Rune de la A la Z

Se spune că ficare avem drumul nostru în viață, destin dat de divinitate. Runele spun că există un singur lucru care este definit dinainte de a se naște: sufletul pereche, persoana care ne completează și ne va fi alături la bine și la greu. Pe de altă parte, în viață vom face alegeri corecte sau greșite, care ne vor duce mai aproape sau mai departe de scopul existenței noastre, iar alfabetul runic ne poate ajuta să ne dăm seama dacă ne-am îndepărtat cumva de drumul ales de zei sau nu.

Introducere / 5

Istoric /7

Mitologie / 8

Yggdrassil/ 9

Odin/11

Frigg /13

Thor /15

Loki /17

Valkiriile /19

Runele /22

Fehu /22

Uruz /24

Thurisaz /

26 Ansuz /28

Raido /30

Kenaz /32

Gebo /34

Wunjo /36

Hagalaz /38

Naudiz /40

Isa /42

Jera /44

Ihwaz /46

Perthro /48

Algiz /50

Sowilo /52

Tiwaz /54

Berkanan /56

Ehwaz /58

Mannaz /60

Laguz /62

Ingwaz /64

Othila /66

Dagaz /68

Odin /70

Etalări /72

ETALAREA LUI ODIN /72

ETALAREA ÎN TREI RUNE /72

ETALAREA „CRUCEA RUNICÔ /73

ETALAREA ,,AFLAREA ADEVÃRULUI” /74

ETALAREA „VIAȚA ANTERIOARÔ /75

ETALAREA „TRECUT, PREZENT, VIITOR” /76

ETALAREA ,JOCUL LUI ODIN” /76

ETALAREA „CUPA DRAGOSTEI” /77

INTRODUCERE

Runele, vechi alfabet de origine germanică sunt folosite în divinație și magie. Sunt cunoscute încă din anul 100 d. chr., și aduc mesajul divinității într-o formă nouă; fiecare în parte dau un sfat legat de modul în care ar trebui să acționați pentru a vă atinge scopurile, și vă arată unde și cum ați greșit în drumul pe care l-ați ales.

Se spune că fiecare avem drumul nostru în viață, destin dat de divinitate. Runele spun că există un singur lucru care este definit dinainte de a ne naște: sufletul pereche, persoana care ne completează și ne va fi alături la bine și la greu. Pe de altă parte, în viață vom face alegeri corecte sau greșite, care ne vor duce mai aproape sau mai departe de scopul existenței noastre, iar alfabetul runic ne poate ajuta să ne dăm seama dacă ne-am îndepărtat cumva de drumul ales de zei sau nu. Veți putea afla cu ajutorul lor ce anume trebuie să faceți pentru a avea ceea ce vă doriți, fie că este vorba de ceva material sau spiritual, cât și dacă, prin atingerea scopului dumneavoastră, vă va fi bine sau rău. Se spune că nu tot ceea ce ne dorim ne aduce o îmbunătățire în viață; divinitatea ne va pedepsi de fiecare dată când facem un rău cuiva. Se pune astfel un accent deosebit pe suma faptelor bune și rele. Runele vă vor atenționa asupra efectelor pe care le aveți asupra celorlalți, și e bine să le ascultați mesajul, ele sunt ghidate de intuiția dumneavoastră în primul rând.

