www.FotoMars.ro

Marylin Monroe a fost un copil nelegitim, căruia nici mama, nici orfelinatele, nici familiile adoptive nu i-au putut da afecţiunea de care avea nevoie. Rolurile sau marile iubiri n-au ajutat-o să treacă pragul disperării, care a dus-o la sinucidere. Cu mult înaintea acestui eveniment, prin 1805, mama lui Hans Christian a fost forţată să se prostitueze de propria ei mamă. Însărcinată fiind, a fugit de acasă şi s-a căsătorit doar pentru a-i oferi copilului ei
un cămin.

Hans Christian Andersen a avut o mamă iubitoare, dar pe care alcoolismul a ucis-o. Crescut cu dragoste de bunica sa şi trăind într-o comunitate în care basmele cu personaje fantastice, sărbătorile şi procesiunile formau o bază culturală solidă, a reuşit să se smulgă din noroiul originii sale. Asemeni vieţii lui Marylin şi a lui Hans Christian, existenţa miilor de copii abandonaţi, abuzaţi, traumatizaţi sau orfani este marcată de fantomele violenţelor îndurate. Unii reuşesc să le depăşească, alţii nu. De ce, cum, ce-i diferenţiază?

Boris Cyrulnik răspunde acestor întrebări prin introducerea unui concept propriu, numit rezilienţă. Ce este rezilienţa, cum apare, cum se dezvoltă, care este rolul său în evoluţia psihică a copilului şi, mai târziu, a adultului, iată temele dezbătute în paginile acestei cărţi. Rezilienţa nu e o minune, nici o reţetă a fericirii, „este o strategie de luptă împotriva nefericirii, care ne ajută să-i smulgem vieţii clipe de plăcere în ciuda murmurului fantomelor din străfundurile memoriei".

• Adaugă comentariul tău

  Doar utilizatorii înregistrați pot scrie recenzii. Autentificați-vă sau înregistrați-vă