România enigmatică și insolită (vol. 1)
1001 de enigme ale României

Care editura se incumeta sa lanseze un bestseller cu titlul „Cele o mie de mistere ale Geto-Daciei“!
Plecand de la ideea formulata de Pavel Corut cu mult timp inainte, oferim publicului cititor un bogat material despre locuri din Romania incarcate de mister si / sau insolit.
Realizarea acestei cărți a implicat unele dificultăți inerente, destul de greu sesizabile la o primă vedere:
Unele subiecte sunt extrem de greu de abordat sintetic într-un cadru restrâns. Zone precum Corbi și Cetățeni (Argeș) sau Pădurea Hoia Baciu (Cluj) sunt ușor de desfășurat pe zeci de pagini; a prezenta sintetic, dar relevant, întreaga zonă în (maximum) câteva zeci de rânduri este într-adevăr o probă de foc.
Multe date proveneau din materiale de presă cu o credibilitate mediocră (eufemistic vorbind). Cele care nu au putut fi verificate din surse independente nu și-au găsit locul în această carte, deși este posibil, ipotetic vorbind, ca unele dintre ele să fie reale și valabile.
O mare parte din Arhiva Dan Comeliu Brăneanu se referă la anumite locații greu localizabile în teren (de exemplu sculpturi megalitice vag clasificate pe masive montane și grupe de munți)…
Cuvântul autorilor
Introducere
Despre conținut: Ce este această carte și la ce folosește ea
Abrevieri folosite
locații aranjate pe județe, respectiv localități
Alba – AB
Arad – AR
Argeș – AG
Bacău – BC
Bihor – BH
Bistrița-Năsăud – BN
Botoșani – BT
Brașov – BV
Brăila – BR
București – B
Buzău – BZ
Caraș-Severin – CS
Călărași – Cl
Cluj – CJ
Constanța – CT
Covasna – CV
Dâmbovița – DB
Dolj – DJ
Galați – Gl
Giurgiu – GR
Gorj – GJ
Harghita – HR
Hunedoara – HD
Ialomița – IL
lași –IS
Ilfov –IF
Maramureș – MM
Mehedinți – MH
Mureș – MS
Neamț – NT
Olt – OT
Prahova – PH
Satu-Mare – SM
Sălaj – SJ
Sibiu – SB
Suceava – SV
Teleorman – TR
Timiș – TM
Tulcea – TL
Vaslui – VS
Vâlcea – VL
Vrancea – VN
O sumă de NU!-uri
încheiere
Bonus – Dan Corneliu Brăneanu
Asupra unor diferite aspecte ale problematicii umbrei
Complexitatea
aspectelor legate de stejar
JUD. ARGEȘ
Băjești (s., C. Bălilești, jud. AG) – Soarta ansamblului fortificat Mareș Băjescu, „unica curte fortificată din secolul al XVII-lea a fost pecetluită de comuniști, activiștii de partid locali lucrând cu buldozerul la colectarea cărămizilor pe care și le-au însușit pentru ridicarea propriilor case. Singurele scăpate au fost beciurile boltite (prea dificil de dărâmat cu mijloace mecanice) și Biserica „Adormirea Maicii Domnului” (o întreprindere prea riscantă într-un sat de oameni credincioși). Pictura originală, în stil bizantin, a fost realizată între anii 1666 și 1669 de către Tudoran Zugravul. Ajunsă într-o avansată stare de degradare, a fost restaurată de curând. Unele teme picturale sunt inedite: un zodiac, cele șapte sinoade ecumenice, somnul lui Iisus, o horă tradițională românească, o pictură a lui Mihai Viteazul. „De asemenea, în pictura bisericii noastre se păstrează și chipul meșterului Dragomir, primul portret care apare în pictura murală din Țara Românească”. În curtea fostului ansamblu se află și un frasin, bătrân de peste trei secole.
Costești (O., jud. AG) – Pe 18.04.1930, în timpul Slujbei de Denie din Vinerea Mare, un incendiu a mistuit biserica din lemn din Costești și cei 116 copii – „aproape toți copiii satului – aflați înăuntru. O înlănțuire de cauze a dus la tragedie: Refuzul ierarhilor de a permite celebrarea slujbei în biserica nouă, neterminată, starea precară a bisecularei biserici din lemn, refuzul preotului Dumitru Vișinescu de a ține slujba în afara bisericii, blocarea de către părinți, în încercarea haotică de a-și salva copiii, a singurei variante de ieșire. Nu s-a afirmat decât cu jumate de gură că, de fapt, numărul victimelor este explicabil doar prin prostia crasă a părinților, care au acționat ca o turmă dezordonată de animale, însă valul ulterior de sinucideri pare a demonstra că aceștia au înțeles, întru târziu, situația. Pe locul tragediei s-a ridicat un monument de piatră, o capelă și în 2003 o mică bisericuță (cu hramurile învierea Domnului și Sf. Filofteia). Legenda blestemului aruncat de furtul unor salbe asociate moaștelor Sfintei Filofteia (aduse în sat în cadrul unei procesiuni pentru alungarea secetei) pare a oglindi mai mult un tardiv suport psihologic decât un fapt real. Din incendiu a scăpat miraculos, neatinsă, doar Sfânta Evanghelie, despre care un martor ocular (Dumitru lonescut) relatează cum preotul Vișinescu o strângea la piept înainte de a muri.
