Apiterapia sau Cum să folosim produsele stupului pentru sănătate

După ce prezintă produsele stupului și după ce lămurește mecanismele lor de acțiune, autoarea se ocupă în mod sistematic de efectele lor benefice pentru sănătate:

Această carte este rodul experienței răbdătoare, al cercetărilor proprii și al cercetărilor de echipă, precum și al unei profunde cunoașteri a tot ceea ce s-a acumulat în domeniul apiterapiei pe plan internațional. Cristina Mateescu are darul de a reformula cu limpezime informația științifică, de a se adresa în același timp specialistului și persoanei interesate strict de valoarea terapeutică a produselor stupului. Apiterapia sau Cum să folosim produsele stupului pentru sănătate este o carte cu caracter de unicat, care se adresează atât slujitorilor medicinei și apiterapiei, cât și marelui public.

OVIDIU BOJOR
Doctor in Farmacie Membru al Academiei de Științe Medicale

PREFAȚÃ de Ovidiu Bojor, membru al Academiei de Științe Medicale

INTRODUCERE. Puțină istorie: albinele și produsele lor de-a lungul timpului

Cap. I. APITERAPIA ÎN PROBLEMELE DE NUTRIȚIE

     1.1. Mierea de albine

          1.1.1. Acțiunea nutritivă a mieri i

          1.1.2. Beneficiile nutriționale ale mierii

1.2. Polenul recoltat de albine

          1.2.1. Studii actuale asupra compoziției și valorii nutritive a polenului

          1 .2.2. Păstura

          1.2.3. Cum și cât polen trebuie să consumăm?

          1.2.4. De ce este polenul recoltat de albine atât de special?

     1.3. Lăptișorul de matcă

          1.3 .1. Compoziție chimică și proprietăți nutriționale

          1.3.2. Efectele fiziologice ale lăptișorului de matcă

     1.4. Propolisul

          1.4.1. Compoziția chimică a propolisului

          1.4.2. Acțiunea biologică a propolisului

     1.5. Larvele de albine

          1.5.1. Compoziția chimică a albinelor adulte și a larvelor acestora

     1.6. Produse ale stupului fără acțiune nutritivă

          1.6.1. Veninul de albine

          1.6.2. Efectele fiziologice ale veninului

     1.7. Ceara de albine

          1. 7.1. Compoziția chimică a cerii de albine

Cap. II. SINERGII ÎNTRE CONSTITUENȚII ACTIVI DIN PRODUSELE APICOLE

     2.1. Mecanisme de acțiune

Cap. III. PRODUSELE STUPULUI ÎN PATOLOGIA TUBULUI DIGESTIV

     3.1. Produsele stupului în stomatologie

     3.2. Produsele stupului în afecțiunile gastro-intestinale (gastroenterologie)

     3.3. Afecțiuni hepato-biliare

Cap. IV. PRODUSELE APICOLE ÎN PATOLOGIA OFTALMICÃ

Cap. V. APITERAPIA ÎN AFECȚIUNILE APARATULUI RESPIRATOR

     5.1. Afecțiuni bronho-pulmonare

     5.2. Oto-rino-laringologie (nas-gât-urechi) (ORL)

Cap. VI. PRODUSELE STUPULUI ÎN CARDIOLOGIE ȘI AFECȚIUNILE

             CARDIOVASCULARE

     6.1. Efecte ale produselor apicole la nivel cardiovascular

     6.2. Angiologie

Cap. VII. APITERAPIA ÎN AFECȚIUNILE RENALE

     7.1. Afecțiuni renale

Cap. VIII. SOLUȚII APITERAPICE ÎN TRATAMENTUL AFECȚIUNILOR URO-GENITALE

     8.1. Afecțiunile uro-genitale

     8.2. Obstetrică și ginecologie

          8.2.1. Obstetrică

          8.2.2. Ginecologie

Cap. IX. AFECȚIUNI ALE ȚESUTULUI CONJUNCTIV, SISTEMULUI MUSCULAR ȘI OSOS

     9.1. Boala reumatismală, probleme articulare, gută

         9.1.1. Artrita

          9.1.2. Reumatismul

     9.2. Alte afecțiuni ale sistemului locomotor

Cap. X. APITERAPIA ÎN AFECȚIUNI ALE SISTEMULUI NERVOS

     10 .1. Dureri cronice

     10.2. Tulburări de memorie

     10.3. Scleroza în plăci (scleroza multiplă)

     10.4. Alte afecțiuni neurologice

Cap. XI. PRODUSELE APICOLE ÎN ENDOCRINOLOGIE

     11.1. Afecțiuni tiroidiene

