Raja Yoga

Au fost scrise deja numeroase volume referitoare la filozofia indiană religioasă. Studiul exhaustiv asupra învățăturilor indiene, așa cum sunt ele cuprinse în Vede, Upanișade, Yoga Pradipika, precum și în învățăturile lui Patanjali, Shankaracharya și ale altor maeștri, fac inutilă discuția teoretică asupra disciplinei Yoga și filozofiei sale. De aceea, ni se pare mai adecvată o introducere practică în yoga, așa cum este ea de fapt. În Occident, majoritatea oamenilor încă sunt adepții noțiunii eronate conform căreia yoga este un tip de revelație religioasă, aplicabilă numai celor din Orient; de asemenea, mult prea des se presupune că yoga intră în conflict cu învățăturile creștine și că nu este de niciun folos celor din Occident. Scopul nostru este de a corecta această înțelegere greșită, întrucât pentru mulți căutători spirituali, o astfel de înțelegere eronată blochează cea mai scurtă cale către Împărăția lui Dumnezeu. Yoga nu este o religie, ci o posibilitate, bazată pe fapte psihologice demonstrate, de a dezvolta Sinele uman și de unire a acestuia cu Dumnezeu. Dacă este adevărat că yoga ne conduce către Dumnezeu, atunci este adevărat și faptul că ea nu poate fi ostilă niciunei religii, întrucât există un singur Dumnezeu și un singur Sine, indiferent ce denumiri le-am atribui. De asemenea, dorim să aducem în atenția cititorilor că însuși Iisus Hristos a predicat această cale, întrucât calea sufletului către Dumnezeu este însăși Yoga. Prin urmare, calea îngustă și anevoioasă arătată de Iisus este chiar Yoga. Denumirile și formele nu sunt altceva decât învelișuri exterioare ale aceluiași adevăr. Această carte a fost scrisă pentru cei din Occident. De aceea, am preferat să ilustrăm și să demonstrăm adevărul prin exemple și afirmații din Biblie, și nu din cărțile sacre ale Orientului. Ceea ce ne-am propus să prezentăm nu este un exotism Oriental, ci însuși adevărul. Iar pentru fiecare dintre noi, adevărul este mai ușor de pătruns atunci când este exprimat sub forma termenilor și expresiilor cu care am devenit familiari încă din copilărie.

Cuvânt înainte ... 9 Introducere ... 13

I Ce este yoga? ... 17
II Calea Orientului ... 77
III Calea Occidentului ... 129
IV Cele două căi se întâlnesc ... 171

Esența reală a omului nu este personalitatea sa. Aceasta nu e altceva decât o reflexie a adevăratului său Sine. Însă din moment ce persoana este imperfectă, reflexia este slabă și distorsionată. Din această cauză, adevărata noastră perfecțiune și puritatea strălucitoare a originii noastre divine aproape că nici nu pot fi recunoscute. O fereastră opacă, întunecată, poate ține la distanță splendoarea minunată a razelor soarelui. Însă curățând fereastra personalității mele, strălucirea care pătrunde mă va ghida înapoi la adevăratul soare dătător de viață. Așa cum există numeroase raze care provin dintr-un singur soare, tot așa există nenumărați indivizi care își au originea într-un singur Sine divin. Când pășim pe un coridor lung, cu multe ferestre, putem vedea cum soarele strălucește prin fiecare fereastră, trimițând diverse culori pe podeaua de piatră. Oare fiecare fereastră are soarele ei special care pătrunde prin geam și trimite diverse culori pe podea? Nu. Știm că există un singur soare care strălucește prin aceste ferestre, iar culorile de pe podea sunt rezultatul diferențelor din structura pietrei. În mod asemănător, un Sine divin unic strălucește prin fiecare conștiință. Mintea noastră este luminată de strălucirea unui singur Sine, iar existența atâtor tipuri de personalități se datorează diferențelor din suprafața care reflectă strălucirea acelui Sine unic. Cei care au reușit să își ridice nivelul personal de conștiință până la Sinele divin știu că acesta este o realitate interioară, și nu o legendă. Astfel de persoane cunosc înțelesul simbolic al Cinei celei de Taină. „Domnul Iisus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine. Și, după ce a mulțumit lui Dumnezeu, a frânt-o și a zis: «Luați, mâncați; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi.»" (Corinteni 11: 23, 24) Întrucât pâinea este trupul Sinelui, fiecare individ conține o mică parte din Sine. De asemenea, așa cum aceste bucăți fac parte dintr-o singură pâine, spiritul aparent diferit care ne animă face parte dintr-un singur Sine. În terminologie Biblică, acest Sine divin universal este Cuvântul, Logosul, Alpha și Omega - Hristos! Iisus a spus: „Eu sunt vița, iar voi sunteți ramurile." (Ioan 15:5) Cât de clar devine acest limbaj pentru cei care cunosc secretul Sinelui! Sinele universal este tulpina, vița, iar oamenii sunt ramurile. „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți." (Matei 12:31) Bineînțeles! Căci noi toți suntem ramuri ale aceleiași vițe, parte din același Sine divin. Dacă greșești față de cineva, greșești față de tine însuți. Conștiința ta vinovată este vocea Sinelui lăuntric pe care l-ai ofensat prin greșeala înfăptuită față de aproapele tău. „Căci, după cum trupul este unul și are multe mădulare și după cum toate mădularele trupului, măcar că sunt mai multe, sunt un singur trup, tot așa este și Hristos." (I Corinteni 12:12) Fiecare cuvânt din Scriptură este clar pentru cei care știu, din proprie experiență, că Scriptura vorbește despre Hristos cel adevărat și viu, cel care a fost, este și va fi alături de noi până la sfârșitul veacurilor. Căci Hristos este Sinele, Viața, Adevărul - și oricine crede în El, chiar dacă moare, va trăi. Oricine înțelege Biblia știe că promisiunile lui Dumnezeu cel întrupat sunt bazate pe fapte psihologice. El știe că Hristos care a spus „Eu sunt Viața" (Ioan 14:6), nu este o închipuire distantă, idealizată, a imaginației, ci un fapt, adevărul veșnic și viu, tot așa cum viața însăși este adevărată și palpabilă. „Sunt cu voi în toate zilele până la sfârșitul veacului!" (Matei 28:20), a promis El.

