4004 produse pe stoc
 |
|
 |
 |
|
 |
 |
|
 |
|
 |
|
 |
|
Pe cine incomodeaza ora de religie? Intre datul legii si darul lui Dumnezeu |  » Coperta | M-as bucura, ca preot, ca ortodox si cetătean al României, să port mereu
dialoguri posibile. Cu Invizibilul si cu fratele meu, contemporan, în
aceeasi bucurie a dragostei dornice să comunice dragoste. | Afișat de 21983 ori. |
 | Preț raft: | 15.00 RON | |
Reducere: | 5% | Preț site: | 14.25 RON
* |
Momentan indisponibil(ă)!
În prezent nu cunoaștem dacă și când acest produs va fi în stocul nostru.
Puteți însă să faceți precomandă și astfel veți fi anunțat(ă) atunci când acesta devine disponibil.
Pentru aceasta trebuie să fiți autentificat(ă).
| |
Contact
|
DescriereDialog cu imposibilul
M-aș bucura, ca preot, ca ortodox și cetățean al României, să port mereu
dialoguri posibile. Cu Invizibilul și cu fratele meu, contemporan, în
aceeași bucurie a dragostei dornice să comunice dragoste. Din
nefericire, atunci când îmi revăd fișele de lectură legate de
comunicarea cu seculariștii, constat, nu fără durere, că sunt în
imposibilitate de a comunica gândurile mele. O zic cu respect, cu drag
și responsabilitate. Sunt crescut într-o vreme a comunismului anilor
1980-1989, în care cultura filozofică și materialist-dialectică m-a
educat, cred, pentru a înțelege limita gândirii atee. Am fost crescut
pentru performanță ideologică, știu așadar ce-i mână pe prietenii
aceștia ai libertății cu ajutorul unei legislații arificiale. I-am văzut
cultivându-și atacul la ora de religie în timp, pentru că ceea ce trăim
acum ține de o hărțuire sistemică, de ani de zile. Primele voci le-am
auzit imediat după Revoluție, atunci când pentru a combate prezența orei
de religie în școală s-a căutat, ambițios, identificarea orei acesteia
cu ora de
învățământ ideologic, renumitul CSP (cunoștiințe
social-politice). Ideologizanții vorbeau despre ideologizare. Atunci am
greșit, ca societate civilă creștină, că nu am lămurit lucrurile atent.
Între timp au apărut maeștrii liberei cugetări. În încercarea de a
lămuri cititorul modern asupra erorii numite în filozofie și logică Post
hoc ergo propter hoc (în traducere liberă: După asta, prin urmare
fiindcă asta), doi autori extrem de în vogă, propovăduitorii unei
filozofii cu totul aparte, filosdotica, propun o poveste: În fiecare
dimineață o femeie iese pe terasă și strigă: Fie ca această casă să fie
ferită de tigri! După care intră din nou în casă. În cele din urmă am
întrebat-o: Ce tot spui asta? Nu există nici un tigru pe o rază de o mie
de kilometri de aici! La care ea a replicat: Vezi? Înseamnă că
funcționează! . Cu alte cuvinte, toată gălăgia secularistă pe care a
auzim de ceva ani nu are obiect, doar susținere financiară și logistică
străină de orice dialog. Campaniile de presă din ultima vreme au dovedit
susținere și uneori susținere inechitabilă, cu o serie de jumătăți de
devăr care s-au transformat în minciuni penibile. Redacția uni ziar
central, care a publicat mereu articole de susținere ale demersurilor
seculariste, a uitat să puncteze procentele înscrierii la ora de
religie, procentel ale unor cercetări pe care ei înșiși le-au dorit
publice, dovedind o jenă patologică pentru adevăr. Pentru că erau în
favoarea Bisericii Ortodoxe nu meritau amintite, doar reîncălzirea
ciorbei de informații diluate, septembrie de septembrie, fiind motiv de
reclamă ruptă de orice deontologie.
Nu, ora de religie nu era o problemă care să necesite un referendum
național, cu umilirea profesorilor de religie doar pentru că aparțin,
prin vocație, și Bisericii. Seculariștii amestecând problematica legată
de averea Bisericii cu predarea orei de religie știau bine ce fac.
Într-o țară în care sărăcia este placa de patefon a sute de campanii
politice, au aplicat cu nonșalanță maximă o metodă politică într-un
mediu în care cer de ani buni depolitizarea. Rapoarte, pe care le-am
consemnat ca notă de subsol la textul legat de conferința de la
Botoșani, din prezentul volum, ne dovedesc astăzi unele dedesubturi
financiare care ar merita analizate, cu rezerve și cu atenție să nu
coborâm discursul despre copil și dreptul lui inalienabil la pregătire
sufletească la bârfa de la colțurile gazetelor.
