Unele taine dezvăluite ale tarotului :. Anonimus :. Ganesha :. Editura Adevăr Divin (Detalii)

Tarotul este, datorită ideogramelor sale, o reprezentare a ideilor, de la simplu la complex. Nu putem gândi fără să ne reprezentăm ideile. Tarotul este o maşină de gândit. Nu putem citi dacă nu cunoaştem semnele sau literele si, în cazul de fată, semnele si literele. Tarotul conţine simbolismul si explicaţia grafică a 22 de litere ale alfabetului sacru, precum şi toate semnele ce permit citirea sau scrierea. Tarotul este o grilă ce permite traducerea tuturor hieroglifelor.

Autor: Anonimus

Editura: Ganesha

Afişat de 22079 ori.

Cotaţie articol: Nespecificat (0/5; 0 voturi)
Neinspirat	Mediocru	Mediu	Bun	Excelent

	•Preţ raft:	25.00 RON

	•Reducere:	10%
	•Preţ site:	22.50 RON *

Contact

Descriere

Cuprins

Fragmente

Condiţii de livrare

Soarele străluceşte la stânga Magicianului. Soarele este simbolul iradierii şi a emanaţiei fluidice pe care Magicianul trebuie să ştie să o utilizeze pentru Binele său şi pentru Binele celor care i se adresează, adică pentru evoluţia tuturor fiinţelor, bărbaţi şi femei. Luna, la dreapta Magicianului, aspirantă, cu forma arcuită, va servi drept martor când Soarele va dispărea.
Optul răsturnat ce domină capul Magicianului este semnul infinitului Naturii creatoare, la care iau parte Magicianul şi toate celelalte figuri pe care le vom vedea dominate de acest semn.
Magicianul este Preot, Poet şi Cavaler, el reprezintă simbolul celor trei Regi Magi avut în vedere de poetism. El poartă sabia şi potirul şi îl vrăjeşte pe şarpe. Atitudinea Magicianului exprimă puterea, calmul, seninătate, maiestatea şi, mai ales, voinţa iniţiatoare, suverană şi creatoare.
Totuşi, în funcţie de ceea ce se va dezvălui puţin câte puţin în cursul lucrării de faţă, Magicianul (Măscăriciul, în alte versiuni) devine, pentru postulanţii la iniţiere: sfătuitorul fratern ce ghidează în arcana I sau V, pentru a călăuzi spre IUI, VII,X şi XVIIII.

100. - DESPRE UNITATE ÎN ARCANA I

Unitatea simbolizează, printre alte lucruri, identitatea şi existenţa. Aceste două entităţi necesită armonie în propria fiinţă şi conservare.
După S. M. Ragon, cifra 1 simbolizează omul viu ce stă în picioare, el menţionând: „Omul este singurul dintre fiinţele vii care se bucură de această capacitate. Adăugând un cap, am obţinut semnul P al paternităţii, al puterii creatoare". Semnul P vine din ebraicul coph şi înseamnă XVIIII în ordinea arcanelor, sau 100.
Apropierea realizată de S. M. Ragon se justifica prin această egalitate sau reducţie teosofică:
XVIIII = 1+9 = X= 1 + 0 = 1,
de asemenea: 100 = 1.
După abatele E. Bertaud: „Orice am putea gândi despre Cabală, nu putem contesta faptul că ea a contribuit mult la dezvoltarea simbolismului şi a numerelor în special. Ei îi datorăm ceea ce numim astăzi: adunarea şi reducţia teosofică, prin care se confirmă simbolismul numerelor. Astfel, spre exemplu: 1+2, binarul în acţiune, dă 3, realizarea; 1 + 2 + 3 = 6, prin intermediul evoluţiei, 1 + 2 + 3 + 4=10, ce ne duce la unitatea de pornire: căci 10 = 1 la o octavă superioară. (0 nu contează ca număr). De asemenea, 7, ce echivalează cu 4 (numărul creaţiei) + 3 (numărul Trinităţii) indică astfel uniunea creaţiei cu Autorul ei; sau cu 6, armonia dobândită, + 1, unitatea divină, uniunea seriei de şase cu Principiul său, este, de asemenea, semnul ascuns al reîntoarcerii la Unitate, căci 1 + 2 + 3 + 4 + 5 + 6 + 7 = 28, şi 2 + 8 = 10 şi 10 = 1, reîntoarcerea la unitate în timpul odihnei din cea de-a 7 zi101".
Lucrarea Abatelui E. Bertaud se sprijină pe Nihil obstat şi pe Imprimatur din 22 octombrie 1946.

101. - DESPRE ARCANA UNU, DECI DESPRE NUMĂRUL UNU

Se cuvine să cităm două pagini frumoase ale lui Rene Capdet, extrase dintr-un studiu despre Formarea fiinţelor, în viziunea sfântului Augustin (Formation des Etres d'apres saint Augustin). Acest studiu a fost publicat în Bulletin de Litterature ecclesiastique de l'Institut catholique de Toulouse nr. 1 şi 2, ianuarie 1936 (paginile 28-30):
„Pentru Platon, inteligenţa este, înainte de toate, facultatea de a determina măsurile în fiinţe, de a le surprinde limitele cunoscându-le formele. Dar arta măsurii este dublă: putem compara un lucru cu un altul, mai mare sau mai mic, având astfel o măsură relativă; sau îl putem compara cu un etalon, cu 0 unitate de măsură considerată absolută, ceea ce este mai bine. Această ultimă măsură, transcendentă lucrurilor măsurate, este Binele.

A apărut în: 2018-09

Fii primul care îşi spune opinia!

e-Mail-ul dvs.

Numele dvs.

Mesajul:

	Bun venit! ( Autentificare \| Înregistrare )

www.FotoMars.ro