3825 produse pe stoc
 |
|
 |
 |
|
 |
 |
|
 |
|
 |
|
 |
|
Istoria Zenului Doctrina și practica zen în China și Japonia |  » Coperta | După ce a fost adus în China în secolul al VI-lea d. Ch., de către patriarhul indian Bodhidharma, Zenul a câștigat teren în timpul dinastiilor Sui (598-617) și Tang (618-906), bucurându-se de un ecou fără egal printre școlile buddhiste pe întreaga perioadă a dinastiei Sung (976-1126)... | Afișat de 21882 ori. |
 | Preț raft: | 29.00 RON | |
Reducere: | 90% | Preț site: | 2.90 RON
* |
Momentan indisponibil(ă)!
În prezent nu cunoaștem dacă și când acest produs va fi în stocul nostru.
Puteți însă să faceți precomandă și astfel veți fi anunțat(ă) atunci când acesta devine disponibil.
Pentru aceasta trebuie să fiți autentificat(ă).
| |
Contact
|
CAPITOLUL 1. ZENUL ÎN CHINA
1. Originea indiană a
Zenului
Astăzi, putem găsi
discipoli ai Zenului veritabil doar printre buddhiștii japonezi. Nu-i dăm de
urmă în așa-zisa Evanghelie a lui Buddha și nici nu-l mai aflăm în China
sau în India. Ceea ce știm cu certitudine este că precepte1e Zen provin de la
însuși Buddha Sakyamuni, dacă nu chiar din perioada pre-buddhistă. Nu trebuie
uitat că inițiații brahmani practicau meditația, sau Dhyana, încă din timpuri imemoriale.
Reținându-și suflurile,
cel ce-și stăpânește toate mișcările va respira încetinit pe nări. Fără greș,
înțeleptul își va înfrâna mintea, acest car tras de cai nărăvași.
El va alege pentru
exerciții un loc neted, curat, fără pietricele, departe de foc și de praf,
învăluit de sunete binefăcătoare, cursuri de apă sau lacuri prin apropiere,
umbrit, plăcut vederii, bine adăpostit.
Primele forme sub care
Brahman se înfățișează celor care practică Yoga sunt: ceața fumegândă, soarele,
focul, vântul, incandescența, fulgerele și o lună de cristal.
Când apar pământul, apa,
lumina, căldura și eterul, când apar virtuțile, cele de cinci feluri, atunci
cel care și-a forjat corpul prin focul practicii Yoga nu va mai cunoaște boala,
bătrânețe a și durerea.
Se spune că primele roade
ale Yogăi sunt ușurința mentală și corporală, lipsa bolii, reechilibrarea
interioară, o voce plăcută, o mireasmă dulce și o cantitate redusă de
secreții.
(Svet. Upanișad, ii, 8-13)
Cea mai înaltă stare de
conștiință survine atunci când cele cinci instrumente de cunoaștere (simțurile)
împreună cu mintea nu mai sunt afectate de stimuli iar intelectul și-a încetat
goana.
Yoga este tocmai această
disciplinare completă a simțurilor. Totuși, practicantul nu trebuie să se lase
obsedat de absența gândurilor, căci Yoga nu poate fi țintuită pe loc.
(Katha Upanișad, ii 10, 11)
Pentru a se putea
concentra asupra obiectului meditației, practicantul va trebui să-și
stăpânească suflurile, să-și disciplineze simțurile, să se dedice meditației,
să-și focalizeze atenția, să urmeze calea introspecției și să realizeze unirea
completă (samadhi). Iată cele șase fațete ale Yogăi. Experimentându-le,
înțeleptul va întâlni pe creatorul de culoarea aurului, stăpânul, pe Brahman în
persoană, cauza primă; apoi, depășind binele și răul, el va face astfel încât
totul [respirație, organe de simț, corp etc.] să fie una în Marele Nemișcat
(Brahman).
(Maitr. Upanișad, vi. 18)
Iată cum este descrisă
altundeva modalitatea de focalizare a atenției spre interior (dharana):
Dacă practicantul
presează cu vârful limbii în cerul gurii, stăpânindu-și vocea și calmându-și
gândurile și fluxul respirator, îl va putea vedea pe Brahman prin cunoaștere
discriminativă (taraka). Când, după încetarea activității mentale, el
își vede propriul Sine, mai mic ca firul de praf dar strălucind precum Sinele
Suprem, el percepe identitatea dintre Sinele propriu și Sine, devenind lipsit
de Sine. Acum, el depășește orice limitare, fiind fără cauză, complet absorbit
în starea de conștiință pură. Acesta este misterul. ultim, eliberarea finală.
(Maitr. Upanișad, vi. 20)
Amrtab. Upanișad, 18, descrie trei
modalități de a sta așezat - anume, postura Lotus (Padmasana), cu
picioarele încrucișate dedesubt; postura diagramei mistice (Svastika); și
așa-numita postură favorabilă (Bhadriisana); în vreme ce Yogacikha recomandă
postura Lotusului, cu atenția îndreptată spre vârful nasului, mâinile și
tălpile strâns unite.
Însă primii buddhiști au
considerat așa-numitul Zen brahmanic ca fiind heterodox față de cel propus de
Buddha. Zenul provine din Iluminarea pe care a experimentat-o Sakyamuni la
vârsta de treizeci de ani, în timp ce medita așezat sub Arborele Trezirii (Bodhi).
Se spune că, după ce a ajuns la cunoașterea adevărului ultim, Buddha ar fi
afirmat: Toate formele de existență, însuflețite sau nu, au parte de Trezire
deodată.