Ceea ce am remarcat drept o constantă a discursului ong-istic-secularist
ține de rațiunea de a fi a acestor organizații. S-a creat o dogmă atee a
culpei Bisericii, care virusează orice problemă din România. Suntem
slabi economic pentru că suntem ortodocși, deși cercetări efectuate în
Elveția, care vizează pe termen lung revenirea țărilor din Estul Europei
în normalitate economică arată că trăim o relansare economică
îngrijorătoare pentru aria de consum-producție a unor state europene
lipsite de condița de gulag economic în care ne zbatem de zeci de ani.
Să fi trăit oamenii aceștia în altă Românie? Să nu fi văzut efortul
coerent al Bisericii de a dezvolta proiecte de economie socială, de
educație continuă ori în favoarea persoanelor defavorizate? Tind să cred
că lipsesc prea mult din Țara reală, de aici și șocurile pe care le au
în sondaje. Apoi, a doua culpă a Bisericii s-a identificat în ce
privește educația, deși cele mai căutate școli rămân cele construite pe
cultura morală propusă de sute de ani de Biserică. Am ajuns să fim
acuzați, de un psiholog școlar care îmbracă pe rând toga
psihosociologului, a sexologului, a psihodiagnosticianului
comportamental , inclusiv de faptul că violul de la Vaslui, care a
ținut capul de afiș al verii anului 2015, este vina
educației
religioase! Într-o lume injectată cu bottox media, asistăm la o
dezlănțuită critică a rațiunii de a fi a Biseriii: omul îndumnezeit. O
ciudată iluzie a autorității învăluie experții care vorbesc în numele
secularismului. Veți găsi un text mai larg desprte acest aspect între
articolele care completează conferințele. Aș vrea să adaug doar că nimic
din produsul final al vorbăriei multora dintre ei nu-i recomandă ca
experți. Poziția lor publică mă duce cu gândul la o altă învățătură din
amintita carte de filosdotică. Analizând eroarea de demonstrație numită
argumentum ad verecundiam, autorii noștri notează, fie-mi îngăduit să-i
citesc foarte larg: Argumentul derivat din respectul față de autoritate
este unul din preferatele șefului nostru. A cita cuvintele unei
autorități în sprijinul propriei argumentații nu este, în sine, o eroare
de ordin logic; opinia specialiștilor constituie dovada legitimă,
alături de altele. Greșită este utilizarea respectului pentru autoritate
ca unică modalitate de a-ți confirma spusele, în ciuda dovezilor care
atestă contrariul. Și aici adaugă: Ted se întâlnește cu amicul lui,
Al, și exclamă: «Al! Auzisem că ai murit!» «Ba deloc!, răspunde amicul,
râzând. După cum vezi, sunt cât se poate de viu.» «Imposibil, declară
Ted. Cel de la care am auzit e mult mai de încredere decât tine» . Fără
îndoială că respectul față de legislația în vigoare este obligatoriu
oricărui cetățean onest, dar nu este singurul palier în care se poate
dezvolta un dialog, mai ales când el este atât de complex, ca educația
copilului. I-am auzit pe experții ong-iști citând din tot soiul de
pseudo-cercetări și jenând prin minciună adevărul, realitatea din
școală. Provocând un fenomen fără precedent în educație, votarea unei
materii din trunchiul comun al propunerii educaționale a unei Țări care
așa își redescoperă ritmul educațional, cu mari colapsuri de etică. Cine
este autoritatea legitimă în educație? Consiliul pentru Drepturile
Omului din cadru Organizației Națiunilor Unite (ONU) a adoptat rezoluția
A/HRC/29/L.25, intitulată Protecția familiei. Contribuția familiei la
punerea în practică a dreptului la un standard decent de viață al
mebrior săi, prin rolul său în educație și realizarea unei dezvoltări
durabile susține că familia este principala responsabilă pentru
creșterea, protejarea și dezvoltarea copiilor, dar și că pentru a se
asigura dezvoltarea armonioasă a copilului, acesta trebuie să crească
într-o familie. Și, mai mult, familia este grupul fundamental al
societății și mediul natural pentru creșterea și bunăstarea membrilor
săi, în special al copiilor. ONU recunoaște familia ca grupul natural
și fundamental al societății și merită să fie protejată de societate și
stat. Merită să reținem data la care a fost dată rezoluția, 3 iulie
2015. Și să reținem supărarea maximă a grupurilor de LGBT, care socotesc
documentul ca un pas înapoi în ceea ce privește
divesitatea de familii
existente.
