Alternanţa :. Lilia Seven :. Ciobanu Maria - Bioenergie PFA :. Editura Adevăr Divin (Detalii)

Alternanţa nu este un roman, este mai degrabă un soi de mărturisiri despre lucruri neştiute din vremea minunilor lui Iisus Hristos. Prin intermediul unor regresii în trecut, autoarea este martora multor episoade necunoscute până acum...

Autor: Lilia Seven

Editura: Ciobanu Maria - Bioenergie PFA

Afişat de 21968 ori.

Cotaţie articol: excelent (5/5; 2 voturi)
Neinspirat	Mediocru	Mediu	Bun	Excelent

	•Preţ raft:	22.00 RON

	•Reducere:	10%
	•Preţ site:	19.80 RON *

Contact

Descriere

Cuprins

Fragmente

Condiţii de livrare

CAPITOLUL I

Este trecut de ora trei şi eu nu îmi găsesc locul.

Imaginile trăite mi se perindă din nou prin faţa ochilor, mintea mea pare setată pe o singură întrebare: de ce atât de târziu?

Mă aflam în faţa lor de ceva timp, corpul oricum nu mi-I mai simţeam dar parcă nici ochii nu mai răspundeau comenzilor centrului optic, era o senzaţie pe care cu siguranţă nu o mai simţisem. La întâlnirea din ianuarie când m-au avertizat asupra acestor alternanţe, nu am înţeles că vor exista schimbări în ceea ce mă priveşte pe mine. De-a lungul timpului am trecut prin tot felul de modificări: mi s-a modificat mirosul, gustul, etc., dar vederea, ce se putea modifica aici!?

Şi totuşi, dacă altădată trebuia să mă concentrez pentru a vizualiza aura, acum o fac fără niciun efort, iar ceea ce este cel mai important este că văd mult mai mult dincolo de ea, adică în zona organică.

Dar ceea ce mi se întâmplă acum este total diferit, eu nu vizualizez o aură, ci sunt spectatoarea unor evenimente din trecutul îndepărtat ce se găsesc înmagazinate parcă pe ecranul unui televizor. Prin faţa ochilor mei se succed tot felul de imagini ce înfăţişează personaje asemănătoare celor biblice, şi nu numai, antrenate în nişte evenimente petrecute cu multe sute de ani în urmă sau chiar mii, având în vedere vestimentaţia şi comportamentul, precum şi limba pe care o vorbesc. Şi ce este cel mai interesant în tot ceea ce se întâmplă este faptul că eu înţeleg ce vorbesc.

La întâlnirea anterioară când am vizualizat primele imagini, nu am recunoscut nicio persoană şi nici locul unde se petrecea acel gen de acţiune. Acum m-am hotărât să întreb despre ce este vorba.

– Voi m-aţi prevenit cu privire la aceste imagini sau tablouri ce se perindă prin faţa ochilor mei, dar nu mi-aţi spus nimic despre conţinutul lor, iar eu chiar nu înţeleg mai nimic. Curios este că înţeleg ce vorbesc deşi nu ştiu ce limbă este, dar nu pricep la ce evenimente se referă; dacă e să ma iau după felul în care sunt îmbrăcaţi si după case, aş crede că toate aceste acţiuni se petrec în Iudeea Domnului Iisus.

Şi în aceeaşi perioadă a Domnului Iisus, a venit brusc răspunsul Lor:

– Limba pe care o vorbesc este limba aramaică, o limbă veche vorbită de mai multe civilizaţii ale Imperiului Babilonian. În epoca Mântuitorului această limbă se mai vorbea încă şi în multe regiuni geografice ale Iudeei.

– Am înţeles asta, dar nu văd ce legătură au cu mine toate aceste imagini pe care fără ajutorul vostru oricum nu le înţeleg.

– O să le înţelegi, aceste imagini te vor ajuta să înţelegi un mare Adevăr, ce nu a fost cunoscut de omenire până în acest moment.

– Dar am început să am frânturi din ele tot timpul, şi înainte să adorm, şi când merg pe stradă, şi când stau în masină, şi când mănânc, şi nu sunt în stare să le leg, este cumplit. Iarăşi am ajuns în faza în care am senzaţia că eu nu mai sunt eu.

– Nu, tu eşti tu şi vei rămâne tu, aşa sunt toate începuturile, grele, şi cunosti bine acest sentiment. Foarte curând te vei obişnui cu asta şi ţi se va părea uşor, mai ales că anul următor se vor întâmpla nişte evenimente pe care tu le poţi lega oarecum de aceste imagini.

– Anul 2011? Vreţi să spuneţi ca este un an rău?

