Medicina vibraţională :. Richard Gerber, M.D. :. Prestige :. Editura Adevăr Divin (Detalii)

Medicina vibraţională
Cartea #1 a terapiilor cu energie subtilă

Conceptul de medicină vibraţională înglobează în prezent căi de vindecare numeroase: cristaloterapie, fitoterapie, homeopatie, sacroterapie, acupunctura, elixire florale, medicina chakras-urilor, yoga. Cele mai multe dintre ele sunt practici milenare.

Autor: Richard Gerber, M.D.

Editura: Prestige

Afişat de 22148 ori.

Cotaţie articol: excelent (5/5; 2 voturi)
Neinspirat	Mediocru	Mediu	Bun	Excelent

	•Preţ raft:	150.00 RON

	•Reducere:	20%
	•Preţ site:	120.00 RON *

Contact

Descriere

Cuprins

Fragmente

Condiţii de livrare

    Aceste energii subtile influenţează tiparele celulare de creştere atât în direcţie pozitivă, cât şi negativă.
    Gândirea medicală clasică se înşală considerând că orice boală poate fi vindecată prin intervenţie la nivel fizic sau prin eliminarea sistemelor de celule anormale. Prin medicamente şi chirurgie, doctorii încearcă să restabilească funcţionalitatea anumitor componente, cum ar fi arterele, într-un mod aproximativ asemănător cu cel în care un instalator desfundă o instalaţie de curgere a apei. Ei folosesc chimicale pentru a spori debitul de sânge, astfel încât acesta să depăşească blocajele de colesterol, iar când acest lucru nu se întâmplă folosesc o sondă sau chiar o rază laser pentru a elimina acumularea care a creat disfuncţionalitatea. Un caz şi mai comun este cel în care este introdusă o „ţeavă", în scopul de a se şunta bătrâna arteră înfundată. Cheia în tratarea unor asemenea afecţiuni s-ar putea să nu rezide în folosirea unor simple soluţii fizice de „reparare rapidă", ci în reorganizarea matricei energetice care dirijează manifestarea la nivel celular a disfuncţiei.
    Există un aspect al fiziologiei umane pe care medicii nu l-au înţeles încă şi pe care îl admit cu reticenţă. Această dimensiune a fiziologiei umane reprezintă domeniul de interferenţă al Spiritului cu corpul fizic. Dimensiunea spirituală este baza energetică pentru orice viaţă, căci ceea ce animă carcasa fizică este energia spiritului. Legătura nevăzută între corpul fizic şi forţele subtile ale spiritului este cheia de înţelegere a relaţiei interioare dintre materie şi energie. Când oamenii de ştiinţă vor începe să pătrundă adevărata relaţie dintre materie şi energie, ei vor mai avea puţin până la a înţelege relaţia dintre omenire şi Dumnezeu.
    Domeniul ştiinţei care va aduce omenirea la acest nou nivel de înţelegere este medicina vibraţională. Medicina vibraţională încearcă să vindece boala şi să transforme conştiinţa umană lucrând cu tiparele energetice care ghidează expresia fizică a vieţii. În cele din urmă, vom descoperi că însăşi conştiinţa în sine este un fel de energie, una în mod direct relaţională cu expresia celulară a corpului fizic. Aşa stând lucrurile, conştiinţa participă la continua creare a sănătăţii sau a bolii. Medicina vibraţională, în calitatea sa de ştiinţă a viitorului, s-ar putea să deţină nişte chei care îi vor ajuta pe doctori să rezolve misterul, care face ca unii oameni să rămână sănătoşi, în vreme ce alţii se află într-o continuă stare de boală.
    Când doctorii vor reuşi să înţeleagă mai bine care este relaţia la nivel profund între corp, minte şi spirit şi legile naturale care ghidează manifestarea lor pe planeta noastră, atunci va exista cu adevărat o medicină holistică.
    Noi reprezentăm într-adevăr un microcosmos, în cadrul unui macrocosmos, după cum au înţeles de mult filosofii orientali. Principiile observate înăuntrul microcosmului deseori reflectă principii mai largi care guvernează comportamentul macrocosmului. Modelele de organizare în natură se repetă la mai multe niveluri ierarhice. Dacă se va ajunge la descoperirea în care sunt exprimate legile Universale la nivelul microcosmosului, va fi mai uşor să se înţeleagă funcţionarea macro-cosmosului. Cu cât oamenii vor fi mai aproape de a înţelege cu adevărat structurile fizice şi energetice ale minţilor şi corpurilor lor, cu atât vor fi mai capabili de a înţelege natura Universului şi foiţele creaţiei care îi unesc cu Dumnezeu.