Să ne închipuim acum situația în care se află unul dintre noii discipoli care și-a lăsat în urmă familia și lumea civilizată, cu agitația și haosul ei. Când se așază pentru a se concentra asupra păcii interioare, în mintea lui năvălesc mii de amintiri care nu îi dau pace. Odată cu expansionarea conștiinței sale, situația nu doar că nu se îmbunătățește, ci este din ce în ce mai rea. Cu cât conștiința se expansionează mai mult, cu atât mai multe imagini subconștiente îi invadează mintea conștientă. De fapt, toate amintirile sale, de când s-a născut - lucruri demult uitate și îngropate - prind viață și îl iau cu asalt cu atâta forță, încât se simte de parcă le trăiește din nou. Aceasta este o etapă dificilă. Noul discipol trebuie să facă pace cu toate amintirile sale, să-și proceseze și să asimileze toate imaginile, pentru a nu percepe viața sa anterioară ca pe un șir de experiențe personale. Toate întâmplările din viața sa, fie bune sau rele, trebuie clarificate ca experiență. Ori de câte ori privește în urmă, punctele de inflexiune din viața sa trebuie să i se înfățișeze ca oportunități de a învăța o lecție spirituală. El trebuie să recunoască forțele și cauzele din spatele experiențelor individuale, care l-au condus tot mai aproape de țelul său. Aceste cauze și forțe i-au dezvoltat puterea de discernământ și au trezit în el aspirația de a atinge eliberarea întru eternitate, întru Dumnezeu. Atunci când, în timpul acestei etape de asimilare mentală și spirituală, discipolul a ajuns în punctul în care privește fiecare amintire ca pe o oportunitate de a dobândi experiență - ca și cum i s-ar fi întâmplat altcuiva - nu mai este legat de aceste amintiri, întrucât legătura lor cu această persoană a încetat să mai existe. Aceste amintiri au fost detașate de conștiința sa. El le-a asimilat și transformat, astfel încât nu îl mai afectează în niciun fel. Referitor la acest aspect, discipolul yoghin trebuie să învețe un lucru foarte important: să facă distincția între reprimarea și transformarea sentimentelor, dorințelor, pasiunilor și a altor amintiri ale sale. Atâta timp cât vrem să uităm ceva, acel lucru va continua să ne macine. Fie că ne dăm sau nu seama, astfel de sentimente reprimate au o influență puternică asupra noastră. Ele ne vor influența pașii și acțiunile, putând să ne cauzeze boli sau să ne chinuie în nenumărate alte moduri. Pe de altă parte, dacă încetăm să le mai suprimăm - dacă le dezgropăm din subconștient, dacă le privim în față și le asimilăm, adică le transformăm - puterea pe care o au asupra noastră va dispărea. Vom dobândi controlul asupra lor, vom îmblânzi aceste forțe sălbatice care ne-au torturat în trecut, direcționându-le către canalele potrivite și folosin-du-le în beneficiul nostru. Astfel, vom învăța marele adevăr spiritual: nu există forțe negative, doar forțe utilizate în mod negativ. Astfel, noul discipol yoghin învață să dobândească pacea interioară. Prin intermediul păcii absolute și sacre a naturii din jur, el atinge echilibrul perfect și începe să înțeleagă limbajul munților, al izvoarelor, copacilor, florilor și animalelor. Nu doar că înțelege acest limbaj, ci învață să îl și vorbească. încetul cu încetul, se aseamănă tot mai mult cu companionii săi - cei care trăiesc deja starea de pace profundă. Spiritul său agitat, măcinat de furtuni interioare, își găsește pacea; el se simte reîmprospătat, revitalizat, energizat. Acum el poate începe să se concentreze asupra centrilor energetici, numiți chakre în limba sanscrită.