     11.2. Diabetul

     11.3. Tulburări neuro-endocrino-metabolice, spasmofilie

Cap. XII. APITERAPIA ÎN PEDIATRIE

     12.1. Tulburări ale nou-născutului

     12.2. Infecții și parazitoze specifice sugarului și copilului mic

     12.3. Alimentația sugarului, distrofie

     12.4. Mierea și sugarii (copiii sub 1 an)

     12.5. Psihomotricitatea copilului

     12.6. Anomalii congenitale, mongolism

Cap. XIII. PRODUSELE ALBINELOR ÎN TRATAMENTUL BOLILOR INFECȚIOASE

Cap. XIV. ROLUL APITERAPIEI ÎN DERMATOLOGIE

Cap. XV. APITERAPIA ÎN AFECȚIUNILE IMUNITARE

     15.2. Boli auto imune

         15.2.1. Sclerodermia

Cap. XVI. APITERAPIA ÎN HEMATOLOGIE ȘI CANCER

     16.1. Anemiile

     16.2. Coagularea sanguină

     16.3. Cancerul

     16.4. Neoplasme, suport pentru chimioterapie

Cap. XVII. PROTOCOALE DE TRATAMENT CU PRODUSE ALE STUPULUI

     17.1. Terapia cu venin de albine –aplicațiile veninului de albine

     17.2. Aplicarea de unguente și creme pe bază de venin de albine

     17.3. Terapia cu aerosoli – aerosolizarea

     17.4. Aplicațiile cerii de albine

     17.5. Aplicarea propolisului - forme de administrare, doze

Cap. XVIII. FORME FARMACEUTICE PE BAZÃ DE PRODUSE ALE STUPUL UI

     18.1. Forme farmaceutice cu venin de albine

     18.2. Forme farmaceutice pe bază de ceară de albine

          18.2.1. În produse cosmetice

          18.2.2. În produse medicamentoase

     18.3. Forme farmaceutice cu lăptișor de matcă

     18.4. Forme farmaceutice cu polen și păstură

     18.5. Forme farmaceutice cu miere

     18.6. Forme farmaceutice cu propolis

GLOSAR DE TERMENI MEDICALI

INDICELE AFECȚIUNILOR CUPRINSE ÎN TEXT

BIBLIOGRAFIE SELECTIVÃ

O IMAGINE A APICULTURII DE ASTÃZI DIN ROMÂNIA

Cap. II

SINERGII ÎNTRE CONSTITUENȚII ACTIVI DIN PRODUSELE APICOLE

Acizii nucleici sunt componenții esențiali în toate celulele vii. Tot acizii nucleici, fie că este vorba de ADN sau de ARN, sunt constituenții vitali și în produsele stupului (polenul, păstura, larve le de albine) care au în compoziția lor acești compuși responsabili pentru transmisia informației genetice în reproducerea speciilor.

Lăptișorul de matcă conține și el aceste componente, în general, sub formă de urme. Trebuie menționat că acizii nucleici ADN și ARN sunt intotdeauna însoțiți de proteine și de aminoacizi.

Aminoacizii

Polenul recoltat de albine conține toți aminoacizil esențiali în proporții interesante: leucina (9,06%), lizina (7, 70%), izoleucina (7%), valina (6,91%), fenilalanina (5,94%), treonina (5,28%), metionina (1,17%) și triptofanul, mai puțin de 1%.

Studiile asupra acțiunii terapeutice a aminoacizilor au devenit din ce în ce mai numeroase, ele elucidând multe din acțiunile importante și implicațiile acestora la nivelul organismului uman. Se știe, de exemplu, că un mare număr de neuromediatori sunt alcătuiți din aminoacizi și că prezența sau absența din alimentație a acestora poate avea o influență directă asupra comportamentului. Suplimentele nutriționale pe bază de aminoacizi sunt din ce în ce mai utilizate în tratamentul depresiei nervoase sau pentru diminuarea stress-ului. Totodată, o serie de aminoacizi, cum este cazul celor cu sulf, manifestă acțiune antioxidantă, opunându-se astfel degradărilor produse de radicalii liberi.

Tot aminoacizii sunt compușii care au intrat în arsenalul suplimentelor nutriționale utilizate de sportivi, mai ales de către cei care practică culturismul.

Fiecare aminoacid manifestă la nivelul organismului propria sa acțiune, uneori acționând în sinergie, lucru ce vine să sublinieze rolul polenului și al păsturii pentru om.

