Doctrina trezirii

Venerabilul Walpole Rahula a primit educația și formarea tradițională a unui călugăr buddhist în Ceylon, și a deținut poziții eminente în una din instituțiile monastice de prim rang (Pirivena) din această insulă, unde Legea lui Buddha înflorește din timpul lui Asoka, și care a păstrat întreaga ei vitalitate până în zilele noastre.
Doctrina trezirii reprezintă o relatare clară, la îndemâna oricui, despre principiile fundamentale ale doctrinei buddhiste, așa cum se regăsesc ele în cele mai multe texte străvechi, denumite ”Tradiția” (Agama) în sanskrită și „Corpul Canonic“ (Nikaya) în Pali. Dr. Rahula, care posedă o cunoaștere incomparabilă a acestor texte, se referă la ele constant și aproape exclusiv. Autoritatea lor este recunoscută în mod unanim de toate școlile buddhiste, care au fost și sunt numeroase, dar dintre care nici una nu a deviat vreodată de la aceste texte, cu excepția intenției de a interpreta mai bine spiritul dincolo de litera lor. Interpretarea a fost într-adevăr variată pe parcursul expansiunii buddhismului de-a lungul mai multor secole și în regiuni vaste, și Legea a căpătat mai mult de un singur aspect. Dar aspectul buddhismului prezentat aici de dr. Rahula – umanist, rațional, socratic în unele privințe, evanghelic în altele, sau din nou aproape științific – are în sprijinul său o mare cantitate de mărturii scripturale autentice pe care el nu a trebuit decât să le lase să vorbească de la sine.
Explicațiile pe care le adaugă citatelor sale, traduse întotdeauna cu o acuratețe de mare scrupulozitate, sunt clare, simple, directe și libere de orice pedanterie. Unele dintre ele ar putea conduce la discuții, ca atunci când dorește să redescopere în sursele păli toate doctrinele Mahayana; dar familiaritatea sa cu acele surse îi permite să arunce o nouă lumină asupra lor. El se adresează omului modern, dar nu insistă în comparațiile doar sugerate din loc în loc, care s-ar putea face cu anumite curente de gândire din lumea contemporană: socialism, ateism, existențialism, psihanaliză. Cititorul este cel care va aprecia modernitatea și posibilitățile de adaptare ale unei doctrine care, în această lucrare de învățătură veritabilă, îi este prezentată în bogăția sa originară.

DOCTRINA TREZIRII ... 3
Cuvânt înainte de Paul Demièville ... 7
Prefață ... 11
Buddha ... 17

CAP. I Atitudinea buddhistă a minții ... 19
CAP. II Cele Patru Adevăruri Nobile: PRIMUL ADEVÃR NOBIL: DUKKHA ... 41
CAP. III Al doilea Adevăr Nobil: SAMUDAYA: ”Apariția Dukkhăi” ... 60
CAP. IV Al Treilea Adevăr Nobil: NIRODHA: ”Încetarea Dukkhăi” ... 69
CAP. V Al Patrulea Adevăr Nobil: MAGGA: ”Calea” ... 83
CAP. VI Doctrina inexistenței sufletului: ANATTA ... 91
CAP. VII ”Meditația” sau cultivarea mentală: BHAVANA ... 115
CAP. VIII Învățătura lui Buddha și lumea de astăzi ... 129

Texte Alese ... 149
PUNEREA IN MIȘCARE A ROȚII ADEVÃRULUI (Sutta-Dhammacakkappavattana) ... 153
PREDICA FOCULUI (Sutta-Adittapariyaya) .... 157
IUBIREA UNIVERSALÃ (Sutta-Metta) ... 160
BINECUVÂNTÃRI (Sutta-Mangala) ... 162
ELIBERAREA DE TOATE GRIJILE ȘI NECAZURILE (Sutta-Sabbasava) ... 164
PARABOLA BUCÃȚII DE CÂRPÃ (Sutta-Vatthupama) ... 174
FUNDAMENTELE CONȘTIENTIZÃRII ... 180
SFATUL CÃTRE SIGALA (Relațiile familiale și sociale)(Sigalovada-sutta) ... 194
CUVINTELE ADEVÃRULUI Selecție din Dhammapada ... 203
ULTIMELE CUVINTE ALE LUI BUDDHA ... 219

