Călăuză în credința ortodoxă

...Niciodată nu l-am certat pe un credincios care are îndoieli; niciodată nu i-am cerut cuiva să creadă orbește. Dacă făceam astfel, ar fi însemnat să dau dreptate tocmai acelora care-i ceruseră să creadă ca ei, fără să-și mai pună vreo întrebare. Dimpotrivă, am socotit că discuțiile, cu idei dintr-o parte și din alta, sunt cât se poate de folositoare, dacă ele sunt purtate cu cinste omenească și numai din dorința de a afla adevărul. Ș;i nu m-am înșelat. Am avut bucuria să văd roadele unor asemenea convorbiri în sufletele celor ce veniseră cu credință tulburată de îndoieli și plecau cu ea limpede ca izvorul muntelui. Atunci am început să mă gândesc că vor fi fiind încă mulți alții cu mintea vânturată de întrebări la care nu sunt în stare să afle răspunsuri, dacă nu sunt ajutați după cuviință. Ș;i cine să-i ajute, dacă nu preoții lor? Dar oare toți preoții au aceeași vârstă matură și aceeași experiență pastorală? Firește, nu toți. Astfel m-am hotărât să scriu această carte, după puțina mea pricepere, din dorul de a le fi fraților mei de folos. Mai întâi am rânduit tot materialul pe capitole, după o anume pravilă a mărturisirilor noastre de credință. Apoi am socotit că înțelesurile ar fi mai la îndemână cititorului, dacă voi așeza totul în chipul unui dialog, prin întrebări și răspunsuri... Arhimandrit Cleopa Ilie