www.FotoMars.ro

   Nu există om creat de Dumnezeu care să nu aibă daruri în esenţa lui. Viaţa umană, cu toate grijile supravieţuirii şi temele personale, a ţinut ascunsă în adâncurile sale frumuseţea dintâi a omului. Aşa că a fost uitată. Aducerea aminte de tine, cel frumos, te readuce la viaţa adevărată şi plină de sens. Procesul e mai uşor decât pare la prima vedere.
   În partea de esenţă ce conţine seminţe divine, Dumnezeu a pus, într-o măsură mai mare, ceva aparte şi unic pentru fiecare. Calităţi dezvoltate deja, nu în faza de sămânţă. Astfel că ele curg prin om din preaplin, definindu-l. Treaba omului rămâne aceea de a aduce darurile primite în faza de rodire şi să împărtăşească roadele cu semenii. Atunci îşi împlineşte cu adevărat rostul de om, menirea.
   În frumuseţea dintâi, omul e aşa cum l-a creat Dumnezeu, ca un pom înflorit, care te cucereşte cu frumuseţea, prospeţimea şi mireasma lui. Prin viaţa umană, omul devine ca un pom plin de roade. Cu alte cuvinte, frumuseţea dintâi este darul lui Dumnezeu, omul e cel care o aduce în rod, prin străduinţa şi faptele sale bune.