pag. 42
PRIMUL ADEVÃR NOBIL: DUKKHA

Primul Adevăr Nobil (Dukkha-ariyasacca) este în general tradus de aproape toți învățații ca ”Adevărul Nobil al Suferinței”, și este interpretat cu semnificația că viața conform buddhismului nu este nimic altceva decât suferință și durere. Ambele traduceri și interpretări sunt foarte nesatisfăcătoare și înșelătoare. Din cauza acestei traduceri libere, ușoare și limitate, și a interpretării sale superficiale, mulți oameni au fost induși în eroare considerând buddhismul ca fiind pesimist.
Înainte de toate, buddhismul nu este nici pesimist, nici optimist. Dacă ar fi să îi punem o etichetă, el este realist, întrucât adoptă o viziune realistă asupra vieții și lumii. El privește lucrurile în mod obiectiv (yathabhu-tam). El nu vă alină în mod fals pentru a trăi într-un paradis al nebunilor, nici nu vă sperie și torturează cu toate tipurile de spaime și păcate imaginare. Vă spune în mod exact și obiectiv ceea ce sunteți și ceea ce este lumea din jurul dumneavoastră, și vă arată calea către libertatea, pacea, liniștea și fericirea perfectă.
Un medic ar putea exagera gravitatea unei boli (făcând pacientul) să renunțe cu totul la speranță. Altul ar putea declara în mod ignorant că nu există nici o boală și că nu e necesar nici un tratament, înșelând astfel pacientul cu o falsă consolare. Ați putea să-1 numiți pe primul pesimist și pe al doilea optimist. Amândoi sunt la fel de periculoși. Dar un al treilea medic diagnostichează simp-tomele în mod corect, înțelege cauza și natura bolii, vede cu claritate că poate fi vindecată și, curajos, administrează un tratament, salvându-și astfel pacientul. Buddha se aseamănă cu acest din urmă medic, el este medicul înțelept și științific pentru bolile lumii (Bhisakka sau Bhaisajya-guru).
pag. 94
Înainte să intrăm în mod corespunzător în problema Anatta, este util să avem o idee generală despre Lanțul condiționărilor. Principiul acestei doctrine se poate enunța într-o formulă scurtă de patru rânduri:

Când aceasta este, aceea este
(Imasmim sati idam hoti);
Aceasta apărând, aceea apare
(Imassuppada idam uppajjati);
Când aceasta nu este, aceea nu este
(Imasmim asati idam na hoti);
Aceasta încetând, aceea încetează
(Imassa nirodha idam nirujjhati).

