Matricea emoțiilor

pag. 16-17

CAPITOLUL 1

Matricea energie-emoție

Fericit, trist, supărat, bucuros. Emoțiile conferă vieții ritm, context și înțeles. în lipsa lor, succesele noastre ar valora mai puțin iar din eșecuri nu am învăța tot atât de mult. Emoțiile sunt chintesența a ceea ce înseamnă să fii viu; cu toate acestea, cei mai mulți dintre noi risipim considerabil de mult timp și multă energie în vederea evitării și controlării emoțiilor personale, în locul utilizării lor. Ne displace să simțim furie, teamă, tristețe, rușine sau vinovăție și ne străduim să scăpăm de acestea sau să le reprimăm. Preferăm fericirea, entuziasmul, satisfacția, bucuria - și cine nu ar face-o? Acestea ne fac să ne simțim bine, ne insuflă energie și ne înalță. Confundând confortabilul și inconfortabilul cu valoarea/lipsa de valoare, etichetăm emoțiile în bune și rele. Dar dacă emoțiile ar însemna mai mult decât felul în care ne fac să ne simțim?
Emoțiile sunt o sursă de informații. Confortabile sau nu, ele ne comunică ceva despre noi: sub ce aspect trebuie să mai evoluăm, ce traume încă nu s-au vindecat, ce avem de oferit lumii ș.a.m.d. Tot emoțiile încearcă să ne informeze despre mediul care ne înconjoară: în ce direcție să ne îndreptăm, în cine să avem încredere, când să luăm o anumită decizie legată de afaceri etc. Emoțiile plăcute ne pot călăuzi către anumite activități și relații personale; emoțiile dezagreabile îndeplinesc, însă, un rol similar. Acestea ne oferă informații vitale pentru propria noastră supraviețuire, avertizându-ne în caz de pericol și împiedicându-ne să dăm curs unor fapte nesăbuite. Emoțiile nu sunt valoroase numai datorită informațiilor pe care le vehiculează; ne insuflă și energie pe tot parcursul vieții. Simultan cu furnizarea de informații către percepțiile noastre, emoțiile eliberează energia care ne pregătește de acțiune, descătușând forța necesară realizării obiectivelor și urmăririi consecvente a aspirațiilor pe care le avem.
Cercetările arată că inteligența emoțională este mai importantă decât IQ-ul în construirea unei cariere de succes și întreținerea unor relații personale fericite. Tipic pentru noi, însă, avem tendința de a subestima emoțiile și de a le privi cu neîncredere, cum am fost învățați să facem încă din copilărie. Vă amintiți când erați mici și știați, datorită reacției voastre emoționale, că unul dintre părinți era supărat pe voi dar vi se spunea că vă înșelați și că, de fapt, ”nu se întâmpla nimic”? Aceste negări transmit un dublu mesaj. Mai întâi ne descurajează să avem încredere în ceea ce simțim. Acceptarea, în ultimă instanță, a contradicției dintre ceea ce simțim și ceea ce ni se spune că este adevărat ne subminează abilitatea de a avea încredere în propriile percepții, dăunând astfel încrederii în propria persoană. Cineva care se îndoiește permanent de instinctele sale este incapabil să acționeze cu toată convingerea sau să-și acceseze puterea personală.
în al doilea rând aceste negări dau de înțeles că emoțiile sunt, pe undeva, ceva rău și că ar fi mai bine să negăm și noi ceea ce simțim. Suntem condiționați să credem că rațiunea este bună iar emoțiile sunt rele; că emoțiile ne îndepărtează de logică, împingându-ne să devenim dependenți de plăcere în detrimentul virtuții unei munci pe brânci. Prin frică, furie și rușine, aceste negări ne prind în capcana limitărilor. Multe religii ne învață că emoțiile induc în eroare, ademenind aspiranții departe de adevărata credință. Emoțiile au fost descrise inclusiv ca parazite, ca și când unul dintre atributele care fac viața să fie minunată ar fi lipsit de orice funcționalitate. Mesajul care se desprinde de aici este limpede: emoțiile ar trebui suprimate și lăsate în urmă fie în favoarea logicii și a raționalității, fie în favoarea oarbei credințe.
Odată cu negarea emoțiilor mesajul pe care-l poartă și energia lor sunt suprimate și, în loc să ne confere mai multă forță, emoțiile devin sabotorii fericirii și succesului de care ne-am...