www.FotoMars.ro

„Trupului nostru îi e foame şi îi e sete. Sufletul lumii a rânduit astfel lucrurile pe acest pământ încât orice om să aibă ce mânca şi ce bea, de când e lumea lume şi până la sfârşitul sfârşitului. Dacă am şti să fim oricând mărinimoşi şi să sărim în ajutorul fraţilor noştri, nimănui nu i-ar mai fi foame şi nimănui nu i-ar mai fi sete.
Sufletul lumii ne-a mai rânduit în suflet o foame şi o sete care dau un tâlc ultim vieţii noastre. Foamea sufletului e cea a unei chemări profunde pe care o purtăm în noi. Cât timp nu vom fi găsit acel port, n-o să ne găsim locul, asemeni unui marinar fără busolă. Se prea poate că avem nevoie de un răstimp ca să ne găsim adevăratul loc în lume, spre a descoperi ce putem să înfăptuim în ea şi ce putem să-i dăruim mai bun. Cât timp nu ne vom fi descoperit chemarea, vom fi veşnic flămânzi. Acest ţel, acest loc nu sunt de neatins. Ne-am putea poate gândi la o activitate anume, la procrearea şi creşterea unui copil, la o activitate artistică, sportivă sau politică, la o chemare religioasă. Indiferent despre ce e vorba, contează să descoperim pentru ce anume suntem hărăziţi şi ce ne stârneşte bucuria, entuziasmul, în deplinul exerciţiu al capacităţilor şi înzestrărilor noastre.”