Pe baza acestui principiu al condiționării, relativității și interdependenței, întreaga existență și continuitate a vieții și încetarea sa sunt explicate într-o formulă detaliată numită Paticca-samuppada, ”Lanțul Condiționărilor”, conținând doisprezece factori:
1. Prin ignoranță sunt condiționate acțiunile voliționale sau condiționările-karmice (Avijjapaccaya samkhara).
2. Prin acțiunile voliționale este condiționată conștiința (Samkharapaccaya vinnanam).
3. Prin conștiință sunt condiționate fenomenele mentale și fizice (vinnanapaccay namarupam).
4. Prin fenomenele mentale și fizice sunt condiționate cele șase facultăți (anume: cinci organe de simț fizice și mintea) (Namarupaccaya salayatanamm).
5. Prin cele șase facultăți este condiționat contactul
(senzorial și mental) (Salayatanapaccaya phasso).
6. Prin contactul (senzorial și mental) este condiționată senzația (Phassapaccaya vedana).
7. Prin senzație este condiționată dorința, ”setea”
(Vedanăpaccayă tanha).
pag. 144
”Trebuie să învingem furia prin blândețe, răutatea prin bunătate, egocentrismul prin caritate, și minciuna prin adevăr.”
Nu poate exista pace sau fericire pentru om atâta timp cât el dorește și este însetat să-și cucerească și subjuge vecinul. Așa cum spune Buddha: ”Învingătorul învață ura, iar învinsul rămâne în mizerie. Acela care renunță atât la victorie cât și la înfrângere este fericit și împăcat.” Singura cucerire care aduce pace și fericire este cucerirea-de-sine. ”Cineva ar putea învinge milioane în luptă, dar numai acela care se cucerește pe sine este cel mai mare dintre cuceritori.”
Ați putea spune că toate acestea sunt foarte frumoase, nobile și sublime, dar impracticabile. Este practic să te urăști unul pe altul? Să te ucizi unul pe altul? Să trăiești în frică și suspiciune eternă asemenea animalelor sălbatice din junglă? Sunt acestea mai pragmatice și confortabile? A fost vreodată ura stinsă prin ură? A fost vreodată răul cucerit de către rău? în schimb, există exemple, cel puțin în cazuri individuale, în care ura este stinsă prin iubire și blândețe, și răul învins prin bunătate.
Puteți spune că aceasta ar putea fi adevărat, practic în cazuri individuale, dar că nu funcționează niciodată în chestiuni naționale și internaționale. Oamenii sunt hipnotizați, confuzi psihologic, orbiți și înșelați de manipularea politică și propaganda unor termeni precum ”național”, ”internațional” sau ”stat”. Ce este o națiune dacă nu un vast conglomerat de indivizi? O națiune sau un stat nu acționează, individul este cel care acționează. Ceea ce individul gândește și face este ceea ce națiunea sau statul...
pag. 174
PARABOLA BUCÃȚII DE CÂRPÃ
(Sutta- Vatthupama)
(Extras)

Astfel am auzit. Cel Binecuvântat trăia odată în mănăstirea Anathapindndika din pădurea Jeta de lângă Savatthi. Acolo Cel Binecuvântat s-a adresat bhikkhușilor spunând: ”Bhikkhuși”, iar ei i-au răspuns: ”Venerabile Învățător”. Buddha atunci a cuvântat după cum urmează:
”Dacă o (bucată de) cârpă mânjită și murdară este cufundată cu totul într-o vopsea de orice culoare - albastră, galbenă, roșie sau roz - ea va avea tot o culoare urâtă și murdară. De ce? Deoarece cârpa nu este curată. Tot așa, bhikkhuși, atunci când mintea este impură, trebuie să se aștepte o viață viitoare rea.”
”Dacă o (bucată de) cârpă perfect curată este cufundată cu totul în vreo vopsea de orice culoare - albastră, galbenă, roșie sau roz - ea va avea o culoare frumoasă și curată. De ce? Deoarece cârpa este curată. Tot așa, bhikkhuși, atunci când mintea este pură, trebuie să se aștepte o viață viitoare bună.”
”Acum, care sunt impuritățile minții? Lăcomia (dorința excesivă) este o impuritate a minții; dușmănia... mânia... ranchiuna... ipocrizia... răutatea... gelozia... avariția... înșelăciunea... prefăcătoria... încăpățânarea... aroganța... mândria... trufia... infatuarea... indolența este o impuritate a minții.”
pag. 203
CUVINTELE ADEVÃRULUI
Selecție din Dhammapada

1
Mintea precede toate stările (mentale), mintea este conducătorul lor, iar ele sunt produsele minții. Dacă cineva vorbește sau acționează cu o minte impură, atunci suferința îl urmează tot așa cum roata urmează copita boului de tracțiune.

2
Mintea precede toate stările (mentale), mintea este conducătorul lor, iar ele sunt produsele minții. Dacă cineva vorbește sau acționează cu o minte pură, fericirea îl urmează pe acela așa cum umbra nu se desparte de cel care o produce.

3
”M-a insultat, m-a lovit, m-a înfrânt, m-a prădat”: ura celor care nutresc astfel de gânduri nu este stinsă.

5
În această lume ura nu este niciodată stinsă prin ură; este stinsă prin iubire. Aceasta este o Lege eternă.

24
Gloria acelui om sporește neîncetat, care este energic, mereu atent, pur în fapte, chibzuit, stăpân pe sine, vigilent și care duce un mod de viață corect.