Busola emoţională :. Ilse Sand :. Ascendent :. Editura Adevăr Divin (Detalii)

Busola emoţională
Cum să ieşim din labirintul emoţiilor

Această carte este pentru cei care ar vrea să se cunoască mai bine la nivel emoţional. A fost scrisă şi pentru psihoterapeuţi, psihologi şi alţi practicieni care îi ajută pe ceilalţi cu problemele lor emoţionale.

Autor: Ilse Sand

Editura: Ascendent

Afişat de 22501 ori.

Cotaţie articol: Nespecificat (0/5; 0 voturi)
Neinspirat	Mediocru	Mediu	Bun	Excelent

	•Preţ raft:	17.85 RON

	•Reducere:	20%
	•Preţ site:	14.28 RON *

Contact

Descriere

Cuprins

Fragmente

Condiţii de livrare

CAPITOLUL 3
Evită conflictele care nu sunt cu adevărat necesare

Priveşte-ţi cu atenţie gândurile încărcate cu furie

    Există anumite conflicte care nu pot fi evitate şi nici nu e bine să fie evitate, căci prin evitare poţi plăti un preţ foarte mare. Dacă nu îţi asumi anumite conflicte, trecerea prin ele, vei constata în timp că spaţiul tău personal se va restrânge simţitor. Şi există anumite conflicte care nu sunt necesare, pentru că o simplă schimbare în atitudinea ta poate fi suficientă pentru a rezolva o problemă ce poartă în ea potenţialitatea conflictului.
    Oricând mă simt furioasă, primul lucru pe care îl fac este să examinez gândurile care au legătură cu furia mea. Poate furia mea se datorează unei interpretări eronate a realităţii şi poate dispărea în momentul în care rectific greşeala de percepţie.
    La un moment dat aşteptam un email important într-o vineri după amiază şi conexiunea de internet a avut o avarie tocmai atunci. Timpul trecea şi furia mea creştea. Am început să-mi imaginez tot felul de lucruri neîntemeiate cu privire la compania de internet şi experimentam o frustrare din ce în ce mai mare pe măsură ce timpul trecea şi nu primeam niciun răspuns cu privire la momentul când conexiunea va fi reluată. Îmi imaginam chiar că angajaţii companiei şi-au început deja o petrecere de final de săptămână şi nu se vor mai ocupa de avarie. Asta mă înfuria şi mai tare.
    Într-un târziu am realizat că gândurile mele erau nejustificate şi alterau imaginea situaţiei, aşa încât am început să mă calmez şi să încep să fac alte lucruri în timp ce aşteptam ca cei de la compania de internet să rezolve avaria, ceea ce s-a şi întâmplat, o oră mai târziu.

A lua lucrurile prea personal

    Mulţi dintre noi facem adesea greşeala de a crede că ceilalţi fac lucrurile împotriva noastră sau cu scopul de a ne enerva, deranja. Este un mod de gândire copilăresc şi mult prea centrat pe propria persoană. Atunci când luăm lucrurile personal, ne percepem ca fiind centrul universului, aşa cum fac copiii, uitând sau ignorând faptul că ceilalţi acţionează cel mai adesea în conformitate cu propriile ţări sau nevoi şi nu acţionează cu scopul de a ne prejudicia pe noi.
    Să spunem, de exemplu, că trebuie să mă văd într-un loc cu fiul meu iar el întârzie. Încep să gândesc: "Fiul meu nu mă respectă. Lui nu-i pasă de timpul meu." Dar realitatea e că fiul meu a fost absorbit într-un proiect personal şi a uitat cu totul de timp. Acelaşi lucru îl fac şi eu, uit de timp când lucrez ceva, deci fiul meu a moştenit acest lucru de la mine. Când văd acest aspect, că fiul meu îmi seamănă, fiind absorbit cu totul în anumite proiecte, devin dintr-o data bucuroasă.
    Când nu sunt foarte sigură dacă gândurile pe care le am şi care mă fac furioasă reflectă o realitate, dacă este posibil, verific acest lucru cu persoanele cu care experimentez situaţia respectivă.
    Un exemplu ar fi acesta: când vizitez o prietenă la ea acasă, tot timpul găsesc dezordine de nedescris în casa ei şi asta mă enervează foarte tare. De fiecare dată când ajung la ea, mă înfurii că nu găsesc un loc unde să mă aşez fără să stau printre cărţi sau haine, iar enervarea mea vine de la gândul că ei nu îi pasă de nevoia mea de a sta într-un loc ordonat, că nu mă respectă. În una din ocazii am întrebat-o, politicos, dacă ea chiar ştie că eu am nevoie să fiu primită într-un loc decent ordonat. Ea mi-a spus că ştie asta, dar că, din păcate, eforturile ei sunt foarte mari pentru a găsi acel timp preţios în care stăm împreună de vorbă, iar dacă ar dedica timp şi ordinii, ne-ar rămâne foarte puţin timp pentru împărtăşiri.
    După această declaraţie a ei, enervarea mea a dispărut instantaneu, pentru că am înţeles că dezordinea nu reflectă în niciun caz lipsa de respect pentru mine. Această conştientizare m-a ajutat să evit un conflict sau o atmosferă tensionată pe durata vizitei.