Potrivit tradiție,
Sakyamuni și-a încredințat misterioasa doctrină de la minte la minte celui
mai vechi discipol pe numele său Mahakasyapa cu prilejul conciliului care a
avut loc pe Muntele Vulturului Sacru. Fiind recunoscut ca primul patriarh,
Mahakasyapa a transmis la rându - i învățătura celui de-al doilea patriarh pe
nume Ananda, ajungându-se astfel la Bodhidharma, cel de-al douăzeci și optulea
patriarh19 Nu ne putem pronunța asupra acurateții datelor istorice,
dar trebuie menționat că lista cu numele celor douăzeci și opt de patriarhi
cuprinde mulți învățați eminenți ai școlii Mahayana, ca și ai altor școli din
interiorul buddhismului, precum Așvaghosa, Nagarjuna,
Kanadeva și Vasubhandhu.
2. Bodhidharma aduce cu
el Zenul
Un eveniment de primă
importanță pentru istoria buddhismului a avut loc o dată cu sosirea lui
Bodhidharma în China. În jurul anului 520 d. Ch.24, el nu aduce din
sudul Indiei niște scripturi lipsite de viață, ci întruchiparea vie a
învățăturii legate de Iluminare, spiritul lui Sakyamuni, ceea ce face din el o
figură unică în istoria Zenului. Nu trebuie să ni-l închipuim ca pe un misionar
dornic să intre în grațiile ascultătorilor. Comportamentul său era total
diferit de cel al predicatorilor moderni. Orice comparație cu un misionar din
zilele noastre este exclusă. Dacă acesta din urmă zâmbește, sau încearcă să
zâmbească tuturor celor întâlniți în cale, vorbind politicos, Bodhidharma nu
zâmbea nimănui, privindu-și insistent interlocutorul, pentru a-i pătrunde în
cele mai ascunse unghere ale sufletului. Dacă misionarul modern are grijă să
fie mereu impecabil îmbrăcat, proaspăt ras și pieptănat, Bodhidharma era total
indiferent față de felul cum arăta, purtând întotdeauna aceeași robă de un
galben spălăcit. Dacă misionarul modern își va pregăti predica foarte atent,
folosindu-se de subtilități retorice pentru a vorbi cât mai convingător,
Bodhidharma se așeza tăcut ca un urs, neezitând să lovească pe oricine s-ar fi
apropiat de el pentru a-i pune tot felul de întrebări stupide.
3. Bodhidharma și Împăratul
Wu
Curând după sosirea la
Huang Cheu î sudul Chinei, Idhidharma a fost invitat la curtea împăratului WU în
capitala aflată la Chin Liang. Fiind un buddhist fervent și un erudit serios,
Majestatea Sa i-a spus în cursul audienței: Am construit temple, am copiat
scripturi sfinte și am înființat ordine monahale. Dar mă întreb, Venerabile, ce
merite voi dobândi din toate acestea? Fără îndoială, împăratul aștepta din partea
noului său oaspete un răspuns politicos și flatant, elogiindu-i virtuțile și promițându-i
că va fi răsplătit în ceruri, dar nobilul brahman răspunse scurt: Absolut nici
un merit:
Datorită acestei replici
neașteptate, împăratul a fost cuprins de îndoială și rușine, căci el nu
cunoștea decât preceptele buddhismului ortodox. Cum de toate astea sunt
zadarnice? Ce autoritate invocă acest călugăr pentru a spune că nu realizăm
nimic prin toate cele amintite? Ce text sacru poate să citeze în sprijinul
acestei afirmații? Care este concepția sa în legătură cu învățăturile lui
Sakyamuni? Ce consideră el drept principiul fondator al buddhismului? Pradă
acestor gânduri, împăratul a întrebat: Care este adevărul sacru sau principiul
fondator? Răspunsul nu a fost mai puțin surprinzător: Acest principiu
transcende totul. Nu există nimic sacru.
Împăratul nu știa ce să
creadă despre spusele maestrului. Cum să nu existe nimic sacru? Nu vorbesc
oare scripturile despre Sfinți, Adevăruri sfinte și Căi sfinte? Nu este Buddha însuși
unul dintre acești oameni sfinți? Chinuit de asemenea întrebări, monarhul zise
din nou: Cine este cel care se află dinaintea mea? Neștiutul, Majestate a
răspuns laconic Bodhidharma, dându-și seama că noua credință era inaccesibilă
împăratului.
Elefantul nu poate trăi
alături de iepuri. Ortodoxia pierdea din ce în ce mai mult teren în fața
Zenului. Bodhidharma a părăsit regatul Liang, ducându-se în regatul Wei de Nord.
Acolo, a petrecut nouă ani meditând în tăcere într-o mănăstire Shao Lin. Deoarece
obișnuia să stea cu fața la perete, el și-a dobândit apelativul de brahmanul
ce se holbează la zid.
Acest amănunt sugerează
că semnificația majoră a misiunii sale scăpa contemporanilor. Însă ar fi o
prostie să blamăm pe cineva, căci doar un leu poate aprecia cu adevărat un alt
leu. Lipsa popularității nu diminuează deloc importanța cuiva, așa după cum
Marele Pang nu scade cu nimic în ochii noștri din cauză că era nepopular
printre creaturile înaripate. Dacă Bodhidharma nu a reușit să intre în grațiile
contemporanilor, el le-a stârnit cu siguranță invidia. Biografii săi spun că au
existat trei încercări de a-l otrăvi, toate sortite eșecului.
Pag. 13 19
A apărut în: 2014-02 |
Fii primul care își spune opinia! |
|
|
|
|
|
|
 | Trauma 8 strategii de vindecare |
|
|
|
 | Cele mai noi 3 articole la colecția Zen |  | |
Vezi toate articolele de la colecția
,,Zen
|
|
Cele mai noi cărți ADEVĂR DIVIN
|
Noutăți pe site
|
Retipăriri
| |
|
 |
|
 |
|