4013 produse pe stoc
 |
|
 |
 |
|
 |
 |
|
 |
|
 |
|
 |
|
Mintea carcinogenă Mecanisme psihosomatice ale cancerului: rolul stresului și emoțiilor in cancer, cum sa previi îmbolnavirea și cum sa ajuți tratamentul |  » Coperta | De sute de ani, oamenii de știință atrag atenția asupra
rolului psihicului în apariția cancerului. Cartea Mintea carcinogenă prezintă
peste 2000 de studii ce dovedesc că mintea constituie principala sursă a
cancerului. | Afișat de 22178 ori. |
| Preț raft: | 62.00 RON | |
Reducere: | 25% | Preț site: | 46.50 RON
* | |
Contact
|
Astfel, tipurile de atașament și natura reacției la stres
pot fi transferate de la o gcnerafie la alta. Studiile au arătat că în 70%
dintre cazuri există o corespondență între tipul de atașament al părinților și
tipul de atașament al copiilor lor (securizant, evitant, ambivalent). Această
corelație devine și mai semnificativă (75%) când numai categoriile de atașament
securizant" și insecurizant" sunt comparate (van IJzendoorn M.,
1995). Cercetări efectuate la Universitatea din Quebec (Canada) arată că majoritatea
(83%) dintre copiii mici ai mamelor abuzate și neglijate au fost clasificați ca
nesiguri, iar o proporție remarcabilă (44%) au manifestat dezorganizare în
atașament. A existat o corelație puternică între atașamentul mamei și cel al
copilului, care indică transmisia intergenerațională a atașamentului (Berthelot
N. et al, 2015).
Una dintre căile biologice prin care tiparele insecurizante
de atașament se transmit de la o generație la alta o reprezintă perturbarea
axei hipotalamice-pituitare-adrenale și a producției de cortizol de către
experiențe timpurii ale copiilor cu atașament insecurizant față de mamă
(Ben-Dat Fisher D. et al, 2007, Yehuda R., LeDoux J., 2007).
Conform teoriei sistemelor familiale, modurile fundamentale
specifice de relaționare dintre mamă, tată și copil reproduc, în fapt, istoria
relațiilor de familie ale generațiilor trecute și e foarte probabil să fie
reproduse de generațiile viitoare. Prin urmare, numeroase tipare
comportamentale, îndeosebi alcoolism, incest, simptome fizice, violență și
sinucidere, sunt repetate de la o generație la alta (Varga A.Y., Khamitova I.
Yu., 2005). Studiind nevroza la copii și adolescenți, omul de știință sovietic
A.I. Zakharov (1982) a ajuns la concluzia ca aceste distorsiuni constituie, de
obicei, o reflexie clinică și psihologică a problemelor de familie chiar și pe
parcursul a trei generații (bunici, părinți și copii). Aceeași imagine e
observată și la disfuncțiile corporale: de exemplu, în studiul sindromului
psihovegetativ, s-a descoperit că organismul copilului copiază", practic,
bolile și tulburările părinților, cel mai adesea ale mamei sau rudelor de pe
linia acesteia (Gindikin V.Y., 2000).
Acest lucru e adevărat și pentru pacienții cu cancer. În
particular, femeile cu cancer la sân ale căror relații cu mama erau
caracterizate de sacrificiu excesiv de sine pe un fundal de agresiune reprimată
au manifestat un astfel de comportament de sacrificiu de sine și reacție
exagerată față de copii (îndeosebi fete) și au format în aceștia (a treia
generație, deja) un grad ridicat de dependență față de mamă (Cutler M., 1954).
Aceste date sunt confirmate de O.D. Rozhkova (2015) - la pacienții femei, ea a
descoperit, cel mai adesea, un sistem familial închis, în care anxietatea
acumulată circula în interior și nu era eliberată către exterior. Aceasta
slăbește sinele individului și potențează procesele codependenței extreme în
familie. Prin urmare, deseori, în mai multe generații ale unei familii cu
pacienți cu cancer, autoarea a fost capabilă să observe un mecanism de transfer
al modelului relațiilor codependente. Unul dintre pionierii psiho-oncologiei,
Lawrence LeShan (1989), care a lucrat în acest domeniu mai bine de 15 ani,
consideră că apariția cancerului în mai multe generații ale unei familii e
asociată mai mult cu un bagaj emoțional în continuă creștere decât cu
manifestări genetice.