– Noi n-am spus asta, va trebui să înveţi că nu există ani buni şi ani răi. Anii toţi sunt buni, şi lunile, şi zilele, totul. Voi sunteţi cei ce vă faceţi vieţile urâte şi daţi vina pe ani, comportamentul vostru este cel ce determină momentele rele, uneori fatidice, gândire a voastră este cea ce nu rezonează cu vibraţia cosmică şi creează dezechilibre. Dacă aţi gândi mereu pozitiv, asta ar determina şi un comportament pe măsură, iar atunci când mai există vibraţii inferioare, ele nu ar avea cu ce să rezoneze şi totul ar rămâne în echilibru. Dar ...

– Ştiu, Însă este destul de greu.

– Dar nu imposibil.

– Şi revenim totuşi la imaginile anterioare, eu nu recunosc niciun personaj dintre cele pe care le-am văzut până acum.

– Ai răbdare.

În momentul următor m-am trezit în mijlocul camerei cu o durere cumplită de ceafă. M-am îndreptat spre pat şi am privit ceasul; era 1 :45. Foarte repede cred că m-a luat somnul, iar când m-am trezit durerea aceea dispăruse. Toată ziua nu s-a mai întâmplat nimic incât am început să-mi fac probleme deoarece eram obişnuită cu toate acele episoade. A trecut şi seara, şi noaptea, şi ziua următoare, şi nimic.

Am început să nu mă mai gândesc, dar deşi era destul de neplăcut ca în toiul unei discuţii sau tot felul de alte ipostaze, să te trezeşti că trăieşti într-o altă dimensiune şi să nu ştii nici măcar să apreciezi ca timp cât a durat, parcă îmi lipseau acele trăiri sau ce or fi fost ele.

A patra zi, însă, de la întâlnirea cu ei în timpul unei terapii de grup, au existat două momente, de această dată imaginile fiind foarte clare. Am recunoscut personajele din episoadele trecute.

Era vorba de o familie, din discuţiile lor am înţeles că sunt esenieni. Părinţii îşi certau fata pe care o chema Miriam. În ambele episoade, acţiunea se petrecea în interiorul unei case destul de impozantă pentru epoca respectivă, am tras eu concluzia inspirându-mă din anumite filme cu acţiuni petrecute în acea perioadă.

Ca şi în episoadele trecute, discuţia era determinată de nemulţumirea părinţilor că fata lor era bătrâna şi nemăritată. A vea 26 de ani.

Tabloul respectiv s-a repetat timp de o săptămână, încât începusem să mă plictisesc, până când brusc mi-am dat seama de ce se repeta; pentru că eu nu luasem hotărârea de a nota tot ceea ce văzusem, în vederea scrierii unei cărţi.

A urmat un nou episod cu familia de escnieni, de această dată se pregătea o călătorie undeva în Galileea.

Din discuţiile lor am tras concluzia că fata urma să plece împreună cu nişte rude din Ierihon care nu întâmplător se aflau în vizită la ei în acel moment. Dar unde?! Nu-mi era foarte clar, ba se vorbea de o aşezare numită Magdala, ba se vorbea de Ierihon, ba se vorbea de întreaga Galilee. Până la urmă am tras concluzia că Magdala nu era altceva decât denumirea locului unde se petrecea acţiunea, iar acest loc se găsea aşezat undeva în Galileea.

Ce legătură puteam avea eu cu ce se întâmpla acolo, Dumnezeu ştie, fiindcă nu mai înţelegeam nimic. La câteva ore, episodul s-a repetat şi am înţeles esenţa sa.

Undeva în apropiere de Marea Galileei, într-un sat mic de pescari, de ceva timp se găsea un om numit Iisus din Nazaret, care predica cuvântul lui Dumnezeu şi ajuta oamenii, pe cei bolnavi îi vindeca, pe cei netrebnici îi îndrepta, pe cei săraci îi îndestula si multe altele de acest fel, spuneau esenienii. Femeia mai vârstnică insista pe lângă fiica sa să meargă alături de vărul său din Ierihon la acel evreu numit Iisus pentru a o ajuta să se căsătorească. Era considerată această călătorie şi întâlnirea cu Iisus, ca fiind singura şansă a fetei de a mai putea avea o familie. Deşi la început când am început să vizualizez aceste episoade îmi apăreau doar trei personaje, pe parcurs lor li s-au mai alăturat încă trei. Era vorba de un bărbat numit Iosif şi pe care l-am identificat ca fiind vărul şi care avea în jur de 30 de ani, şi alţi doi bărbaţi, unul numit Sidon şi altul Haran. Ce era însă foarte clar era faptul că niciunul dintre aceste personaje nu era evreu, erau esenieni, iar din discuţii reieşea foarte clar ghimpele din sufletele lor

Pag. 9 – 13

A apărut în: 2011-

Fii primul care îşi spune opinia!

e-Mail-ul dvs.

Numele dvs.

Mesajul:

	Bun venit! ( Autentificare \| Înregistrare )

www.FotoMars.ro