Eliberarea: dincolo de limite, dincolo de sine :. Cătălin Manea :. For You :. Editura Adevăr Divin (Detalii)

Eliberarea: dincolo de limite, dincolo de sine

Eliberarea nu este rezultatul unei viziuni sau produsul unei căi spirituale. La finalul tuturor căilor, se regăseşte punctul comun. Bineînţeles, fiecare cale este unică şi individuală, însă, într-un final, toate căile duc într-un singur punct. Această carte este o invitaţie la ceea ce uneşte, nu la ceea ce fragmentează. O întoarcere conştientă la Unica Prezenţă.

Autor: Cătălin Manea

Editura: For You

Afişat de 21875 ori.

Cotaţie articol: excelent (5/5; 1 voturi)
Neinspirat	Mediocru	Mediu	Bun	Excelent

	•Preţ raft:	19.27 RON

	•Reducere:	15%
	•Preţ site:	16.37 RON *
	Momentan indisponibil(ă)! În prezent nu cunoaştem dacă şi când acest produs va fi în stocul nostru. Puteţi însă să faceţi precomandă şi astfel veţi fi anunţat(ă) atunci când acesta devine disponibil. Pentru aceasta trebuie să fiţi autentificat(ă).

Contact

Descriere

Cuprins

Fragmente

Condiţii de livrare

pag. 22-23

întoarcerea la Linişte/Sine/Ceea Ce Nu Are Vibraţie nu presupune negarea emoţiilor, a gândurilor sau a tuturor formelor, ci plecarea de la identificarea inconştientă cu ceea ce răsare şi apune, la conştientizarea Prezenţei Care Nu Vine Şi Nu Pleacă, indiferent de varietatea experimentală de la nivelul formei prin care se exprimă. Fericirea este temporară. Bucu¬ria este temporară. Toate acestea, dacă nu există un eu individual care să le întreţină, nu îşi pot susţine existenţa. Chiar şi atunci când forma îşi preia simţul de sine, dintr-o imagine care întruchipează fericirea, este foarte evident că această imagine e valabilă doar cât timp este valabil eul individual care întreţine raportarea la această imagine. Când forma merge în noapte, unde este fericirea? Când adoarme cel care e fericit, unde este fericirea? Fericirea, bucuria, tristeţea, agonia - toate sunt instrumente prin care te poţi exprima, deoarece toate sunt temporare şi, implicit, relative, însă niciun instrument relativ nu îţi poate oferi Ceea Ce Eşti Tu Cu Adevărat. Toate acestea vin şi plecă, se transformă, oscilează, însă Prezenţa rămâne. Fără această Prezenţă, instrumentele de exprimare nu ar exista, însă Prezenţa există şi fără absolut niciun instrument. De fapt, această Prezenţă eşti Tu. De ce eşti această Prezenţă? Pentru că Eşti. Fiind, exişti. Fiind conştient că Eşti, ai plecat de la raportarea inconştientă la gânduri, la Conştiinţa fără de care nu ai şti că gândeşti. Aşadar, neavând formă, Conştiinţa nu poate fi decât Una. Fiind conştient de Conştiinţă, eşti Conştiinţa conştientă de Sine. Tocmai de aceea, nu poţi să nu fii Ceea Ce Eşti Cu Adevărat, chiar dacă şinele egotic, întruchipat în ceea ce crezi tu că eşti, construieşte îndoieli şi întrebări suspicioase.
"Trupul meu". "Forma mea". Cine eşti? Forma, sau Sinele care beneficiază de o formă? Bineînţeles, din punct de vedere relativ, eşti şi o formă, însă, datorită faptului că forma nu există cu adevărat (absolut), atunci când faci referire la tine ca fiind o formă, faci referire la ceea ce nu este cu adevărat. Dacă s-ar evapora toate detaliile, convingerile acumulate, devenirile egotice, imaginile relative, ar rămâne doar Prezenţa. Fără Formă. Impersonală. Completă.
Prin recunoaşterea faptului că forma provine din Ceea Ce Nu Are Formă, automat cel care recunoaşte această actualitate evidentă beneficiază de o slăbire spontană a identificării cu forma. Sunetul provine din Linişte. Văzutul provine din Nevăzut. Prezenţa Impersonală se exprimă printr-o formă personală. In conţinutul persoanei, totul vine şi pleacă, însă Prezenţa nu se află în conţinut, Prezenţa nu este un conţinut, ci este factorul fără de care conţinutul nu ar exista. Aşadar, de la conţinut, la factorul fără de care conţinutul nu ar exista. De la ceea ce se întâmplă acum, la Acum-ul în care se întâmplă ceea ce se întâmplă. Acum-ul Fără De Formă. Liniştea. Spaţiu Gol Infinit. De la planetele care plutesc în Nevăzut, la Nevăzutul în care plutesc planetele, din care provin planetele şi fără de care planetele nu ar exista. De la ceea ce se vede, la Prezenţa care susţine existenţa privirii. De la ceea ce vine şi pleacă, la Ceea Ce Rămâne. De la ceea ce este posibil şi probabil, la ceea ce este concret şi valabil. De la incertitudinea temporalităţii, la Prezenţa Permanentă.
Existând, nu te poţi separa de Existenţă. Fără a te separa de Existenţă, eşti Una cu Existenţa. însăşi Existenţa. Dincolo de orice punct de vedere, dincolo de toate fluctuaţiile convingerilor şi a perspectivei, Existenţa a rămas. Tu ai rămas. Existenţa există şi înainte de formă şi pe parcursul călătoriei unei forme, dar şi după retragerea formei. Existenţa nu depinde de forma de existenţă, însă forma de existenţă este dependentă de Existenţă, pentru că altfel nu ar exista. Tu nu depinzi de un pas, însă pasul depinde de Tine, pentru că altfel pasul nu ar exista, însă Tu poţi exista şi fără să păşeşti. Aşadar, cine eşti tu? Pasul, sau Prezenţa care se exprimă prin paşi? Forma, sau Existenţa care se exprimă printr-o formă? Nu eşti o fiinţă liniştită.

A apărut în: 2015-09

Fii primul care îşi spune opinia!

e-Mail-ul dvs.

Numele dvs.

Mesajul:

	Bun venit! ( Autentificare \| Înregistrare )

www.FotoMars.ro

pag. 22-23