Ce-ar fi dacă? :. Eldon Taylor :. For You :. Editura Adevăr Divin (Detalii)

Ce-ar fi dacă?
Provocările cunoaşterii de sine

„Ce-ar fi dacă? îţi pune gândirea sub semnul întrebării – şi mult mai mult decât atât. Cartea oferă o călătorie emoţională şi spirituală în descoperirea de sine...

Autor: Eldon Taylor

Editura: For You

Afişat de 21974 ori.

Cotaţie articol: Nespecificat (0/5; 0 voturi)
Neinspirat	Mediocru	Mediu	Bun	Excelent

	•Preţ raft:	24.09 RON

	•Reducere:	8%
	•Preţ site:	22.16 RON *
	Momentan indisponibil(ă)! În prezent nu cunoaştem dacă şi când acest produs va fi în stocul nostru. Puteţi însă să faceţi precomandă şi astfel veţi fi anunţat(ă) atunci când acesta devine disponibil. Pentru aceasta trebuie să fiţi autentificat(ă).

Contact

Descriere

Cuprins

Fragmente

Condiţii de livrare

CAPITOLUL 1. PREGĂTIREA PENTRU CĂLĂTORIE

„Cunoaşterea este o aventură fără sfârşit, la limitele incertitudinii.”

.Iacob BRONOWSKI

Aventura ta începe cu o privire atentă la modul în care s-ar putea să dobândeşti unele, dacă nu toate, dintre credinţele tale. Te-aş putea întreba: Eşti hipnotizat?

Să analizăm o idee sugerată de Richard Bach, în cartea sa Hypnotizing Maria (Hipnotizând-o pe Maria).’ Imaginează-ţi că un hipnotizator aflat pe scenă te hipnotizează. Experienţa ţi se va părea destul de reală, chiar dacă este o pură halucinaţie, fie că este negativă sau pozitivă ca natură. (O halucinaţie negativă apare atunci când nu reuşeşti să vezi realitatea, iar una pozitivă este atunci când vezi ce nu este realitatea.) Imaginează-ţi că ai fost închis într-o cameră fără uşi. Structura este realizată din beton masiv, ca un adăpost sau buncăr; iar pereţii, podeaua şi tavanul sunt de câţiva metri grosime. Eşti prins înăuntru, fără ieşire.

Gândeşte-te la asta un moment. Poate te plimbi ca Într-o cuşcă pe scenă, plimbându-te prin camera pe care doar tu o poţi vedea. Publicului i s-a spus că tu crezi că eşti captiv într-o cameră de beton solid. Atingi pereţii reci atunci când hipnotizatorul îţi sugerează să încerci să găseşti o cale de ieşire. Loveşti pereţii, doar pentru a descoperi că sunt reci şi solizi, iar suprafaţa lor este aspră ca un trotuar. Dai cu piciorul în perete şi te răneşti. Când hipnotizatorul îţi cere, cauţi îmbinări le şi nu găseşti nici una. Începi să te îngrijorezi - cum o să ieşi? Dacă dispare lumina? De unde vine lumina? Frica te copleşeşte.

Acum, imaginează-ţi că eşti în public. Vezi o persoană hipnotizată, captivă într-o cameră imaginară. Adică, bariera pe care o percepe ca un zid de beton, care nu există de fapt. Subiectul captiv este înlănţuit doar de credinţe le lui. Din perspectiva ta în calitate de observator, pare aproape ridicol că această idee auto-impusă, această halucinaţie, această stare mentală în hipnoză, ar putea fi reală. Râzi de persoană, pe măsură ce se străduieşte frenetic să scape. Gesturile lui sunt din ce în ce mai panicate, iar tu râzi din ce în ce mai tare şi mai cu poftă.

Limitări autoimpuse

Acum, imaginează-ţi că trăieşti într-o lume a propriilor limitări autoimpuse şi că faci asta chiar acum - în acest moment, în timp ce citeşti această carte. Câte astfel de ziduri auto-create ai fost hipnotizat să crezi că sunt reale? Nu asta înseamnă să accepţi o sugestie - o stare de hipnoză? Câte idei ai acceptat de la lumea din jurul tău - de la colegi, mass-media şi aşa mai departe - care au devenit zidurile tale, barierele tale?

Vreau să extind această idee, sugerând că ceea ce credem că este experienţa noastră directă despre noi înşine poate fi, într-adevăr, o confabulaţie (o născocire parţială). Ce vreau să spun cu asta?

Imaginează-ţi că eşti hipnotizat şi ai primit câteva sugestii posthipnotice. Să spunem că una este pentru afazie, pierderea sau deteriorarea puterii de a utiliza sau înţelege cuvintele.

Hipnotizatorul te-a informat că, atunci când te vei trezi, nu-ţi vei aminti numărul 6. (Hipnotizatorii fac, de fapt, lucruri de această natură pentru a demonstra realitatea hipnozei.) Deci, ţi se spune că până hipnotizatorul nu va face ceva - să pocnească din degete, de exemplu - nu vei şti de existenţa numărului 6. Acum, când te trezeşti din hipnoză, sugestia posthipnotică funcţionează. Hipnotizatorul îţi cere să numeri până la 10. Faci acest lucru, sărind peste numărul 6. Hipnotizator îţi arată o notă de restaurant de 65,05 dolari. Tu plăteşti 5,05 dolari. Pentru tine, numărul 6 nu există.

