4342 produse pe stoc
 |
|
 |
 |
|
 |
 |
|
 |
|
 |
|
 |
|
Jurnalul unui călător în timp, volumul 2: Asyrah |  » Coperta | Indiferent dacă veți crede sau nu în existența unei lumi diferite, atunci cu siguranță veți ajunge să trăiți emoția vie a iubirii ce se regăsește în această carte. Forța lăuntrică ce se naște din iubirea sinceră are o putere fenomenală care trece de timp și spațiu. Indiferent dacă o ființă este importantă în societate sau trăiește într-o colibă dărăpănată, în momentul în care Dumnezeu îi sădește iubirea în suflet, acea ființă devine Centrul Universului. De fiecare dată când iubim sincer, devenim părtași la creația lui Dumnezeu. Asta am învățat să simt pe Akata.
| Afișat de 22586 ori. |
| Preț raft: | 35.00 RON | |
Reducere: | 10% | Preț site: | 31.50 RON
* | |
Contact
|
Descriere
Despre Maru se știa că a fost un bun cunoscător
al tainelor timpului primordial. Foarte puține ființe l-au întâlnit față în față pentru că nu-i plăcea să
păstreze o formă fizică concretă și constantă. El lua forme
diferite în funcție de situație și de ființele cu care venea în contact. De la
corpul unui copil în pântecele mamei, a unei simple flori sau chiar a unei
aparent banale pietre, el sugera întotdeauna prin imagini calea de urmat. Vorbea
foarte puțin pentru că prefera simbolismul gesturilor și imaginilor. În acest mod, el
puncta esența informației pe care dorea să o transmită și din acest motiv puține ființe
puteau să-i înțeleagă mesajul.
În scurt timp am simțit că nava s-a pus în mișcare. Am încercat să înțeleg modalitatea
de deplasare, însă nu reușeam. Era un mister total. Părea
că se mișcă singură, ca un balon în vânt. După ce s-a
orientat către Soare, văzând steaua noastră drept în față am simțit un mic impuls, ca și cum nava ar fi accelerat rapid.
Imaginea stelei a dispărut brusc și în fața mea se vedea acum un vortex
luminos, presărat din când în când de câte o licărire mai puternică. Am
observat că structura acestui tunel era aproximativ asemănătoare cu structura
văzută când am fost prima dată pe Edna în plan astral, pornind din starea de
veghe. Întregul drum îl pot asemăna cu un fel de înșurubare în spațiul cosmic,
de parcă întreaga galaxie se ordona precum un vortex în jurul navei.
Revenirea la conștiința de sine a fost însoțită de perceperea unor raze de
lumină ce îmi ieșeau din piept. Aphu era lângă mine, desfăcând dispozitivele
montate pe brațe la plecarea de pe Pământ. Privind în jur, am
remarcat că locul în care mă aflam era perfect sferic, surpriză depășită în momentul următor de simțirea unui curent rece prin
coloana vertebrală. Pesemne că am avut o față mirată, pentru că Aphu a
încercat să mă liniștească:
Este câmpul de recorelare celulară. Vei lucra cu
asemenea dispozitive mult timp de acum în acolo și vei învăța tot ce ai nevoie. Însă
acum trebuie să pornim la drum. Nu va dura mult, dar este necesar să te așezi într-o capsulă specială. Modul
în care se petrece saltul la distanțe așa de mari îți este încă
necunoscut și cred că ai fi bucuros să iei legătura cu ființele care conduc o
asemenea navă.
Am încuviințat cu un surâs, iar ochii mi-au sclipit
de bucurie. O ușă s-a deschis în fața noastră și am pătruns într-un coridor
îngust îmbăiat de o lumină blândă, albviolacee. Părea că lumina radia din toate
direcțiile. Practic, nu aveam umbră.
Coridorul luminos ne-a dus într-o cameră unde se
aflau două scaune largi, cu aspect de fotoliu. Cu un gest simplu, Aphu îmi
indică să iau loc. Fotoliul părea să fie metalic și mă așteptam să-i simt răceala specifică.
Fără ezitare, m-am așezat și, cu toate că pluteam cam la 5
cm deasupra lui, nu am simțit niciun disconfort. Pe măsură
ce mă relaxam, am văzut cum din dreptul picioarelor și al mâinilor începu să se ridice
un nor albgălbui strălucitor, învăluindu-mi lent întregul corp. Cu toate că mă
simțeam cuprins de o toropeală plăcută, atenția mea creștea cu fiecare secundă.