ISTORIC

Originea runelor ca alfabet este incertă; multe din litere seamănă foarte mult cu cele din alfabetul latin timpuriu, grecesc și etrusc. Au fost folosite ca metodă de scriere și divinație în nordul Europei, Scandinavia, Insulele britanice și Islanda începând cu anul 100 î.Ch și până în 1600 d. Ch. Popoarele de origine germanică l-au folosit în secolul I și II d.Ch. Numele lor provine din cuvântul de origine gotică ,,runa”, ce înseamnă „secret” sau „șoaptă”. Runele ca alfabet s-au născut în urma relațiilor ce s-au format între mercenarii de origine vikingă plătiți de Imperiul Roman pentru a lupta alături de soldații romani (secolele I î.Ch. – V d.Ch.). Inscripții runice s-au găsit în toată lumea: tezaurul de la Pietroasa, textele descoperite în nordul Americii, Anglia și peninsula Scandinavă. Simbolurile prerunice (hallristningar) au fost descoperite prima data în Suedia, în desene de pe pereții peșterilor, datând din epoca bronzului. Tacitus, istoric de origine romană, născut în secolul I d.Chr., a descris o veche formă de divinație a triburilor germanice în opera să de căpătâi, „Germania”: ,,Ei dau o mult mai mare importanță divinației decât alte popoare. Metoda este simplă: taie o ramură dintr-un pom cu roade și o împart în mici bucățele pe care sculptează semne distinctive, apoi le aruncă pe o pânză albă. Apoi preotul comunității sau capul familiei invocă zeii cu ochii ridicați spre cer, aleg trei dintre ele, și le interpretează pe rând, conform semnelor de pe ele.”

MITOLOGIE

Eu sunt Odin, zeul care v-a adus înțelepciunea și cunoașterea; am stat timp de nouă zile spânzurat de ramurile lui Yuggdrasill, arbore al înțelepciunii, și am supt seva lui. Pentru asta am plătit, și am pierdut un ochi. În aceste nouă zile nu am mâncat, nu am băut, și mi-am pedepsit trupul lovindu-mă singur cu lancea. Am cunoscut astfel lumea magiei și am dobândit darul poeziei. Am poruncit zeilor să fie de partea voastră, și vă dau acum runele pentru a vă aduce sfatul meu; îl puteți lua în considerare sau nu, dar trebuie să înțelegeți că ele vor fi glasul sufletului vostru, de el trebuie să ascultați.

YGGDRASSIL

Sunt Arborele Înțelepciunii, și roadele mele nu pot fi gustate de omul de rând. Numai lui Odin, zeul suprem al vikingilor, i-am permis să sugă din seva mea; nu a fost ușor nici pentru el să mă cucerească, în schimbul cunoașterii i-am luat un ochi, parte din trupul său, și l-am supus la sacrificiul suprem prin aceasta cerință a mea.

Am trei rădăcini ce îmi susțin trunchiul, una trece prin Asgard, una prin Helheim și una prin Jotunheim. Asgard este tărâmul zeilor Aesir, zei ai războiului și ai puterii. În lumea mea, totul e diferit față de lumea muritorilor, Midgard: zeii se întâlnesc în palatul Gladsheim, iar zeițele în palatul Vingolf, iar centrul tărâmului meu este colina Idavoll. Oamenii vor ajunge în Hellheim dacă mor de bătrânețe sau de boală, căci un Viking adevărat nu moare decât de sabie.

Lumea giganților de piatră și de gheață, Jotunheim, este cea care amenință liniștea zeilor și a muritorilor; Jotunii sunt coșmarul nostru și al vostru, și trebuie să luptăm împreună împotriva lor.

Sub rădăcina Asgard se află Fântâna lui Urd, iar cele trei norne udă copacul cu apa din fântână în fiecare zi, pentru că eu să trăiesc. Cele trei norne nu pot fi atinse nici de zei, de ele îmi dau viață și mă mențin tânăr. Sub rădăcina ce trece prin Jotunheim este fântâna lui Mimir, unde Odin și-a sacrificat ochiul stâng, cel al Lunii, pentru a dobândi cunoașterea iar sub rădăcina Helheim-ului se află fântâna „Hvergelmir”, sursa tuturor fluviilor.

Vulturul Vidofnir stă în coroana mea deasă, iar uliul Vedrfolnir zboară deasupra mea. Rădăcinile din Niflheim, sau „Țara Negurii”, unul din cele 9 tărâmuri ale universului, ținut al gheții, al frigului, al morții, guvernat de Hel, sunt roase de dragonul Nidhogg. Mă supără veverița Ratatosk ce răspândește mereu intrigi între Nidhogg și Vidofnir. Patru reni, Duneyrr, Durathror, Dvalin, și Dainn, se hrănesc cu scoarța mea și trăiesc pe crengile mele.