Acum, să presupunem că te-ai născut pe 6 iunie 1966.

Câţi ani ai?

Să facem un pas mai departe. Imaginează-ţi că sugestia posthipnotică a inclus ceva de genul: „Vei putea să te uiţi la televizor şi să asculţi la radio, dar nu vei recunoaşte în mod conştient sugestiile prin care te îndeamnă să faci ceva; vei face pur şi simplu ceea ce îţi spun ele să faci. Când te întreb de ce, vei găsi un motiv pentru care acţionezi astfel, dar nu vei fi conştient de faptul că faci acest lucru.”

Vezi un spot TV care-ţi spune să cumperi Remediul Magic pentru Răceală, pentru că vei răci în curând. Cumperi medicamentul. Când te întreb de ce, mă informezi că e o măsură preventivă, în caz că te îmbolnăveşti. Bineînţeles, răceşti şi foloseşti ulterior produsul.

Ti se pare cunoscut? Eşti conştient de faptul că cercetările auarătat că oamenii fac exact acest gen de lucruri? Într-un anumit studiu, participanţilor li s-a arătat imaginea unei persoane, iar în acelaşi timp, li s-a sugerat subliminal un cuvânt negativ. Când au fost rugaţi să evalueze persoana, nu numai că au făcut o evaluare negativă, dar au oferit şi motivul pentru care au făcut asta, chiar dacă au fost complet inconştienţi de stimulul subliminal.” Acest tip de cercetare i-a determinat pe mulţi cercetători să creadă că toată lumea are un sistem de „confabulaţie”, care vine şi umple golurile din amintiri şi acţiuni, doar pentru a da un sens unora dintre credinţe le şi lucrurile pe care le fac.

Sinele automat

Există multe domenii ale vieţii noastre, în care nu reuşim să fim conştienţi de noi înşine. Cercetările au arătat că proiecţia de repere subliminale care reprezintă caracteristicile altcuiva asupra unei persoane ţintă duce la un transfer de emoţii - sentimentele legate de celălalt sunt deplasate către persoana ţintă. Un studiu foarte interesant a arătat că bărbaţii aflaţi pe un pod ce prezintă un oarecare grad de periculozitate, atunci când au fost abordaţi cu un chestionar de către o cercetătoare atrăgătoare - care le-a lăsat numărul ei de telefon în cazul în care doreau să ştie mai multe despre studiul în cauză - au fost mult mai înclinaţi să sune şi să-i ceară o întâlnire, decât cei care se relaxau pe o bancă, în parc. Aparent, pericolul şi nivelul de excitare rezultat din acest risc au fost transferate cercetătorului de sex feminin, făcând-o să pară mai atrăgătoare - şi toate acestea s-au desfăşurat în subconştient. În cuvintele cercetătorului Jonathan Miller: „Fiinţele umane datorează o proporţie surprinzător de mare a capacităţilor lor cognitive şi comportamentale existenţei unui „sine automat” de care nu sunt conştiente şi asupra căruia au un control voluntar redus.

Îmi place foarte mult expresia: „Fii sincer cu tine însuţi.”

Un motiv pentru care îmi place este faptul că a ne cunoaşte pe noi înşine este o călătorie - o explorare - şi una care ne cere să riscăm să greşim în tot ceea ce credem că ştim sau credem.

Efectul hipnotic, propaganda, bombardamentul mass-media şi celelalte ne influenţează atât în mod previzibil cât şi imprevizibil. Violenţa naşte violenţă. Stimulii permanenţi ne desensibilizează sistematic nivelurile de excitare, iar rezultatul

este că este nevoie de din ce în ce mai mult şi mai mult sex, violenţă şi sânge pentru a ne satisface cerinţele reacţiei noastre la stimuli. .Dehipnotizarea” necesită mult mai mult efort decât ca cineva să pocnească din degete. E de datoria fiecăruia dintre noi să devenim conştienţi de toate căile prin care suntem dirijaţi, manipulaţi şi chiar introduşi într-un fel de conştiinţă de stup, dacă vrem cu adevărat să aflăm cine suntem şi de ce suntem aici.

Dacă recunoşti conştiinţa de stup, ce faci? Ce se întâmplă dacă vezi că e valabilă şi în cazul tău - ce faci atunci? Doar atunci când recunoşti gradul în care sinele tău autentic poate fi compromis, poate apărea orice cunoaştere de sine reală. Ce-ar fi dacă ai descoperi că multe dintre credinţe le tale se bazează pe presupuneri false, biţi de sunet, planuri ideologice şi aşa mai departe? Ce faci atunci?

Din nou, trebuie să subliniez că doar prin înţelegerea „arhitecturii” din spatele conştiinţei noastre de stup putem avea speranţa de a ne elibera şi de a începe efectiv călătoria foarte personală a cunoaşterii de sine.

Pag. 23 – 27

A apărut în: 2014-07

Fii primul care îşi spune opinia!

e-Mail-ul dvs.

Numele dvs.

Mesajul:

	Bun venit! ( Autentificare \| Înregistrare )

www.FotoMars.ro