Minunile luminii laser: holografici, ca un nou model de realitate

Pentru a înţelege medicina einsteiniană, ne putem raporta la cunoştinţele referitoare la lumină sau, mai precis, la lumina laser. Lumina laser, pe baza căreia funcţionează razele laser şi holografia, este un tip foarte special de lumină, cunoscut sub numele de lumină coerentă. Lumina coerentă este extrem de ordonată, undele sale deplasându-se în mod regulat, asemănător unor soldaţi în marş. Lumina laser a avut numeroase aplicaţii în ştiinţă, în medicină şi în industrie. Videodiscurile, telecomunicaţiile cu fibră optică şi chirurgia optică cu laser reprezintă în prezent aplicaţii practice comune ale luminii laser coerente. Studierea imaginilor produse prin folosirea luminii laser pentru iluminarea obiectelor materiale se numeşte holografie. Holograma este o fotografie tridimensională specială, creată pe baza interferenţei de energii. Totodată, hologramele demonstrează un principiu unic existent în natură, conform căruia fiecare parte poate conţine esenţa întregului. Holograma ne oferă un model nou şi unic care poate ajuta ştiinţa să înţeleagă structura energetică a Universului ca şi multi-dimensionalitatea naturii fiinţelor umane.
O hologramă se produce prin trimiterea unei singure raze laser printr-un instrument optic numit splitter optic sau divizor de lumină pentru a crea două raze laser ce provin din aceeaşi sursă. Una dintre raze, denumită „raza de referinţă", trece printr-o lentilă de dispersie care o transformă dintr-o rază, a cărei lumină este dispusă sub forma unor fascicule foarte subţiri şi ordonate, într-un semnal luminos, de genul lumină-fulger, asemănător celui produs de bliţurile fotografice.