Furia poate fi o consecinţă a unor aşteptări nerealiste

    La un moment dat în viaţa mea, am fost extrem de furioasă pe compania mea de asigurări. Gândul care a declanşat şi a întreţinut această furie a fost acesta: "Am plătit atâţia ani sume importante acestei companii de asigurări, iar acum, când am nevoie de sprijin, ceea ce compania mi-a plătit ca despăgubire a fost o sumă ridicolă de-a dreptul. Am fost înşelată."
    Adesea gândurile rulează circular în mintea noastră, declanşând emoţii intense şi variate. Poate că ai remarcat că de multe ori ai tendinţa de a-ţi percepe gândurile ca şi când ar fi realitatea însăşi. Şi dacă permiţi orbeşte ca anumite gânduri să trezească în tine emoţii perturbatoare, vei sfârşi consumând inutil enorm de multă energie şi vei întreţine multe conflicte interioare.
    Este important să îţi analizezi cu atenţie gândurile înainte să acţionezi asupra emoţiilor ce au fost declanşate de aceste gânduri. Să ne distanţăm în mod adecvat de gândurile noastre înseamnă să privim o anumită situaţie din afară, într-un mod mai realist.

CAPITOLUL 13
Nu te apuca să dai explicaţii: Aprofundează imaginea de sine

    Cu toţii avem o imagine sau o idee în interiorul nostru despre cum suntem percepuţi de ceilalţi. Imaginea de ansamblu este formată sau modelată în copilărie. Descoperim cine suntem văzându-ne reflectaţi în privirea părinţilor noştri şi în reacţiile lor.
    Dacă ai avut părinţi care au avut energie să se intereseze despre tine şi cine eşti tu ca persoană şi au formulat asta în cuvinte, atunci ai un simţ al sinelui puternic. Şi cu cât este mai puternică încrederea şi convingerea ta că eşti o persoană OK, cu atît mai flexibil vei putea fi în legăturile cu ceilalţi şi cu atât mai capabil vei fi să răspunzi la tachinări cu un zâmbet.
    Unii dintre noi au crescut cu părinţi care nu au reuşit să se familiarizeze cu cine suntem, aşa că nici nu ne-au putut ajuta să ne dăm noi seama. Poate că ceea ce ne-au reflectat a fost greşit pentru că nu au văzut decât acele lucruri pe care aveau nevoie să le vadă. Poate că aveau nevoie ca propriii copii să fie mai buni decât cei ai altora, aşa că ne-au oglindit prea pozitiv. Sau poate ce au văzut în noi au fost propriile laturi negative reprimate, aşa că ne-au oglindit prea negativ.
    Zonele în care nu am fost văzuţi, acceptaţi sau oglindiţi corect de părinţii noştri sunt zonele care vor deveni problematice pentru noi ca adulţi.
    Poate că nu eşti sigur cine eşti. Sau poate ai o imagine de sine care este ambivalenţă, aşa încât într-un moment te percepi ca fiind un ratat, pentru ca imediat după aceea să te consideri un erou.
    Unii oameni au o imagine de sine mult prea limitată. De exemplu, dacă te vezi ca pe o persoană care este puternică şi care se descurcă în orice situaţie, îţi va fi greu să ceri ajutor şi, în general, să accepţi că poţi fi slab. Iar dacă te vezi ca fiind cineva care sare totdeauna în ajutorul celorlalţi, îţi va fi dificil să stabileşti limite sau să te accepţi când nu ai energia să-i ajuţi pe alţii. Dacă nu eşti sigur cine eşti, dacă eşti OK sau nu, sau dacă eşti demn de iubire, vei fi mult mai influenţabil de părerea altora despre tine. Dacă cineva ar lăsa să se înţeleagă, de exemplu, că eşti egocentric, vei deveni foarte agitat şi vei simţi nevoia să vii cu o grămadă de explicaţii pentru a-l convinge pe celălalt că nu putea fi mai departe de adevăr.

