4. ABUZUL VERBAL MASCAT SUB FORMÃ DE GLUMÃ
Toate femeile intervievate au avut parte
de această categorie de abuz. E nevoie de o minte ageră pentru a găsi
modalitățile de discreditare a partenerei, fie grosolan, fie cu umor și stil.
Acest mod de a abuza nu este făcut în joacă. El lovește profund, atinge cele
mai sensibile domenii și îi conferă agresorului o aură de triumfător. Acest tip
de abuz nu pare niciodată amuzant, deoarece nu este deloc așa.
Comentariile înjositoare, mascate sub formă de glumă, se
referă, adesea, la aspectele feminine ale partenerei, la capacitatea ei
intelectuală sau la competența sa.
Dacă partenera spune „Nu mi s-a părut deloc amuzant",
agresorul o poate dezaproba, spunându-i nervos: „Tu chiar nu ai simțul
umorului!" sau „Nu poți înțelege nici măcar o glumă!". Sau o poate
acuza de antagonism, spunându-i supărat: „Ai intenția să începi o ceartă?"
Aceste afirmații sunt abuzive în sine.
Pentru cititor poate fi evident că reacțiile agresorului nu
demonstrează bunăvoință sau interes față de relație. Din păcate, partenerei
nu-i este, în mod obișnuit, la fel de clar. Pentru că agresorul are o reacție
de enervare, partenera poate să creadă că „a înțeles greșit" și că acesta
este motivul pentru care este el supărat, ori se poate întreba dacă nu cumva
chiar îi lipsește simțul umorului. Efectele de „spălare a creierului" ale
abuzului verbal nu pot fi subliniate îndeajuns.
Următoarele comentarii umilitoare sunt descrise de agresor
ca niște glume:
• Ai nevoie de un paznic!
• Vai! Cât de ușor te poate amuza cineva!
• La ce altceva te poți aștepta de la o femeie?!
• Nu-ți poți găsi capul dacă nu ți-a fost atașat.
De asemenea, un agresor își poate speria într-un fel
partenera sau o poate face să tresară, după care obișnuiește să râdă ca și cum
ar fi fost vorba de o glumă.
5. BLOCAREA ȘI DIVERSIUNEA
Blocarea și diversiunea constituie o
categorie de abuz verbal care controlează în mod specific comunicarea
interpersonală. Agresorul refuză să comunice, stabilește el ceea ce poate fi
discutat sau reține pentru el informațiile. El poate împiedica prin blocare și
diversiune toate posibilitățile de rezolvare a conflictelor. Blocarea se poate
face direct, printr-o cerere clară, sau prin schimbarea subiectului.
Blocarea poate lua, de asemenea, o formă acuzatoare; oricum,
scopul ei fundamental este de a împiedica discuția, de a pune capăt comunicării
sau de a reține pentru sine informațiile. lată câteva exemple de blocare:
• Întotdeauna vrei să ai ultimul cuvânt!
• Știi bine la ce mă refer!
• Crezi că le știi pe toate!
• Ai auzit foarte bine ce am spus. Nu cred că e nevoie să
mai repet!
• Vorbești când nu trebuie!
• Nu văd unde am putea ajunge cu discuția asta! Am terminat!
• Toate astea sunt numai prostii!
• Încetează să-mi tot faci reproșuri!
• N-ai vrea să nu te mai agăți de mine?
• Las-o baltă!
• Trebuie să ai tu dreptate neapărat!
• Încetează cu sporovăială!
• Te-a întrebat cineva ceva?
• De unde ți-a venit o asemenea idee stupidă? |
Adevăr Divin
