Ajută-ți copilul să devină independent

pag. 16-17

Vremea schimbării pentru tînărul adult

Există multe motive pentru care tinerii rămîn să locuiască cu părinții un timp mai îndelungat. Unele sînt de ordin financiar: locurile de muncă pentru tineri sînt tot mai greu de găsit, iar un nivel salarial care să permită un standard de viață pe care mulți îl consideră acceptabil poate să nu fie atins decît după cîțiva ani în cîmpul muncii. Apartamentele sărăcăcioase, neîncălzite pe care și le mai amintesc poate părinții pot părea neatractive pentru tinerii de astăzi, mulți dintre ei așteptîndu-se cel puțin la același nivel de trai de care s-au bucurat acasă, înainte să se gîndească măcar la o mutare permanentă, chiar dacă asta ar presupune să-și ia mai multe slujbe. Lucrurile nu stau astfel în toate cazurile. Pentru unii, este insuportabil să locuiască acasă, cu părinții, iar din diverse motive, din perspectiva acestor tineri, orice tip de viață independentă, la orice standarde, este de preferat locuirii cu părinții. Faptul că atît de mulți tineri ajung pe străzi, fără adăpost, în orașe, aparent fără să dispună de nici o alternativă, constituie o acuzație șocantă la adresa societății noastre.
Într-o vreme, tinerii se mutau de acasă pentru că erau incapabili să facă multe dintre lucrurile pe care și le doreau din cauză că locuiau împreună cu părinții. A veni cît de tîrziu acasă, a avea relații sexuale, a bea și a socializa erau lucruri mult mai greu de făcut cît locuiau acasă cu părinții. În prezent, majoritatea acestor probleme nu mai există. Tinerii au libertăți mult mai mari și dispun totodată de o intimitate sporită în viața personală, cît încă locuiesc cu părinții. Pentru mulți, mutatul de acasă și asumarea independenței este în egală măsură o decizie financiară, nu doar emoțională și evolutivă.
Din perspectiva părinților, aceste schimbări pot avea două interpretări. Mulți părinți se bucură că fiul sau fiica lor alege să locuiască în casa părintească și după ce a împlinit 18 sau 21 de ani, dar după ce împlinește 25 de ani, majoritatea părinților încep să se întrebe cînd își vor recăpăta spațiul și viața. Am cunoscut părinți ai căror copii aveau peste 30 de ani și care și-ar fi dorit ca aceștia să treacă la etapa următoare a vieții lor, dar se simțeau incapabili să-i forțeze să plece. Această carte este elaborată în scopul de a-i ajuta pe părinți să gestioneze conflictele de ordin intern și extern asociate cu parentingul tînărului adult. Cum îl pregătim pentru un viitor independent? Cum locuim confortabil împreună, deși nu ne simțim foarte confortabil? Cum îi acordăm libertatea de a evolua ca individ fără a ne afecta propriile libertăți și drepturi? Și cum gestionăm modificarea circumstanțelor și transformările noastre emoționale de-a lungul acestei perioade de schimbare fără să-l facem să se simtă responsabil sau vinovat de incertitudinile noastre?
Generația actuală de părinți se implică mai mult în gestionarea vieții copiilor lor decît oricare altă generație anterioară, cu toate că, în mod ironic, rezultatul este că, deși în prezent copiii au mai multă libertate, ei sînt mai puțin independenți decît înainte. Ne străduim să le permitem să devină persoana care aleg ei să fie, dar decidem cu grijă unde se duc și cu cine anume își petrec timpul. În consecință, creștem o generație de tineri excepțional de capabili și de încrezători sub multe aspecte, dar care adesea au deficiențe la capitolul socializării veritabile - nu relaționează bine cu alții și tind să fie egoiști și lipsiți de empatie. De asemenea, tind să aibă așteptări foarte mari de la viață. Media omniprezentă le prezintă tinerilor o imagine a carierei, relațiilor și stilului de viață care este hedonistă, neimportantă și, mai presus de toate, disponibilă -, iar ei pot fi dezamăgiți cînd lucrurile nu sînt așa cum se așteptau.
Prin urmare, parentingul tinerilor adulți prezintă o serie de dileme interesante. Ne dorim să fie independenți, dar trebuie să veghem asupra siguranței lor. Ne dorim să fie dezinvolți, să se distreze și să se bucure de tinerețea lor, dar vrem și să-și construiască niște baze solide pentru viitor. Vrem să învețe cu perseverență și să aibă rezultate bune, dar ne dorim și să fie fericiți. Vrem să fie independenți și liberi, dar vrem și să ne iubească și să aibă nevoie de noi la fel de mult ca întotdeauna.
în această perioadă marcată de schimbare parentingul poate crea multe probleme personale. Este cunoscut conceptul de sindrom al cuibului gol; părinții, îndeosebi mamele, devin...