Când dai explicaţii

    Când ştii cine eşti şi te simţi bine cu asta, nu vei simţi nevoia să dai prea multe explicaţii. Vei arăta pur şi simplu cine eşti.
    Scopul celor mai multe explicaţii este să te asiguri că persoana cealaltă te percepe corect; asta ar însemna că te percepe aşa cum îţi doreşti să fii perceput. Şi că ceilalţi nu te percep într-un fel pe care-l consideri negativ.
    Dacă simţi constant nevoia să le explici altora cum eşti şi cum nu eşti, probabil că ai observat că asta îi irită. Majoritatea oamenilor ar vrea să te vadă şi să te experimenteze în felul lor. Totuşi, să le permiţi să facă asta poate uneori să îţi provoace anxietate. Unii oameni vor începe să se explice în continuare, fără să se poată controla cât de puţin. Poate că au o foarte puternică frică de abandon pentru că, în sinea lor cred că toată lumea îi va părăsi dacă nu sunt văzuţi sau auziţi într-un fel anume, care a fost, probabil, singurul în care primeau atenţie pozitivă de la mama sau tatăl lor.
    Pentru a fi complet şi cu adevărat prezenţi în fiecare moment, oamenii trebuie, în întâlnirile lor unul cu celălalt, să aibă curajul să se privească în ochi, să fie deschişi şi să se simtă unul pe celălalt. Când întâlneşti o altă persoană, dacă îndrăzneşti să asculţi şi să fii atent şi deschis să afli ceva complet nou atât despre tine cât şi despre cealaltă persoană, o conexiune de foarte mare calitate se va forma.
    Dacă eşti tot timpul ocupat să le spui celorlalţi cum eşti, poveştile tale te pot împiedica să ai o întâlnire autentică, revigorantă cu oricine.

Când pur şi simplu nu e posibil să rezolvi lucrurile vorbind despre ele

    Unii oameni merg la terapie pentru că au certuri care se tot repetă şi de fiecare dată când încearcă să discute despre probleme, se termină cu furie şi acuzaţii. Le cer să stea unul în faţa celuilalt şi să-mi demonstreze cum se întâmplă de obicei lucrurile când încearcă să discute despre anumite subiecte. De obicei devine evident că ambele părţi au imagini de sine foarte vulnerabile şi se simt oarecum ameninţate.
    Poate că totul a pornit de la un conflict de interese Nu sunt de acord când şi unde să pună limite pentru copii. Şi, în loc să accepte că au ajuns la o neînţelegere, dând glas opiniilor lor şi făcând un compromis, încep să explice lucrurile - moment în care de obicei totul o ia razna.
    Scopul explicaţiilor ei e să-l convingă pe el că felul în care vede ea situaţia este cel corect şi că un părinte bun face lucrurile în felul ei. Problema ei e că explicaţiile ei ajung la el ca o critică.

A apărut în: 2020-09

Fii primul care îşi spune opinia!

e-Mail-ul dvs.

Numele dvs.

Mesajul:

	Bun venit! ( Autentificare \| Înregistrare )

www.FotoMars.ro