Alegeri şi iluzii :. Eldon Taylor :. For You :. Editura Adevăr Divin (Detalii)

Alegeri şi iluzii
Cum am ajuns unde sunt şi cum ajung unde vreau să fiu?

Alegeri şi iluzii spune povestea călătoriei unui om în universul minţii omeneşti şi al raţiunii noastre de a fi. Aventura călătoriei este la fel de palpitantă ca şi descoperirile ştiinţifice.

Autor: Eldon Taylor

Editura: For You

Afişat de 21919 ori.

Cotaţie articol: Nespecificat (0/5; 0 voturi)
Neinspirat	Mediocru	Mediu	Bun	Excelent

•Preţ site:	25.00 RON *
Momentan indisponibil(ă)! În prezent nu cunoaştem dacă şi când acest produs va fi în stocul nostru. Puteţi însă să faceţi precomandă şi astfel veţi fi anunţat(ă) atunci când acesta devine disponibil. Pentru aceasta trebuie să fiţi autentificat(ă).

Contact

Descriere

Cuprins

Fragmente

Condiţii de livrare

CAPITOLUL 4 CREAREA SINELUI

Flatează-mă – şi n-o să te cred.
Critică-mă – şi n-o să te plac.
Ignoră-mă – şi n-o să te iert.
Încurajează-mă – şi n-o să te uit.

• William Arthur Ward

Cei mai mulţi dintre noi am fost îndoctrinaţi în perioada maturizării să acceptăm şi să credem anumite lucruri care ne pot limita potenţialul real - şi, de obicei, o fac. Asemenea găinilor din curte, am fost cu toţii condiţionaţi exact ca Nina (vezi Capitolul 1).

După anumite estimări, pentru fiecare unitate (bit) de informaţie pozitivă procesată de cineva se primesc cel puţin 90 de biţi de informaţie negativă. Cu alte cuvinte, pentru fiecare dată în care cineva este lăudat sau apreciat, i se dă de 90 de ori informaţia opusă. în consecinţă, oamenii ajung prizonierii. convingerilor auto-limitative despre aptitudinile, inteligenţa, valoarea lor - ba chiar despre propria sănătate şi fericire. Potrivit rezultatelor unui studiu, convingerea a anticipat nu numai vocaţia, ci şi cauza decesului. Realizat de dr. David Phillips, de la Universitatea Californiei din San Diego, studiul a evaluat credinţa asiaticilor în zodii. Zodiile îţi spun la ce eşti bun şi cei mai mulţi asiatici urmează, profesional, calea indicată. Zodiacul cuprinde şi informaţii referitoare la cauza decesului - de pildă, persoanele născute sub un anumit semn sunt predispuse să moară de inimă. Cercetarea a indicat clar o corelaţie pozitivă între convingere şi evenimente, indiferent de stilul de viaţă al indivizilor. Cu alte cuvinte, traiul curat şi cumpătarea nu i-a ferit de cancer, potrivit zodiacului, pe cei predispuşi să moară de această boală.

Cancerul şi convingerile

în primăvara anului 1991, am făcut un sondaj în rândul medicilor care au consimţit să le permită pacienţilor lor să folosească un program special experimental subliminal, InnerTalk, pe care îl creasem pentru remisiunea cancerului. (Voi vorbi pe larg despre această tehnologie, mai târziu.) Scopul studiului a fost compararea aşteptării de viaţă cu ratele efective ale mortalităţii bolnavilor de cancer care au utilizat programul subliminal.

Chestionarul a fost trimis medicilor ai căror pacienţi utilizaseră programul subliminal, cu doi până la patru ani în urmă. Li se cerea să răspundă la douăsprezece întrebări, evaluarea făcându-se pe o scară de la 1 la 5:

1. Dezacord total

2. Nu sunt de acord

3. Neutru

4. De acord

5. Acord total

Cele douăsprezece întrebări se încadrau în patru categorii generale:

1. Atitudinea pacientului faţă de boală, înainte de a folosi programul.

2. Atitudinea pacientului faţă de boală după utilizarea programului.

3. Supravieţuirea pacientului şi calitatea vieţii acestuia.

4. Părerea medicului în legătură cu convingerea pacientului că starea mentală îi poate influenţa starea generală a sănătăţii.