Triptofanul (Trp) este considerat un somnifer natural. La nivelul creierului, el este transformat în serotonină, substanță ale cărei efecte calmante  sunt binecunoscute. Suplimentarea în triptofan grăbește instalarea somnului, diminuează durerile migrenoase și oferă bune rezultate în tratamentul depresiei, mai ales în cazul subiecților alcoolici, la care concentrația de serotonină la nivel cerebral este foarte scăzută.

Fenilalanina (Phe) este un alt antidepresiv natural Fenilalanina este transformată în organism în dopamină, noradrenalină și adrenalină, trei mediatori chimici ce joacă un rol esențial în transmiterea impulsului nervos între celulele de la nivel cerebral și celulele altor structuri ale sistemului nervos. La nivel cerebral este vorba de o creștere a concentrației de feniletilamină și de noradrenalină. Această acțiune centrală se află, în nenumărate cazuri, la baza stărilor depresive rezistente la medicația tradițională.

Fenilalanina joacă, de asemenea, un rol important în lupta contra durerii, protejând endorfinele (hormonii cu acțiune analgezică naturală) de distrugere, ca urmare a acțiunii unor enzime. Astfel protejate, endorfinele își pot exercita efectul analgezic, efect mai puternic împotriva durerilor decât administrarea de aspirină sau chiar de morfină.

Tirozina este aminoacidul utilizat de glanda tiroidă pentru biosinteza hormoni lor specifici, între care tiroxina ce guvernează importante funcții metabolice, precum și procesul de creștere. Tirozina este și precursorul a doi importanți neuromediatori: dopamina și noradrenalina. Tirozina este sintetizată pornind de la alt aminoacid – fenilalanina – prin intermediul enzimei fenilalanin-hidroxilază. Dacă această transformare este împiedicată (prin deficit enzimatic), se produce prea puțină adrenalină și apare fenomenul de depresie. Așadar, nu este surprinzător faptul că proprietățile anxiolitice ale celor doi aminoacizi sunt atât de apropiate.

Procesul de creștere este, la rândul său, guvernat de doi aminoacizi: arginina și ornitina.

Arginina este sintetizată pornind de la ornitină, iar aceasta, la rândul ei, este eliberată în sânge după asimilarea argininei. Marele interes pe care îl prezintă acești doi aminoacizi rezidă în capacitatea lor de a stimula secretarea hormonului de creștere (STH – hormon somatotrop) de către glanda hipofiză. STH este esențial pentru copii, dar și pentru adulți, deoarece întărește sistemul imunitar favorizând producția de limfocite), accelerează procesul de cicatrizare, mobilizează lipidele corporale și le accelerează arderea. O importantă cantitate  de arginină se găsește în lichidul seminal, unde contribuie la creșterea numărului de spermatozoizi și a mobilității acestora.

Cisteina și cistina acționează în tandem pentru a încetini procesele legate de îmbătrânire.

Cisteina este un aminoacid cu sulf, iar cistina este forma stabilă de dimer a cisteinei. Aceasta participă la producerea de glutathion (celelalte ingrediente fiind acidul glutamic, metionina și glicocolul), un antioxidant natural indispensabil în neutralizarea radicalilor liberi. Prin intermediul acestui compus, cisteina dispune de o importantă acțiune anti-îmbătrânire, datorită rolului său de prevenire a aterosclerozei, a infarctului, a cancerului și, într-un mod general, prelungește viața celulară.

Metionina este un alt aminoacid cu sulf. Ca și cisteina, metionina participă la sinteza glutathionului. Metionina dispune și de o mare capacitate de chelatizare a metalelor grele, cum este cazul plumbului și al mercurului, pe care astfel le elimină din organism.

Lizina este un aminoacid a cărui lipsă din organism este frecvent întâlnită la vegetarieni (de unde și interesul pe care îl prezintă polenul și păstura). Lipsa acestuia poate antrena o rezistență mai scăzută la infecții. Lizina provenită din alimentație este, de asemenea, utilizată pentru regenerarea țesuturilor afectate, pentru sinteza de proteine și enzime.

Histidina este un precursor al histaminei. Are un efect calmant asupra sistemului nervos și stimulează secreția gastrică.

Acidul glutamic este un neuromediator cu influență directă asupra capacităților cerebrale (este singurul aminoacid ce poate penetra bariera hematoencefalică), întrucât îmbunătățește memoria și sporește vitalitatea spirituală.

Acidul aspartic este, la rândul său, un neuromediator cu capacitatea de a spori rezistența la oboseală și care se bucură de foarte mult succes în programele de dezintoxicare.