consfințită sau este impusă, adică ești în perioada aia de „n-ai cu ce și n-ai cu cine”. Știți că fiecare are o perioadă de asta. Sau „ai cu cine, ai cu ce și n-ai unde”– și aia este o perioadă. Deci, sexualitatea, de ce? Pentru că energia sexuală, sau energia telurică, este motorul vieții în plan material. Îmi pare rău că trebuie să fac afirmația asta, dar asta e realitatea. Motorul vieții în plan fizic este energia sexuală îmbinată, evident, cu energia Divină. Hai să zicem că materia reprezintă energia sexuală. Sfințenia presupune eliminarea energiei sexuale din materie și atunci nu mai putrezește.

Bun, mai departe! În ceea ce privește trezirea, cum se manifestă ea? Păi, sunt mai multe feluri de manifestare a trezirii: se poate manifesta ca o durere de spate, inexplicabilă, n-am ridicat nimic și m-am trezit într-o zi că mă doare îngrozitor spatele. De multe ori, șarpele kundalini– am întâlnit asta de multe ori– poate să o ia pe picior în jos și atunci apare ca o formă de nevralgie de sciatică. Se duce omul, face un RMN, vede că discul e la loc, i se spune: „Domnule, nu știm ce ai, n-ai nimic, ia și tu ceva acolo, nurofen și mai știu eu ce”. Ce trebuie facut? Ridicat înapoi.

Buun! Se trezește și începe să dea anumite stări, se schimbă comportamentul. Problema trezirii este schimbarea comportamentului unui om. Din !cel mai cuminte și ascultător om poate să devină o fiară, din păcate... Poate să înceapă să aibă iluzii, poate să înceapă să aibă auzenii, vedenii, poate chiar să vadă ce spune, dar nimeni să nu-l înțeleagă. Poate să-i crească anumite senzații, capacitatea de a mirosi, se poate amplifica tot. Se pot exacerba, de exemplu, dorințele sexuale. Se poate să descoperi cu stupoare că tu, de fapt, n-ai fost niciodată hetero și că, mă rog, ți-au plăcut ceilalți. Vorbesc foarte serios și e tragic, dar adevărat! Și omului respectiv trebuie să-i explici.

La un moment dat, trebuie să faceți deosebirea între trezire și păcat. Da? Trezirea spirituală presupune orientarea instinctului sexual într-o direcție; și asta poate să fie câșă, omul ăla - de obicei - așa rămâne. Rar se... cel mult, devin bisexuali. Mi-a trebuit ceva timp, adică, mă rog, nu știu, nu e foarte drăguț să-ți spună un bărbat că te iubește. Am primit și declajrația asta, așa că de asta vă spun. Și reacția mea a fost foarte ciudată, foarte dură, dar nimeni nu mi-a găsit un răspuns.

Am mers la un duhovnic al meu care era tot leat, adică tot ucenic al lui Argatu, și i-am spus: „Domnule, am primit o declarație de iubire de la un bărbat”. Și a facut ochii! mari: „Îh, e un demon!” Există și d-ăștia, dar nu e cazul. Nu întotdeauna - știți, noi dăm vina pe demon – dar nu întotdeauna demonul este de vină. Mai suntem și noi. Știți pilda aia cu oul? Cică era unul în post și s-a gândit că ar putea să șunteze postul și nu avea decât o lumânare; și a luat o lingură, a pus oul în lingură și îl cocea la lumânare, la candelă. Și a intrat mai marele lui și l-a întreabat: „Ce faci aici?” „Dracul m-a pus”, și dracul era după colț. „Eu? Nici nu m-am gândit la așa ceva.” Nu întotdeauna putem da vina pe rău.

pag. 51-55