www.FotoMars.ro

Dacă studiem istoria umanităţii până aproape de originile sale, descoperim cam în toate tradiţiile populare legende semnificative despre un astfel de ţinut sacru sau paradis terestru unde trăiesc în deplină armonie cele mai elevate făpturi umane. Găsim acest concept în cele mai vechi scrieri şi tradiţii aparţinând popoarelor Europei, Chinei, Asiei, Indiei, Egiptului şi Americilor. Se spune că în această ţară sacră nu pot ajunge decât fiinţele umane care manifestă o credinţă de nezdruncinat în Dumnezeu, care sunt înţelepte, pure şi inocente.

Prima relatare detaliată a unei vizite concrete în regatul subteran apare în remarcabila culegere de fabule şi amintiri, De nugis curialum, întocmită de poetul şi istoricul galez din secolul al XII-lea, Walter Map. El povesteşte în carte sa despre vizita pe care regele Herla, „unul dintre cei mai vechi regi britanici”, a făcut-o într-un asemenea loc. Anumiţi specialişti au sugerat că această relatare nu este decât o simplă ficţiune despre regatul feelor, dar descrierea locului pare să se refere mai degrabă la un regat subteran locuit de fiinţe umane.

În această povestire, regele Herla este abordat într-o zi de un bărbat de talie înaltă care îi spune: „Eu sunt Regele care domneşte peste mulţi prinţi şi prinţese şi peste un număr infinit de creaturi.” Străinul l-a invitat apoi pe regele Herla să îl însoţească într-o călătorie în regatul său care se găsea, după spusele sale, sub pământ...