Andrei infrunta de unul singur examenul de admitere la
facultatea de jurnalistica, deoarece Lucia plecase intr-o excursie prin Europa,
cu parintii. Deja ii simtea lipsa si dorul il incerca cum nu crezuse ca se va
putea vreodata.
Baiatul se prezenta la examene calm, convins ca va reusi printre primii. Tocise
cu sarg materia de admitere si se
autosugestionase puternic, cu o formula verificata in alte ocazii: Voi reusi cu
siguranta, am si reusit deja.
Minunea se produse, isi citi numele pe locul trei, dar victoria nu avea gustul
miraculos ca atunci cand o impartea cu iubita. Merse linistit la redactie si-l
informa pe Panduru ca era deja student. Redactorul-sef il invita sa ia loc in
fata lui si ii oferi o cafea, ca un soi de premiu pentru succes.
Imi place cum evoluezi, baiete, il asigura seful.
Mie imi place foarte mult ce fac.
Se cunoaste. Aproape ca nu am de ce baga pixul in stirile tale. Ma gandesc sa
te scot la inaintare.
Ce sa fac?
Interviuri cu oamenii de succes.
Mi-ar placea, insa multi indivizi de succes sunt escroci.
Noi evitam cat putem milionarii de carton.
Nu intotdeauna?
Depinde de ce hotaraste Geambasu.
Patronul mai inchide ochii? se mira adolescentul.
Cand treburile nu sunt grave si avem nevoie de reclama lor.
Inteleg. Ne adaptam la societatea de consum.
Mai omitem anumite informatii, nu?
Am inteles bine ce trebuie sa fac.
Nu fac prostii, domnule Panduru...
|