În lupta supremă, Ragnarok, cea care va aduce sfârșitul lumii, între zeii conduși de Odin și monștrii conduși de Loki, vor pieri o parte din zei, giganți și monștri, dar și aproape tot universul, dar eu voi ocroti în ramurile mele pe singurii oameni ce vor supraviețui acestui dezastru, Lif și Lifthrasir, iar hrana lor va fi roua de pe frunzele mele; ei vor vedea un nou soare arzând căci lumea se sfârșește și renaște, iar eu sunt cel ce vă ocrotește.

OdiN

Înainte ca Pământul (Midgard) să existe, au fost Muspell, un tărâm de lavă, Ginnungagap, un mare vid și Niflheim, tărâmul ghețurilor. Gheața din Niflheim a atins focurile din Muspell, și astfel s-au născut uriașul Ymir și vaca mitică Auehumla. Auehumla a creat pe zeul Bor și pe cea care i-a fost alături în toată existența sa. Din dragostea lor s-a născut tatăl meu, Buri, și am avut doi frați: pe Vili și pe Ve. Noi am ales să ne decidem soarta singuri, și, în luptă, l-am ucis pe Ymir, iar din carnea lui am făcut pamântul, din oasele sale munții, din părul său am făcut pădurile și cu sângele său am umplut râurile și mările.

Am avut mulți fii cu mai multe soții, dar cea care a contat cel mai mult a fost Frigg, cea mai frumoasă dintre femei. Thor este urmașul cel mai drag mie, pentru că a trăit cu onoare și demnitate, iar spiritul meu profund războinic s-a oglindit în toate acțiunile sale.

Eu sunt zeul cunoașterii și inițierii, și ceea ce încerc să transmit este că o viață trăită fără curaj este una nedemnă; sulița mea, Grungir, nu-și greșește niciodată ținta. Nu sunt un zeu iubit de muritorii de rând, pentru că detest lașitatea și vreau să am alături în Valhalla doar pe cei ce mor în luptă, și nu de boală sau de bătrânețe. Locuiesc în Asgard, alături de ceilalți zei, sunt stăpân al cerului și pământului, zeu al războiului și al morții dar și al magiei și inspirației poeți ce. Îmi pot schimba forma, și îmi pot trimite spiritul sub forma unor animale, iar cei doi corbi ai mei, Hugin și Munin, îmi spun tot ce se întâmplă în lume.

Nu mă dau la o parte de la vicleșuguri; am căpătat cunoștințe vaste în vrăjiorie poruncind zeilor să taie capul gigantului Mimir, faimos pentru cunoștințele sale în ocultism. Am păstrat capul său și el îmi răspunsurile pentru tot ce mă frământă.

Sunt zeul morților și al războiului; în cea din urmă zi, a Ragnarok-ului, în care voi lupta împotriva giganților, vreau să am alături pe cei mai buni dintre războinici, și de aceea nu voi primi în Valhalla decât pe cei ce vor muri eroic, pe câmpul de luptă. Sunt ocrotitorul vestitelor Mannerbunde, creaturi ce terorizează satele, și de aceea muritorii de rând nu mă iubesc.

Vreau să vă reamintesc sacrificiul meu suprem; am stat timp de nouă zile spânzurat de ramurile copacului cunoașterii, Yggdrassil, mi-am pedepsit trupul și am renunțat la un ochi, parte din trupul meu, pentru a vă aduce Runele. În acest fel veți putea întreba zeii tot ce vă frământă, dar răspunsurile lor nu pot fi descifrate decât de cei ce cred în destin și în faptul că tot ce faceți, bun sau rău, vă va fi întors întreit și în viața voastră de muritori, cât și în cea care va veni după moarte. De aceea, cer sacrificiul uman pe care voi îl detestați; dacă nu aveți șansa de a vedea pe cel de lângă voi spânzurat de ramurile unui copac, veți uita importanța Runelor, pentru că voi, ca muritori, sunteți supuși greșelii, iar eu nu pot tolera acest lucru.

Știu că în ziua cea din urmă, cea a apocalipsei, voi muri în luptă, ucis de lupul uriaș Fenris, dar știu că sacrificiul meu nu va fi uitat, iar fiul meu cel mic, Vidar, mă va răzbuna.