Făgăraș (Mt. Făgăraș, jud. AG) – în ceea ce privește simulacrul argolitic de la Izvoarele Argeșului, numit în popor Căprăreasa, Densușianu îl citează pe Marțian (Analele statistice, 1868, pg. 120): „În pajiștea de la izvorul Argeșului se afla o stânca cu o figura de femeie, purtând numele de Căprăreasa, care a fost împietrita din cauza asprimii vântului”. Argeșul propriu-zis se forma la confluența râurilor Capra și Buda, azi aflată sub nivelul apei, în „coada” lacului de acumulare de la Vidraru. Aceeași soartă a împărtășit-o și Căprăreasa. Nu este pentru prima dată când un lac artificial afectează vestigii istorice importante:
„Masa lui Traian” se află acum sub apa lacului Călimănești, Vâlcea, iar Piatra Teiului este periodic inundată de coada Lacului Izvorul Muntelui – Bicaz. Este posibil, dar foarte improbabil ca în perioade foarte secetoase Căprăreasa să poată fi observată, la fel ca și Piatra Teiului (care beneficiază, pentru comparație, de o poziție mult mai favorabilă, de o înălțime și de un volum net superioare). În concluzei, este posibil, dar foarte improbabil, ca în perioade foarte secetoase să poată fi observată. Asta dacă nu cumva, atunci când se referea la Izvorul Argeșului, Marțian avea în vedere râul Buda (care izvorăște din lacul glaciar Buda și este considerat „Izvorul principal al bazin ului hidrografic Argeș”) sau Capra (din lacul glaciar Capra). Numele Căprăreasa pare a fi mai degrabă legat de ocupația legendară a „babei” împietrite, aidoma Dochiei, deși această apropiere de râul Capra, nu ar trebui neglijată ab initio. Preluând sursa Densușianu, unii autori au repetat-o fără nici cea mai mică verificare sau detaliere, ignorând cu desăvârșire noua configurare antropică a terenului.
Făgăraș (Mt. Făgăraș, jud. AG) - Exploatând răspunsurile primite la chestionarul său de la învățătorii rurali, Densușianu menționează că „Ia obârșia sau izvoarele râului Doamnei, în locul numit Valea-rea din judetul Muscelului, se mai vad și astazi niște figuri de piatra în forma de femei, iar legenda spune, ca noua babe au plecat, în luna lui Marte, cu caprele la munte, însa din cauza frigului s-au prefacut acolo în chipuri de piatra”. Deși indiciul este destul de vag, un drum forestier parcurge această vale, reprezentând o cale de acces spre Vf. Moldoveanu (alt. 2544 m). În viziunea noastră pietrele s-ar afla cel mai probabil la confluența apei care izvorăște din Lacul Galbena cu cea care vine dinspre Refugiul Valea Rea. Pe harta turistică, lângă această conflunță este indicată și o stână.
Jupânești (s., C. Coșești, jud. AG) Conform MDGR (vol. IV/1901), Pietrele-de-Jidovi este un loc izolat, în partea de V. a com. Jupânești (actual sat cu același nume - n.n.), unde este un troian de piatră cam neagră, sgurită, și despre care legenda zice că sunt niște oameni gigantici care s-au petrificat’. Încercând să documentăm această locație, l-am cunoscut pe profesorul de istorie pensioner, Cicerone Georgescu, o adevărată enciclopedie a locurilor. De la domnia-sa am aflat că în zonă există o bogată tradiție a jidovilor-uriași. Oase de jidovi s-au descoperit în mai multe locuri din comună:
„La Jidovi” (între satele Jupânești și Prisaca), „La Schit” și „La Cruce” (unde ziduri ruinate fac posibilă existența unei fortificații antice). Două fragmente recuperate sunt expuse în Muzeul sătesc de pe lângă Biserica Jupânești. Mameleonul numit „Mormântul Jupanulu”, legat de existența întemeietorului legendar al localității pare a fi un turnul funerar. Prezintă interes credința în calitățile atropopaice a acestor oase: Baba Veta punea os de jidov în scăldătoarea pruncilor ca să fie sănătoși și vânjoși, iar popa Bucurescu zidise niște oase de jidov la temelia casei, pentru trăinicie și soliditate.
Mușăteși (s., C.o., jud. AG) – Muzeu sătesc de istorie și etnografie. Între exponatele muzeului se află și o pereche de opinci din fier. În basmele populare, tocirea a trei perechi de opinci din fier este asimilată unei călătorii îndelungate, adesea cu rol de răscumpărare a greșelilor sau de parcurs inițiatic. Cercetările etnografice au identificat astfel de încălțări în mai multe zone (Cornereva, jud. Caraș-Severin, Baia de Aramă, jud. Mehedinți, Săndulești, Turda, jud. Cluj), fiind culese și mărturii verbale despre folosirea lor efectivă și de lungă durată. Dată fiind legătura ostentativă făcută între folosirea opincilor din fier și „vremurile grele”, este mai puțin de știut dacă este vorba despre folclor autentic sau doar despre elemente de propagandă proletcultistă, specifică epocii.
Pitești (M., jud. AG) – Pe tavanul Naosului Bisericii „Sfânta Treime” (Schitul Beștelei, Str. Primăverii, 7) se găsește pictat un zodiac realizat în anul 1731. Centrul este reprezentat de domnul Savaot cu Soarele și Luna, și stelele, de jurimprejur fiind cercul zodiacului. În 1925, o icoană a fost descoperită prin viziune, în podul bisericii, de către un preot, Gorgian. De-atunci, această icoană a Maicii Domnului s-a dovedit făcătoare de minuni.
Pag. 32 – 37