   S-a descoperit că medicamentele administrate dimineaţa devreme au avut efecte cel mai puţin toxice asupra animalelor folosite pentru experiment. De aceea, se pare că terapia cu medicamente, la fel ca şi tratamentele prin acupunctura, pot fi aplicate în mod optim în anumite momente ale zilei. Nu se ştie până în această clipă dacă fluxul energetic din meridiane este răspunzător pentru nivelurile de toxicitate care variază în funcţie de timp. Aceasta este o idee care va fi cercetată mai departe, pe măsură ce ne vom continua studiul despre cronobiologie şi ne vom raporta la aceste lucruri dintr-o altă perspectivă, cea subtil-energetică.
    Se poate ca unele dintre ritmurile noastre biologice înăscute să constituie reflectări ale unor ritmuri subtil-energetice să aparţină unei benzi de frecvenţă superioare. Aceste ritmuri subtil-energetice se află, la rândul lor, în consonanţă cu ciclurile cosmice ale Universului. Meridianele de acupunctură s-ar putea să constituie calea ce ne conectează la energiile corpurilor celeste. Se ştie foarte bine că multe evenimente biologice par a se desfăşura în conformitate cu activitatea solară. Sistemul de meridiane ar putea să fie mecanismul energetic prin care schimbările înregistrate de activitatea solară să fie traduse în efecte celulare şi fiziologice. Dacă oamenii de ştiinţă din Vest ar lua în considerare relaţia dintre timp şi fluxul energetic cosmic ce străbat meridianele de acupunctură, poate că ar fi posibil să înţelegem unele schimbări ciclice care caracterizează fenomenele biologice studiate de cronobiologi.
    Modificările ciclice de energie din meridiane sunt importante pentru specialiştii din acupunctură, care încearcă să restabilească echilibrul în sistemele afectate de boală. Aceştia consideră că disfuncţia unui meridian sau a mai multora este ceea ce precede îmbolnăvirea unui organ. Anormalitatea survenită în circuitul meridianelor reflectă dezechilibrul energiilor polare yin şi yang. Niciuna dintre forţe nu există de una singură şi se află în legătură cu necesităţile energetice de ansamblu ale organismului. Restabilirea prin acupunctură a echilibrului energetic în circuitul meridianelor va avea ca rezultat reducerea stării de boală prin corectarea anumitor tipare energetice ce declanşează disfuncţiile şi dezorganizarea celulară.
    Prin folosirea acestui gen de filosofie în legătură cu energiile, chinezii au putut interveni cu succes asupra multor boli de natură organică, nu doar asupra durerilor. Din nefericire, gândirea occidentală a ales să se concentreze asupra acestei singure dimensiuni a terapiei, deoarece, până de curând, numai analgezia prin acupunctură a părut să aibă semnificaţie pentru oamenii de ştiinţă. Această viziune se limitează la identificarea canalelor meridianelor cu sistemul nervos, în loc să fie privite ca un sistem energetic cu existenţă proprie. Filosofia metaforică, în legătură cu circuitele energetice organice care acţionează la fel ca elementele yin şi yang, este prea greu de acceptat pentru majoritatea medicilor din Vest.
    Oamenii de ştiinţă din Occident văd, cu mici excepţii, meridianele de acupunctură ca pe nişte structuri imaginare, deoarece nu se publică studii anatomice despre meridiane în revistele medicale acceptate în mod curent, care să le demonstreze prezenţa. Aceştia preferă să creadă că traseele nervoase constituie adevăratul mecanism al terapiei prin acupunctură. Şansa ca oamenii de ştiinţă din Vest să conceptualizeze meridianele de acupunctura se va datora probabil fizicii, şi nu medicinei, întrucât noua fizică conceptualizează energia într-un mod similar.
    Sistemul nervos şi cel al meridianelor acţionează în mod complementar. Fiecare sistem funcţionează în simbioză cu celălalt pentru a transforma activitatea energetică, desfăşurată la niveluri vibratorii superioare, în tipare celulare. Lucrarea lui Kim Bong Han sugerează că există cu adevărat structuri tubulare ce împânzesc, în interior, corpul fizic, cele ale meridianelor. Studiile extensive efectuate de Kim au demonstrat existenţa separată a acestui sistem de meridiane, asemănătoare unor ţevi, sistem care este implicat într-un mod special în furnizarea de energie către structura neuronală a corpului. Prin înlăturarea meridianelor care alimentau nervii, Kim a descoperit că aceştia îşi primeau informaţia într-un timp mult mai lung.
    Ne-am putea întreba dacă există şi alte dovezi de natură experimentală în afară de cele furnizate de lucrarea lui Kim Bong Han, care să demonstreze existenţa reţelei de meridiane. Există şi alte cercetări care să pună în evidenţă legătura dintre acest sistem al meridianelor şi organele corpului? Răspunsul la această întrebare este da. S-au desfăşurat cercetări care au confirmat existenţa unei asemenea legături, pe baza unor măsurători sistematice asupra caracteristicilor electrice ale sistemului de meridiane. Prin măsurarea acestor parametri electrici, s-ar putea demonstra nu numai existenţa meridianelor, ci şi posibilitatea folosirii acestora pentru detectarea sistemelor organice defecte.

A apărut în: 2021-02

Fii primul care îşi spune opinia!

e-Mail-ul dvs.

Numele dvs.

Mesajul:

	Bun venit! ( Autentificare \| Înregistrare )

www.FotoMars.ro