Este greu să porți un dialog ccu oamenii care te desconsideră doar
pentru că nu ești ca ei. Uneori greșim noi, creștini fiind. Dar alteori
ei, prietenii păcii și zen-ului social. Un lider al ASUR afirma că prin
menținerea orei de religie în școală problema fundamentală este dată
de introducerea în școli a unui sistem idiot care atrage idioți și care,
la rândul său, produce generații de idioți, continuând să dezvolte,
mai apoi: creștinismul, stupiditatea și apucăturile (e drept, notate cu
ghilimele..., n.n.) nu sunt excepții, nu sunt mici erori, ușor
corectabile; ele sunt chiar produsul sistemului, la fel cum sărăcia,
cenzura și opresiunea au fost emblema comunismului. Și sunt
propozițiile cele mai nevinovate din text . Nici nu-mi trece prin cap să
le fac un proces de intenție unor oameni care încearcă să-și impună
punctul de vedere, chiar dacă îmi afectează liniștea personală sau a
grupului de credință din care fac parte, chiar dacă forțează legea (unul
dintre ei are o singură laudă: sute de procese intentate Ministerului
)
și o reinterpretează în favoarea celor 1% din concetățenii mei. Nu îmi
îngădui, ca om al Bisericii, să socotesc nicidecum că e un demers care
n-ar fi trebuit făcut de către ei. Dar, ajunge! E prea mult, disperarea
nu ține loc de morală, iar hărțuirea unui coleg în procesul educativ
este reprobabilă. În perioada de exploatare la maxim a ofensivei
împotriva orei de religie, oameni au fost umiliți, unii și-au pierdut
sănătatea, iar alții au renunțat, văzând reacția cancelariilor, la a mai
profesa. Oameni ca voi, distinșii noștri concetățeni atei, oameni
care-și iubesc profesiunea și familia, care sunt subiect permanent al
atacului ce-l faceți. V-ați văzut demersul ca unul împotriva
Ministerului, mi-ați spus asta și vă cred. Dar unul dintre voi, îmbătat
de puterea mediatizării, o spune verde în față că nu l-ar deranja să
vadă 6000 de oameni dați afară din serviciu și chiar cu dosar penal. Nu e
un pic prea mult, nu este un pic prea cinic pentru a mai fi uman? Sau
umanismul nu mai are legătură cu omul?
Este în cartea filosdocților noștri un dialog pe care-l redau: Joe: Ce
cântăreț excepțional, nu-i așa? Dan: Ha! Dacă aș avea vocea lui, aș fi
și eu excepțional! Îmi este greu să port un dialog cu cei care nu
cresc dialogul și-l poartă doar spre vendete și calibrare în vedetism.
Nu, nu confund credința cu religia, nu mă rog la un morcov, cum încerca
să glumească, penibil, distinsul filozof din Buzău. Pentru conștiința
mea creștină lucrurile sunt limpezi. Nu voiți dialog, ci doar golaveraj
media, nu vă pregătiți niciodată pentru dialog, ci pentru emisia de
clișee, nu vă stă în caracter dialogul, ci declarațiile scurt, ambigue
și fără substanță. Mărturia creștină este antrenată în astfel de
exerciții; uneori pierdem și știm că e vina noastră. N-am spus niciodată
că nu avem de remediat o serie de conținuturi și comportamnete legate
de ora de religie ori viață pastorală. Nu suntem perfecți, slavă
Domnului! Dar nu ne mai puneți în spate gânduri ce nu le avem și
comportamente închipuite în alcovul alchimiei voastre comportamentale.
Mitropolitul meu, IPS Laurențiu, încheia un text al său astfel: Suntem
recunoscători celor care au pornit această acțiune împotriva Bisericii
că ne-au mobilizat să ne apărăm cu mai multă ardoare valorile credinței
noastre străbune!
Fie-mi îngăduit să dedic acest volum copiilor români, profesorilor din
școala românească și familiilor care-și cresc cu onestitate pruncii. Și
tuturor celor care cred altfel decât mine, pentru a putea deschide un
dialog acum imposibil. Profesorilor de religie, un gând special. De
respect și bucuroasă rugăciune! CaracteristiciNumărul de pagini: 240Formatul în cm. (l x L): 13 x 20I.S.B.N.: 9789731941387 A apărut în: 2016-03 |
Fii primul care își spune opinia! |
|
 | Marele examen Un manuscris al maicii Magdalena Ivan (Mănăstirea Tismana) |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Cele mai noi cărți ADEVĂR DIVIN
|
Noutăți pe site
|
Retipăriri
| |
|
 |
|
 |
|