Bernie Siegel (1998), un alt remarcabil psiho-oncolog,
chirurg și oncolog, scria: Condiționarea negativă e mult prea obișnuită. De-a
lungul anilor am descoperit că pacienții mei tind să capete aceleași boli
precum părinții lor și să moară la aceeași vârstă. Cred că acea condiționare
reprezintă un factor cel puțin la fel de important precum predispoziția
genetică. (Eu o numesc «genetică psihologică».) «Genele» psihologice sunt la
fel de ajutătoare sau de distrugătoare precum genele fizice. Văd asta deseori
când primesc desene de la un părinte și un copil ambii cu cancer. E incredibil
să observ similaritatea. Unul este, deseori, un duplicat al celuilalt, deși au
fost realizate la ani distanță - niciunul dintre pacienți nu a văzut desenele
celuilalt. Un părinte neputincios, deznădăjduit produce un copil neputincios,
deznădăjduit."
Cercetări moderne indică faptul că transferul eredității
psihologice apare nu numai după nașterea copilului, din cauza condiționării
sau, în termeni psihologici, a imprimării comportamentului părintelui asupra
copilului, ci și prin transmisia informației epigenetice în procesul
concepției.
Putem, de exemplu, să analizăm metilarea unor regiuni
promotoare specifice ale genomului (din care începe expresia genei) celulelor T
imunitare la bărbații adulți cu un istoric de experimentare a agresiunii fizice
cronice între 6 și 13 ani. Aceasta a revelat că 448 de promotori ai genelor
asociate comportamentului agresiv aveau un tipar de metilare diferit de cel al
bărbaților din grupul de control, lipsiți de o copilărie traumatică (Provencal
N. et al, 2014). Există motive să considerăm că acest tipar de metilare le va
fi transmis copiilor acestor bărbați. Și asta întrucât un alt studiu a
descoperit un caracter modificat al metilării genelor la adulții ai căror
părinți au experimentat un nivel ridicat de stres în copilăria timpurie (Essex
M. et al, 2013). Conform savanților de la Institutul Donders pentru Creier,
Cogniție și Comportament din Olanda, circa jumătate dintre persoanele examinate
prezintă o modificare epigenetică a receptorilor α2b-adrenergici, care face ca
amigdalele lor să răspundă mai activ la stimulii emoționali. Astfel, părinții,
transmițând către copii imprimările propriilor stresuri, fixate în starea de
reglare genetică, își determină copiii să devină mai predispuși la
experimentarea stresului (Cousijn H. et al, 2010).
Bruce Lipton, renumit biolog celular și promotor al științei,
reflectează asupra conexiunii conform căreia părinții acționează drept ingineri
genetici pentru copiii lor în lunile dinaintea concepției: În stadiile finale
ale maturizării ovulului și spermatozoidului, un proces numit imprimare
genomică ajustează activitatea grupurilor specifice de gene ce vor modela
caracterul copilului care va fi conceput. Cercetările sugerează că tot ceea ce
se întâmplă în viața părinților în timpul procesului imprimării genomice are o
influență profundă asupra minții și corpului copilului - un gând
înspăimântător, având în vedere cât de nepregătiți sunt majoritatea oamenilor
să aibă un copil."
În experimente pe animale s-a confirmat că trăsăturile
comportamentale ale mamelor și taților sunt transmise epigenetic de la o
generație la alta.
A apărut în: 2021-03 |
Fii primul care își spune opinia! |
|
|
|
|
|
|
 | Remisie totală Să-i supraviețuim cancerului, chiar și atunci când nimeni nu ne mai dă nicio șansă |
|
|
|
|
|
Cele mai noi cărți ADEVĂR DIVIN
|
Noutăți pe site
|
Retipăriri
| |
|
 |
|
 |
|