4003 produse pe stoc
 |
|
 |
|
|
|
|
|
|
|
 |
|
 |
| |
|
Bube amare | 
» Coperta | Pentru
autor, care este un observator fin și profund al acestui spectacol
grotesc, suferința de a asista neputincios la degradarea rapidă a
societății capătă proporțiile unui cataclism. | | Afișat de 21898 ori. |
| Preț raft: | 28.00 RON | |
Reducere: | 25% | Preț site: | 21.00 RON
* | |
Contact
|
Fragmente din carte
"E prima dată când nu-mi mai pot privi viața ca pe un experiment sau
ca pe-un scenariu bun de lungmetraj. Pledez pentru toleranță, dar nu
pentru promiscuitate, fac apologia curiozității, nu a viciului, militez
pentru relaxare, nu lene și încurajez exprimarea, nu flecăreala. Sunt
artist, nu pierde-vară, însă asta nu-mi aduce niciun avantaj în afară de
faptul că nu am trac și pot să mă fac de căcat în orice împrejurare. E
prima dată când să faci mișto de tine mai mult ustură decât gâdilă, iar
pana moale și caldă a ironiei zgârie pielea franjurată a respectului de
sine. E groaznic să trăiești într-un film prost în care regizorul
părăsit de inspirație și noroc nu știe ce să facă mai departe și bate
apa în piuă de dragul unor cadre, iar în așteptarea ideii salvatoare
trage de timp între acte. Le înțeleg pe multe dintre personajele lui
Sergiu Nicolaescu."
***
"Resemnarea a devenit un sport de performanță. Se exersează încă de
la cele mai fragede vârste. Chiar mai devreme decât vârsta la care
trebuie să începi gimnastica. Însă, spre deosebire de gimnastică,
abandonul etern poate fi practicat toată viața. Și nici nu costă nimic.
De aici încolo nu mai pot fi ipocrit. Deși locuiesc într-un apartament
civilizat și încă mai am lumină, nu mă grăbesc să-mi pun oglindă pentru
că mi-e teamă să mă privesc în ochi în prima dimineață după ce mi s-a
scurs printre degete și ultimul centimetru de sfoară, cea de care era
prinsă speranța, și m-am prăbușit în boala necruțătoare a sufletului,
nepăsarea. Uneori orice e mai bun decât balansul dement al căutării,
du-te-vino-ul haotic între emoții pe care-l crește la sân respingerea,
forfota imperativă a speranțelor care bat în coșul pieptului și frica
devalizantă de a te fi înșelat. Oamenii se educă să-și dorească cât mai
mult pentru ca apoi să fie într-atât de nefericiți încât să aibă nevoie
de ajutor ca să învețe să nu înnebunească."
***
"Am devenit superficiali, schingiuiți emoțional, confuzi și limitați
în așa măsură încât confundăm valoarea cu portofelul îngrășat de bani,
măsurăm integritatea după dotările mașinii din garaj, succesul îl
cântărim în kilogramele de aur de la gât, numim calitatea după
apartenența la un partid, credința o recunoaștem după numărul de cruci
și icoane care atârnă de-un parbriz, curajul e totuna cu știința de a
fura fără să fii prins, numim inteligență tupeul de a minți, îndrăzneala
e definită de ostentația mârlănească a unui grătar încins în fața unei
scări de bloc, bărbăția de violența cu care e bătută o femeie în parc,
bunul-simț de frica sau nepăsarea cu care trecem pe lânga ea,
civilizația se oprește la a nu scuipa semințe în capul unui vecin,
bunul-gust e recunoscut după eticheta unui tricou sau după bonul de
cumpărături dintr-un mall. Ne-am transformat de bunăvoie în bunuri de
consum, carnea de tun a istoriei și am înlocuit cuvântul om cu
poza unei hălci de carne stricată, susceptibilă oricând de a fi
aruncată. Am ajuns ușor de cumpărat atunci când nu am mai avut nimic de
vândut. Ne încredințăm aspirațiile altora, ne amanetăm rațiunea pe
nimic, ne dăm de pomană idealurile, votăm pentru o găleată goală,
camuflată de un litru de ulei, un pumn de făină de proastă calitate, un
desfăcător de bere și poza unui candidat despre care nu știm nimic. Doar
că e frumos coafat și n-are dinți stricați. Alimentele se termină
repede, desfăcătorul se rupe după a treia utilizare și găleata, decorată
cu trei ințiale de partid, redevine goală la fel ca și mintea noastră
ciuruită de nevoi prin care s-au scurs încet-încet idei, dorințe și
păreri. Resemnați, folosim găleata ca să cărăm, împiedicat, târșâind
papucii rupți, bătuți de vânt prin găurile din pulover, apa de la
fântâna insalubră din sat și aplaudăm inepțiile unui nou mandat."
***
"Îmi lipsește organul echilibrului. Oscilez între beatitudine și
disperare, mă balansez întruna între orgasm sublim și scârbă deplină. Mă
învârt în loc ca un titirez beat și îmi răspândesc frustrarea până la
pragul unei crize de nervi. Mă opresc aici pentru că încep să mă
enervez.
A apărut în: 2016-06 |
|
Fii primul care își spune opinia! |
|
|
 | Inteligența pozitivă
De ce doar 20% dintre oameni și echipe își ating adevăratul potențial și cum îl poți atinge tu pe al tău |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Cele mai noi cărți ADEVĂR DIVIN
|
Noutăți pe site
|
Retipăriri
|
|
|
 |
|
 |
|