Sondajul a produs multe rezultate interesante - inclusiv rate semnificative ale remisiunii: 38% dintre pacienţii consideraţi a fi în stadiu terminal erau în remisiune, la momentul efectuării studiului.

V-ar mai putea surprinde un alt rezultat copleşitor. Dintre cele patru categorii, care credeţi că afectează cel mai mult aşteptarea de viaţă sau rata remisiunii? Cei mai mulţi oameni cred că este atitudinea pacientului, cu toate că tot ei ar spune că o boală terminală precum cancerul nu poate fi influenţată de simpla schimbare de atitudine a pacientului. Totuşi, nu atitudinea pacientului a constituit factorul determinant pentru supravieţuirea lui, ci atitudinea medicului.

Dacă medicul nu a crezut că atitudinea sau implicarea pacientului în programul subliminal JnnerTalk îi poate îmbunătăţi starea sănătăţii, pacientul a murit, indiferent de tratamentul medical care i-a fost aplicat - radiaţii, chimioterapie şi aşa mai departe. Pacientul a murit, oricare i-a fost atitudinea faţă de boală sau faţă de rezultatul ei final. Unicul factor determinant prezent în aproape toate cazurile a fost atitudinea medicului.

Luându-i în considerare numai pe acei pacienţi ai căror medici au fost de acord, într-o măsură oarecare, că mintea le poate influenţa starea de sănătate, rata supravieţuirii/remisiunii a crescut la 46%. Pentru pacienţii medicilor care au fost absolut de acord că mintea sau atitudinea pacientului este importantă pentru sănătate, rata supravieţuirii/remisiunii a fost 60%. îngustând şi mai mult câmpul, atunci când şi pacientul şi medicul au crezut cu tărie că mintea joacă un rol în însănătoşire, rata supravieţuirii/remisiunii a crescut la 100 %.

Sigur, acesta a fost doar un mic studiu pilot, dar, după părerea mea, a arătat limpede nu doar că mintea este capabilă să vindece trupul, ci şi că indivizii care au crezut-o capabilă de aceasta au influenţat, în mod direct, rezultatul. Puterea încrederii în sine a fost demonstrată şi într-un studiu de referinţă, întreprins de dr. Ellen Langer, în cadrul căruia au fost inversate anumite caracteristici ale bătrâneţii.

Convingerea şi bătrâneţea

Dr. Langer de la Universitatea Harvard a dus la ţară un grup de „bătrâni” şi i-a ţinut într-un loc izolat, timp de o săptămână. Participanţii au stat într-un hotel care recrea mediul anilor ‚80, au urmărit programe de radio (muzică şi publicitate) şi au purtat discuţii limitate strict la subiectele care erau de actualitate cu douăzeci de ani înainte. La sfârşitul săptămânii, membrii grupului arătau cu trei ani mai tineri, se îngrăşaseră, se comportau mai independent, ba chiar aveau auzul mai bun. Când „bătrânii” nu au mai crezut că sunt bătrâni şi au fost reintroduşi într-un cadru temporal anterior, procesul de îmbătrânire a fost stopat, şi chiar inversat. Vă amintiţi de povestea prietenului meu, disc-jockey? „Au ţopăit toată noaptea!”

Deznădăjduiţi şi neajutoraţi

Un alt studiu elocvent, care demonstrează puterea încrederii în sine, este cel întreprins de dr. Martin Seligman. Cu toate că detest să văd animalele tratate în acest fel, studiul aduce la lumină câteva informaţii interesante. Seligman a închis câini într-o încăpere a cărei podea era conectată la electricitate. în primă fază câinii au avut posibilitatea de a se scula şi a se muta într-o parte a podelei prin care nu trecea curent electric. în faza următoare, întreaga podea a fost electrificată, şi câinii nu au avut unde să se mai refugieze. După o vreme, câinii s-au dat bătuţi. Fie că s-a mai aplicat sau nu un curent electric, ei au rămas, scâncind neputincioşi, pe loc. Sistemele lor imunitar şi endocrin şi-au redus funcţionarea până aproape de zero. Nemaivăzând vreo speranţă, câinii renunţaseră la dorinţa de a trăi. Explicaţia poate fi că nu mai aveau motive să trăiască, nu mai era scăpare, şi această atitudine mentală i-a fost comuni. cată corpului, care a reacţionat în consecinţă.

