...la fel ca celelalte mamifere. Avem un neocortex mai mare decât cel al unui șoarece sau al unei maimuțe, dar în fond, răspunsurile noastre la mâncare și droguri psihoactive sunt aceleași ca cele ale rudelor noastre îndepărtate, mamiferele. Nu se întâmplă însă la fel cu sistemul nostru de împerechere. Așa cum știe pisica ta, oamenii sunt săriți de pe fix. Să discutăm această perspectivă. La alte mamifere, femela își promovează fertilitatea prin semne clare: gesturi și chemări sexuale unice, mirosuri, umflături și așa mai departe. Masculii și femelele nu se abordează de obicei pentru a face sex în afara acestor perioade fertile. In contrast, femelele umane își ascund ovulația. Nu există etalări clare ale ciclului ovarian al unei femei. într-adevăr, în timp ce femeile se pot antrena pentru a detecta ovulația, nu există dovezi ale cunoașterii instinctive a ovulației la oameni. O consecință a acestui fapt este că majoritatea actelor sexuale umane sunt recreative: sexul nu este restricționat la faza de ovulație. Continuă chiar și în situații când procrearea este complet imposibilă, cum ar fi în perioada sarcinii sau după menopauză.
O altă manieră în care oamenii sunt anormali are de-a face cu alegerea partenerilor noștri sexuali. Peste 90% dintre speciile de mamifere sunt extrem de promiscue din punct de vedere sexual. Masculii și femelele au parteneri sexuali multipli în aceeași zi. Oamenii tind să fie monogami sau, cel puțin, succesiv monogami. Cu alte cuvinte, majoritatea femeilor au un singur partener sexual în decursul unui ciclu ovarian. Prin urmare, spre deosebire de alte mamifere, cunoașterea paternității umane este foarte precisă: când se efectuează studii genetice asupra populației, se descoperă că peste 90% dintre copii sunt vlăstarul partenerului pe termen lung sau al soțului mamei. Nu contează dacă studiul este efectuat în Beijing sau Chicago sau într-un sat mic din Papua Noua Guinee, rezultatul este același.
în cele din urmă, și poate cel mai important, la aproape toate speciile de mamifere, masculul și femela nu formează o legătură durabilă după împerechere și astfel masculul nu are niciun rol în creșterea copiilor. De fapt, în multe cazuri, masculul chiar își va părăsi grupul social. Dacă rămâne, e puțin probabil să-și recunoască propria progenitură. La oameni, legăturile durabile sunt obișnuite, iar bărbatul contribuie în mod tipic la bunăstarea copilului (chiar dacă nu se manifestă prin îngrijirea directă). Desigur, în ultimii ani, schimbările convențiilor sociale și ale tehnologiei au permis ca maternitatea singulară să fie un efort uman viabil, însă, încă este un fenomen destul de rar la nivel global și, pe o scară evoluționistă, a apărut numai în ultima vreme.
In timp ce oamenii au o combinație unică de comportamente sexuale, există aspecte pe care le împărtășim cu alte câteva animale. Cimpanzeii bonobo și delfinii, de pildă, sunt cunoscuți pentru angajarea în acte sexuale recreative care nu sunt condiționate de ciclul de ovulație. Gibonii, șoarecii de preerie și pinguinii imperiali au sisteme de împerechere monogamă în care masculul ajută la îngrijirea copiilor. Totuși, oamenii sunt singura specie cu toate aceste comportamente rare de împerechere.
De ce au ajuns oamenii în această situație? Teoria cea mai captivantă este că sistemul de împerechere uman a fost antrenat de faptul că noi, oamenii, avem de departe cea mai lungă și mai neajutorată copilărie dintre toate animalele [l]. Acest lucru este cauzat de volumul creierului uman, care, la naștere are aproximativ 400 de cm3, fiind aproximativ de mărimea creierului unui cimpanzeu adult. Așa cum știu femeile, capul copilului abia poate trece prin canalul de naștere. Moartea maternă la naștere nu este cunoscută aproape deloc la alte primate. Este un fenomen unic uman. Acel nou-născut cu un creier de 400 cm3 va trece printr-o masivă dezvoltare cerebrală postnatală: într-un ritm alert până la vârsta de 5 ani și, apoi, într-un ritm mai lent până la vârsta de 20 de ani, când creierul este finalmente matur cu un volum mediu de 1200 cm3. In timp ce o mamă urangutan sau o balenă gri își poate crește cu succes puiul fără implicarea paternă, mamele singure din societățile umane tradiționale prezintă un dezavantaj enorm deoarece copiii lor rămân neajutorați atâta vreme. Copiii oamenilor, cu creierul lor enorm și cu un ritm lent de maturizare, sunt motivul sistemului nostru atipic de împerechere cu ovulație ascunsă, sex... pag. 98-99 |
Adevăr Divin