În momentul următor am avut parte de o surpriză ce
mi-a tăiat respirația. O rază de lumină a apărut în jurul meu,
crescând lent în intensitate până când m-a cuprins cu totul. În fața mea, pereții camerei au devenit translucizi
și am început să văd spațiul cosmic ca și cum eram în mijlocul lui,
admirându-i profunzimea. Spre stânga îl vedeam pe Aphu, care medita acum. Prin comparație, curiozitatea lui era complet
satisfăcută, având în vedere numărul călătoriilor de acest gen la care
participase. Privirea mi-a alunecat pe sub scaunul lui și am văzut planeta noastră în
toată splendoarea ei. În timp ce mă delectam cu această imagine, am început să sesizez
în urechi câteva pocnituri și mici zumzete, înlocuite gradat
de un bâzâit prelung ce creștea în intensitate și care venea parcă din spatele
capului. Foarte curând am observat că acel sunet îmi crea posibilitatea de a
percepe camera în care mă aflam ca și cum îi atingeam pereții cu mâna.
Cu toate că mă aflam într-o stare de semiamorțeală și nu îmi mișcam degetele deloc, aveam clar
senzația că atingeam pereții. Am palpat de câteva ori
diferite locuri din colțurile camerei, inclusiv zone pe care în mod normal
nu le puteam vedea cu ochii și care se aflau în spatele meu. Intuitiv
mi-am dat seama că puteam să îmi extind puterea de percepție dincolo de pereți, ceea ce am și făcut cu o încântare unică. Mă
simțeam ca un copil ce privește curios o jucărie nouă. Pas cu
pas, începusem să simt nava și structurile ei de rezistență. Cu toate că nu aveam nici cel
mai mic habar despre cum funcționa și mai ales cum se deplasa, în
perioada cât am fost pe navă trăiam clar sentimentul că percep o cunoaștere superioară, ce îmi
reconfigura parca harta mentală.
Astfel, în doar câteva minute am devenit conștient
de prezența navei cosmice. Avea o formă sferică. Am realizat cu surprindere că
eram perfect unit cu nava care avea totuși dimensiuni medii, aproximativ
50 de metri în diametru. Am simțit foarte ușor faptul că aproape toate
comenzile și manevrele erau făcute prin intermediul capacităților telepatice
dezvoltate de piloți. Nava avea o construcție deosebită, care îmbina atât
elemente materiale, cât și câmpuri magnetice intense. Toate se coordonau
mental.
În scurt timp am simțit că nava s-a pus în mișcare. Am încercat să înțeleg modalitatea
de deplasare, însă nu reușeam. Era un mister total. Părea
că se mișcă singură, ca un balon în vânt. După ce s-a
orientat către Soare, văzând steaua noastră drept în față am simțit un mic impuls, ca și cum nava ar fi accelerat rapid.
Imaginea stelei a dispărut brusc și în fața mea se vedea acum un vortex
luminos, presărat din când în când de câte o licărire mai puternică. Am
observat că structura acestui tunel era aproximativ asemănătoare cu structura
văzută când am fost prima dată pe Edna în plan astral, pornind din starea de
veghe. Întregul drum îl pot asemăna cu un fel de înșurubare în spațiul cosmic,
de parcă întreaga galaxie se ordona precum un vortex în jurul navei.
În timp ce admiram imaginea, am primit cu
surprindere o informație, parcă venită din neant. Îmi spunea clar că pot pune
întrebări. Spre marea mea bucurie, nava avea capacitatea de a-mi răspunde la
întrebări! În același timp, puteam lua legătura cu piloții în mod
telepatic; sesizam că pot simți câmpul lor mental care
cuprindea întreaga navă, dar totuși distinct de cel al navei. Fiind
profund absorbit de trăirea pe care o aveam, am simțit cu luciditate chiar și manevrele realizate. Am rămas
cufundat într-o stare perfectă de meditație și astfel am primit răspunsuri
despre modul în care era concepută și folosită acea navă cu care călătoream
prin galaxie.
Am rămas uimit să aflu că nava nu se deplasa prin
spațiu, ci în timp. Ea s-a materializat doar pentru a mă lua pe mine și pe Aphu
la bord. Sistemele de pe navă transformau instantaneu materia în energie temporală
și traversa astfel timpul galactic. Coordonatele în spațiu și timp ale unei anumite planete
erau folosite de piloți doar pentru a crea un mod de ancorare al navei
într-un punct specific din spațiu și timp.
Mi s-a explicat că modul de deplasare în timp al
navei se bazează, de fapt, pe rotația galaxiei în jurul propriei
axe. Practic, după ce am ajuns la bordul ei, nava s-a dematerializat apoi
rematerializat într-un moment în care, datorită rotației galaxiei, acel punct din care
s-a dematerializat inițial se afla suficient de aproape de Akata. Având în
vedere că sistemul solar binar unde se află Akata este mai aproape de centrul
galaxiei, după rematerializare au fost necesare mici salturi în spațiu pentru a ajunge chiar lângă
Akata.
CaracteristiciNumărul de pagini: 240Formatul în cm. (l x L): 14.5 x 21I.S.B.N.: 978-973-1965-52-9 A apărut în: 2021-06 |
Fii primul care își spune opinia! |
 | Întâlniri astrale Selecțiuni din jurnalul unor experiențe semnificative de dedublare astrală conștientă |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Cele mai noi cărți ADEVĂR DIVIN
|
Noutăți pe site
|
Retipăriri
| |
|
 |
|
 |
|