Puterea mijloacelor de comunicare în masă

în fiecare zi, mass-media îşi inundă publicul cu mesaje de boală. Scopul este, de obicei, vânzarea vreunui leac sau antidot - dar pentru a vinde leacul, mai întâi trebuie să anunţe sau să vândă boala. Fiind expus constant la aceste reclame, ajungi să le crezi şi să te aştepţi la boală. Dacă îi spui cuiva, ;,Nu pune mâna - e proaspăt vopsit”, persoana va atinge, de regulă, obiectul. Când mijloacele de comunicare în masă îţi spun zi de zi ce te va îmbolnăvi şi chiar ucide, câtă boală şi moarte creează? Cred că vânzarea bolii în acest fel este o crimă - sau cel puţin aşa ar trebui tratată. (Tratez în detaliu acest subiect în cartea mea Autohipnoză şi tehnologii subliminale.

Media ne spune şi ce înseamnă succesul, cum să ne îmbrăcăm, ce este frumuseţea şi aşa mai departe. în acest fel se vând maşini sport, cosmetice şi altele asemenea - o fi bine pentru economie, dar dacă imaginea nu este conformă cu felul în care privitorul se vede pe el însuşi, atunci ea sugerează că privitorului îi lipseşte ceva. Publicitatea conţine un mare mesaj subliminal: eşti defectuos într-un fel oarecare şi, prin urmare, ai nevoie de acest produs.

Filmele de genul Rambo 1 (First Blood) idealizează răzbunarea. Eroii şi eroinele clădesc imagini ale curajului şi forţei prin acţiuni violente împotriva „celor răi”. Copiii copiază ceea ce văd. Violenţa este vândută nu doar prin filmele în sine, ci şi prin jucării. Ce copil nu a văzut Războiul stelelor şi nu şi-a dorit o sabie cu laser precum cea a cavalerilor Jedi?

De multe ori, semenii, părinţii, profesorii şi alţii au tendinţa de a fi insensibili. Prin vorbele, privirile, gesturile şi chiar glumele lor ne fac adeseori să ne simţim inferiori. Cu toţii tânjim să fim acceptaţi, doriţi, importanţi. Una peste alta, negativul întrece atât de mult pozitivul, încât nu este de mirare că mulţi oameni au senzaţia că adevăratul lor sine este captiv într-o cochilie goală, în timp ce viaţa trece pe lângă ei, mai ales în condiţiile în care, potrivit Fundaţiei Naţionale a Ştiinţei, minţile noastre produc 50.000 de gânduri în fiecare zi. Din nefericire, această stare a lucrurilor devine atât de obişnuită încât ajungem să ne împăunăm cu ea, lipindu-ne pe luneta automobilului anunţuri de felul: „Eu nu iert. Mă răzbun” şi „Slavă Domnului că-i vineri” (zicală care sugerează că munca este o corvoadă şi fixează un cadru în jurul a ceea ce facem cinci zile pe săptămână, condiţionându-ne, astfel, să găsim munca neplăcută, fie că este, fie că nu).

Compensarea

Compensarea este un mecanism psihologic identificat pentru prima oară de psihiatrul H. S. Sullivan. Când unui om îi lipseşte încrederea şi respectul de sine, compensează, adeseori, găsindu-i pe alţii mai puţin valoroşi. O convingere inconştientă pare să-i împingă la un comportament care îi ridiculizează şi îi jigneşte pe cei din jur. Violenţa fizică este un alt mod prin care se manifestă durerea sau frica - şi nu există nicio diferenţă în cazul violenţei emoţionale. Propria nesiguranţă este compensată făcându-i pe alţii să se simtă ameninţaţi. Este o spirală descendentă, care conduce la orice altceva în afară de fericire şi succes.

Pag. 40 – 45

A apărut în: 2014-11

Fii primul care îşi spune opinia!

e-Mail-ul dvs.

Numele dvs.

Mesajul:

	Bun venit! ( Autentificare \| Înregistrare )

www.FotoMars.ro

CAPITOLUL 4 CREAREA SINELUI