Enciclopedia naturistă a elementelor minerale
Elementele minerale sunt prezente la toate nivelurile organismului, exercitând importante acțiuni specifice. Ca și majoritatea vitaminelor, ele nu pot fi sintetizate de către organismul uman. Totuși, prin misteriosul proces al transmutației biologice, unele elemente chimice se pot transforma în alte elemente chimice, chiar la temperatura corpului uman, degajând lent cantități uriașe de energie care, prin intermediul proceselor ulterioare de sublimare, vor putea fi utilizate cu înțelepciune de către cei inițiați.
Odată cu descoperirea rolului vitaminelor și elementelor minerale în buna funcționare a organismului s-a creat o mai mare deschidere față de medicina naturistă. Urmărind să renunțe din ce în ce mai mult la medicația alopată de sinteză (a cărei agresivitate a fost deja dovedită prin numeroasele sale efecte secundare și nu mai constituie acum un secret pentru nimeni), atât medicii (plini de bun simț) cât mai ales pacienții au început să acorde din ce în ce mai multă atenție medicinei naturiste.
În cadrul terapiilor alopate, pacienților le sunt adeseori prescrise suplimente minerale și vitaminice în exclusivitate de sinteză, ceea ce constituie o mare greșeală, pentru că în realitate niciodată un produs de sinteză (căruia înainte de toate îi lipsește „elementul vital”) nu va putea înlocui pe deplin un produs natural. Să nu uităm că întotdeauna NATURA a avut secretele ei pe care deocamdată omul nu este capabil să le cunoască în totalitate.
Legumele, fructele, cerealele, lactatele, ouăle, apele minerale naturale, plantele medicinale, lăptișorul de matcă, melasa neagră din trestie de zahăr, drojdia de bere, algele marine, dolomita și argila sunt importante surse naturale de elemente minerale. Așadar, revenirea la un mod de viață înțelept și echilibrat și la o alimentație cât mai naturală ne poate asigura fără îndoială necesarul de elemente minerale.
Hippocrate afirma: „Fie ca alimentele să vă devină remedii iar remediile, alimente.”
Atât marii înțelepți cât și ființele de geniu care au existat în decursul istoriei omenirii au intuit și au respectat așa cum se cuvine „miracolul” naturii, înțelegându-l ca pe o prezență vie a lui DUMNEZEU, care este mereu oglindită în TOT și în TOATE. Scopul ultim al unei veritabile terapii este acela de a ajuta ființa să se întoarcă la propria ei esență, să-și regăsească paradisul lăuntric, să fie din nou ea însăși, în deplinul ei firesc, în completă armonie, atât cu sine cât și cu mediul, cu natura, cu universul - în ultimă instanță, reîntoarcerea la Dumnezeu și recunoașterea Lui ca fiind esența ultimă a ființei noastre. Înstrăinarea de Tatăl Ceresc, mai ales din cauza ignoranței si a egosimului, reprezintă de fapt boala fundamentală a omului. Adevărata vindecare presupune deci regăsirea de Sine prin descoperirea lui Dumnezeu, care este mereu prezent în întreaga Natură.